3,564 matches
-
de dinți, nici o gumă de mestecat, nici măcar apa aia de gură mentolată și scârboasă - nimic de pe planeta asta nu e destul de puternic ca să alunge mirosul de bastirma. Îi trebuie o săptămână ca să dispară cu totul. Dacă mănânci bastirma, respirația și transpirația Îți miros a bastirma zile În șir. Chiar și urina Îți miroase a bastirma! Ce legătură are urina cu Întâlnirile? a auzit-o Armanoush pe mătușa Varsenig, care era destul de nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înăuntrul ei. Când s-a ridicat, Mustafa abia mai putea să meargă. Împleticindu-se, a traversat Încăperea și s-a sprijinit de ușă, căscând gura după aer. A inspirat adânc și În nări i-a pătruns un miros amestecat - de transpirație și apă de trandafiri. A stat puțin acolo, cu spatele Întors spre soră-sa, Înainte să reușească să se miște din nou și să iasă În fugă din cameră. Imediat ce a pus piciorul În hol a auzit ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără apă, fără nimic. N-am putut nici măcar să fac un duș. Mă simt groaznic, iar În seara asta e marea deschidere. O să arăt ca o vagaboandă. — Nu-ți face griji, zise Sarah politicoasă. Kitty simți o ușoară adiere de transpirație venind dinspre ea și se retrase puțin. — Miros urât? — Nu, deloc. Australianca zâmbi. Dar... dacă vrei, poți veni la mine la hotel să faci un duș și să te aranjezi puțin pentru diseară. — Ești foarte amabilă, mulțumesc mult... zise Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai pot să cobor. Și vreau să-ți cer o favoare, domnule sculptor. Să fii dumneata vânătorul pe care-l aștept...” Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgându-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărându-mă de ceva, șopârlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație - cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-am întrebat - dar am continuat acest bouche à bouche cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum - așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. „Câmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta”, mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrânea. Simțeam pe buze, în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrânea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule, mi-am zis, aici nu ești în fotoliul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri: „Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigând”. I-am răspuns sec: „Se poate”. După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă și lipicioasă în ceafă, dar n-aveam putere să mi-o smulg de sub cap. Mi s-a părut că aud glasul ars de alcool al Soniei întrebând ironic: „Și ce-a pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se În Încăperea pe care o ocupa. Încercase să nimerească la țintă. Avea de ce să-și piardă capul, și Belbo era sigur că și-l pierduse deja. Și nu putea avea Încredere În nimeni. Iar În timp ce-și ștergea transpirația, răsfoia aproape mecanic manuscrisele dactilografiate de pe masă, sosite cu o zi Înainte, fără să știe măcar ce voia să facă. Și deodată, Întorcând o pagină, văzuse scris numele lui Agliè. Se uitase la titlul manuscrisului. Era un opuscul al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-l În Încurcătură pe don Tico, care aștepta rușinat În fața comandantului. Și În momentul acela, Jacopo, Întrezărind În aureola amiezii imaginea suavă a Ceciliei, spusese: „Dacă-mi dă el trompeta, mă duc eu“. Lumina recunoștinței În ochii lui don Tico, transpirație de ușurare a bietului trompet titular. Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir, condus de psihopompul cu panglicuțe luate la Addis-Abeba. Totul În jur era alb, zidul bătut de soare, mormintele, pomii Înfloriți de pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Multe dintre culturile serioase ale Îmbăierii folosesc ierburi aromate pentru a accentua fiorul experienței. Băile de femei din țările islamice, hammam-ul din Maroc, de exemplu, sînt adevărate herbariumuri care oferă clientelor plăcute halucinații printr-un amestec subtil de arome și transpirații. „Nici nu vă puteți imagina“, exclamă autorul Artei Lăutului, „interioarele pline de arabescuri! Parfumurile!“ Wakefield nu poate. El de abia mai poate să citească; ochii i se Închid postorgasmic, mintea se lasă În ghearele plăcerii. Sandina Îl găsește moțăind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai suflă. Cei doi conspiratori continuă să vorbească despre afacerea dubioasă cu jefuirea mormintelor. — Nu vom putea lăsa cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este o masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de frică și neliniște, dar ceva îi spunea că trebuia să rămână aici. Gaston a stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am considerat că-i mai bine să vi-l aduc chiar pe omul care se va ocupa de această problemă. Întorcându-se spre Gaston, continuă: — Vi-l prezint pe domnul Sade. Dolofanul pe nume Kanai și-a șters fruntea de transpirație și a zâmbit respingător. — Chiar vorbiți serios? — Ce înțelegeți prin „serios“? Endō zâmbi ironic, dar omul nu s-a prins. — Cât să cred din ce mi-ați spus? În primul rând, eu personal, n-am auzit de nici un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
9 — Hai, Ellie, inspiră mai adînc. Linda gîfÎie enervată În timp ce strînge mai tare șireturile de la corsetul rochiei mele de nuntă, Înjurînd că marginile refuză să se unească. — Of, pentru numele Domnului! În cele din urmă se lasă păgubașă, Îngrozită că transpirația care stă s-o podidească Îi va strica machiajul perfect. — E total ridicol, spune ea, așezîndu-se pe vechiul pat din camera lui Dan. Credeam că ai fost la o probă acum două săptămîni. Cum se face că rochia nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oblonul negru și se recunoscu pe sine Însuși. Își pierdu răsuflarea. Lovitura fusese atât de neașteptată, Încât crezu că moare de infarct, dar În aceeași clipă Își dădu seama că e doar un vis și se trezi. Era ud de transpirație. Era umed și maieul pe care Îl purta pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se luptau Împotriva căderii afacerilor lor, putea să fie trădată de alegători - oricum, lua-o-ar dracu’ de curvă comunistă, n-o să ocupe ea fotoliul de la Montecitorio În locul meu. Elio se Întoarse pe o parte, dar nu reușea să adoarmă. Transpirația Începea să i se răcească În maiou. Cuvintele incisive ale acelui membru de partid căzut pe câmpul de onoare, Într-o noapte Îndepărtată de acum treizeci de ani - scara romană, scara romană -, i se lipeau de creier ca o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grasă, frigidă și fără copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un talent nebănuit, Începu o piesă de Fred Bongusto, iar organizatorul le spuse celor adunați că puteau să meargă la bufet, căci acum se mânca Într-adevăr. — Am avut o idee, spuse Zero. Nu acum, Îi răspunse Elio ștergându-și transpirația de pe frunte. Era epuizat. Dăduse totul. Liniște - i-ar fi trebuit doar o clipă pentru a se reîncărca. Dispăru după o draperie. Zero Încercă să-l urmeze, dar un tip plin de mușchi, cu mustață și capul ras, așezat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își dădu seama că era deja unu fără douăzeci, cunoscând nerăbdarea Majei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]