1,436 matches
-
C2 (concentrația de ciclosporină la 2 ore după administrare), cât și cu AUC0-4 (dinamica creșterii concentrației sanguine a ciclosporinei în primele 4 ore de la administrare). Este important a avea concentrații sanguine terapeutice eficiente în vederea prevenirii reacției de rejet a cordului transplantat [9]. După administrarea per oral a dozei de Ciclosporină, nivelul sanguin crește în primele 4 ore și experiența mai multor centre de transplant arată că monitorizarea nivelului C2 sanguin se corelează mai bine cu farmacokinetica ciclosporinei, oferind terapeutului un instrument
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
dar sunt necesare studii viitoare pentru evaluarea rezultatelor. COMPLICAȚII Rejetul acut de organ, insuficiența acută de organ și infecțiile sunt cauzele cele mai frecvente de decese precoce. Rejetul cronic și vasculopatia de transplant survin tardiv. Hipertensiunea arterială survine cronic la transplantați tratați cu Ciclosporină sau Tacrolimus și necesită tratament cu antihipertensive asociate. Afecțiuni limfoproliferative și neoplazii pot surveni de asemenea posttransplant. În experiența proprie (28 de cazuri 1999-2009) complicațiile survenite au fost: următoarele: Precoce: insuficiență de organ [4], rejet acut minor
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
insuficiență de organ [4], rejet acut minor, hepatită severă cu supraviețuire, Tardiv: diabet [2], vasculopatie de transplant - rejet cronic (1 deces), 2 accidente de circulație (fără deces), 1 deces subit și 1 deces prin traumatism cerebral - agresiune. Primii doi pacienți transplantați cardiac au o durată de viață de 9 ani postransplant în bună stare de sănătate. Ceilalți 18 bolnavi au o durată de viață post-transplant de la 1 lună la 7 ani.
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
producem un beneficiu real pacientului, întrucât prescriem un tratament pe care acesta nu îl poate urma. Unul din cele mai comune mituri este cel legat de faptul că respingerea implantului de către organism este similară și are consecințele respingerii unui organ transplantat. Acesta rămâne un mit, întrucât trebuie precizat faptul că un organ transplantat conține destul de multă informație antigenică, ce poate determina respingerea imunologică, față de implantul dentar și, în plus, organul transplantat trebuie să funcționeze normal, similar unui organ propriu, în timp ce, pentru
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
nu îl poate urma. Unul din cele mai comune mituri este cel legat de faptul că respingerea implantului de către organism este similară și are consecințele respingerii unui organ transplantat. Acesta rămâne un mit, întrucât trebuie precizat faptul că un organ transplantat conține destul de multă informație antigenică, ce poate determina respingerea imunologică, față de implantul dentar și, în plus, organul transplantat trebuie să funcționeze normal, similar unui organ propriu, în timp ce, pentru implantul dentar, funcționarea se rezumă la a sta pe locul sau și
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
de către organism este similară și are consecințele respingerii unui organ transplantat. Acesta rămâne un mit, întrucât trebuie precizat faptul că un organ transplantat conține destul de multă informație antigenică, ce poate determina respingerea imunologică, față de implantul dentar și, în plus, organul transplantat trebuie să funcționeze normal, similar unui organ propriu, în timp ce, pentru implantul dentar, funcționarea se rezumă la a sta pe locul sau și/sau la a susține o lucrare protetică. Eventualul eșec este datorat, cel mai frecvent, nu respingerii organismului, ci
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
includ crearea unei fistule arterio-venoase distale în timpul transplantului și bineînțeles, tratament anticoagulant postoperator de lungă durată. Hemoragii peritransplant. Sepsis local, frecvent mai ales după drenajul enteric, prin fistulizarea sau dezunirea anastoomozei ducto-enterice, sau prin necrozarea unor mici zone de țesut transplantat. Rejetul grefei, impune terapie cu Anticorpi monoclonali cu OKT-3. În ultimii ani, îmbunătățirile tehnice în realizarea anastomozelor și a drenajului secreției exocrine au determinat o creștere semnificativă a ratei de supraviețuire a pacienților și a grefelor, ajungând la o insulino-
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
îmbunătățirile tehnice în realizarea anastomozelor și a drenajului secreției exocrine au determinat o creștere semnificativă a ratei de supraviețuire a pacienților și a grefelor, ajungând la o insulino- independență de 70-80% la 1 an (10). Rata de supraviețuire a pacienților transplantați variază în funcție de tehnica utilizată, ajungând la 68-80% (în unele centre chiar 95%) (10) la 1 an pentru transplantul sincron rinichi-pancreas, și scăzând pentru transplantul pancreatic singular sau efectuat la distanță după cel renal. Nu s-au constat diferențe semnificative în ceea ce privește
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
cât mai precoce, pentru a preveni evoluția „devastatoare” a leziunilor micro- și macrovasculare, scopul final al transplantului fiind cel de stopare și de regresie a complicațiilor secundare ale diabetului. Pacienții cu transplant reno-pancreatic au prezentat absența nefropatiei diabetice în rinichiul transplantat (urmărirea efectuându-se prin microscopie electronică), prin efect protector al pancreasului transplantat. De asemenea s-a îmbunătățit neuropatia și viteza de conducere nervoasă motorie la nivelul extremitățiilor superioare și inferioare. În schimb, efectul asupra retinopatiei diabetice nu a fost universal
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
macrovasculare, scopul final al transplantului fiind cel de stopare și de regresie a complicațiilor secundare ale diabetului. Pacienții cu transplant reno-pancreatic au prezentat absența nefropatiei diabetice în rinichiul transplantat (urmărirea efectuându-se prin microscopie electronică), prin efect protector al pancreasului transplantat. De asemenea s-a îmbunătățit neuropatia și viteza de conducere nervoasă motorie la nivelul extremitățiilor superioare și inferioare. În schimb, efectul asupra retinopatiei diabetice nu a fost universal favorabil, deși s-a notat o stabilizare sau chiar o îmbunătățire a
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
am numi "vocea auctorială" este o realitate a discursului romanesc pe care criticul o pune în relație cu natura însăși a creației. Ibrăileanu nu crede în virtuțile artei-fotografie, creație mimetică, fie și genial reprezentativă, cum ar fi romanul rebrenian. Realitatea "transplantată" în operă (citim în "Reproducerea" realității, articol din 1906) ascultă, invariabil, de o concepție, de o filosofie asupra vieții, decurgînd, adăugăm noi, din ceea ce scriitorul învață "privind viața", ca sa folosim sintagma lui Ibrăileanu (atît de grăitoare pentru propria sa postură
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1999]. Vitamina C acționează la nivel endotelial prin efectul de captare a ionilor superoxid. într-un studiu placebo-controlat în care s-au administrat doze mari (2 g) de vitamina C per os, antioxidantul a îmbunătățit considerabil vasodilatația endoteliu-dependentă la pacienții transplantați renal [Wiliams et al., 2001]. Inhibitorii HMG-CoA reductazei ameliorează vasodilatația endoteliu-dependentă la pacienții cu hipercolesterolemie și funcție renală normală [Stroes et al., 1995]. Există studii în curs de desfășurare și la pacienții cu insuficiență renală cronică. Inhibitorii enzimei de conversie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
cu ajutorul pletismografiei postocluzie venoasă. Răspunsul endotelial la infuzia de acetilcolină a fost deficitar la pacienții hemodializați în comparație cu subiecți non-renali de control; transplantul renal la pacienții dializați a îmbunătățit funcția endotelială. Totuși, medicația imunosupresivă poate menține/amplifica disfuncția endotelială la pacientul transplantat. Astfel, inhibitorul de calcineurină ciclosporină A (și în mult mai mică măsură tacrolimusul) afectează atât vasodilatația endoteliu-dependentă, cât și pe cea endoteliu-independentă [Oflaz et al., 2003]. III.2. Ateroscleroza la pacientul renal. Există o ateroscleroză accelerată? Primele comunicări despre ateroscleroza
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
ATS accelerată; astfel, există o corelație foarte slabă între decesul de cauză cardiacă și hiperlipidemie [Ritz, 1996], în ciuda faptului că profilul metabolismului lipidic este clar aterogenic atât în stadiile predialitice ale insuficienței renale cronice, cât și la pacienții dializați sau transplantați renal [Avram et al., 1989; Wanner et al., 2000]. Absența acestei relații epidemiologice altfel axiomatice în cardiologie ar putea fi explicată în primul rând prin asocierea concomitentă a malnutriției (frecvent asociată cu niveluri scăzute ale colesterolului seric) cu efecte dominante
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
au arătat că un nivel crescut al fosforului seric se asociază cu îngroșarea medio-intimală, în timp ce nivelurile crescute ale PTH-ului au reprezentat factori de risc pentru o grosime crescută a peretelui arterial la nivelul arterei femurale [Kawagishi, 1995]. La pacienții transplantați renal, Barenbrock et al. [1993] au evidențiat o asociere directă între nivelurile ridicate ale PTH-ului și reducerea distensibilității în artera carotidă comună. Date recente evidențiază că mediocalcinoza și, în general, calcificările vasculare extensive reprezintă factorul dominant care determină rigiditatea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
în paralel cu îmbunătățirea distensibilității arteriale măsurate prin tonometrie de aplanare [Matsumoto et al., 2000]. Ca urmare, în managementul pacienților dializați trebuie luate în considerare medicamentele care îmbunătățesc complianța arterială (vezi mai jos). Care sunt determinanții rigidității arteriale la pacientul transplantat renal? într-una dintre puținele investigații disponibile până în prezent, Ferro et al. [2002] au examinat relația dintre rigiditatea arterială crescută (exprimată prin indicele de augmentare al undei de puls la nivel aortic) și diferiți factori. Previzibil, un indice de augmentare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
complianța arterială redusă s-a corelat de asemenea semnificativ cu persistența unei fistule arterio-venoase funcționale (cauza de sindrom hiperkinetic) și cu utilizarea ciclosporinei A (cu efecte vasoconstrictoare recunoscute) în tratamentul imunosupresiv. Minimizarea acestor factori de risc pentru arterioscleroza la pacientul transplantat ar putea îmbunătăți complianța lor arterială. Impactul epidemiologic al complianței arteriale reduse (arteriosclerozei) Studiile recente au evidențiat că rigiditatea arterială crescută reprezintă per se un predictor independent al mortalității cardiovasculare și generale la pacienții dializați, precum și în populația generală (vezi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
tratați prin dializă. Mai mult, atât reactivitatea arterială endoteliu-dependentă, cât și cea endoteliu-independentă au fost îmbunătățite de către transplantul renal. Datele noastre sunt susținute de către cele ale unui studiu foarte recent [Zoungas et al., 2004] care arată la 36 de pacienți transplantați o îmbunătățire semnificativă a parametrilor rigidității arteriale la un an după transplant, o dată cu alți factori de risc cardiovascular, inclusiv TA, lipidele serice și nivelul homocisteinei serice. Rigiditatea arterială cuantificată prin viteza undei de puls s-a redus cu 7-22%. O
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
s-a redus cu 7-22%. O posibilă explicație, dincolo de abolirea mediului uremic, este utilizarea pe scară largă a blocantelor de canale calcice posttransplant. Totuși, în ciuda controlului tensional adecvat, pacienții hipertensivi cu transplant renal prezintă rigiditate arterială mai accentuată în comparație cu subiecții transplantați normotensivi, la aceleași valori ale TA [Barenbrock et al., 1998]. Intervenții terapeutice asupra rigidității arteriale și impactul acestora asupra evoluției clinice Studiile epidemiologice au arătat că hipertrofia ventriculară stângă și rigiditatea arterială sunt strâns asociate și că ambele reprezintă factori
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
mare risc cardiovascular reprezentat de diabeticii uremici previne, ca urmare, înrăutățirea biomecanicii arteriale. Desigur, sunt necesare studii de mai mare amplitudine care să confirme aceste date. De altfel, fluvastatinul și-a dovedit eficiența asupra îmbunătățirii funcției arteriale și la pacienții transplantați renal. Într-o investigație de asemenea placebo-controlată, Kosch et al. [2003] au arătat că tratamentul cu statină îmbunătățește cu 300% vasodilatația endoteliu-dependentă la 12 luni, efect susținut și la 36 de luni. Investigațiile in vitro din ultimii ani au sugerat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
și valoarea produsului fosfocalcic. Calcificările valvei aortice impactul asupra hipertrofiei ventriculare stângi Hipertrofia ventriculară stângă (HVS) este un predictor major și independent al morbi-mortalității cardiovasculare în populația generală, la bolnavii cu IRC în stadiile predialitice, la dializați și la cei transplantați renal. Există o legătură între calcificările cardiace valvulare și HVS? Această întrebare a fost formulată de către Ventura și col. [2002], care au examinat cu ajutorul ecocardiografiei convenționale și al celei Doppler indexul de masă ventriculară stângă (IMVS) și gradientele de presiune
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
situațiile din țările subdezvoltate și chiar în țările dezvoltate cazurile în care nu se așteaptă o supraviețuire acceptabilă în programul de dializă cronică. Totuși, în ciuda progreselor în ceea ce privește implementarea programelor de substituție cronică a funcției renale, supraviețuirea pacienților dializați și chiar transplantați renal este mult redusă în comparație cu populația generală, în principal din cauza morbidității cardiovasculare (CDV). Această morbiditate CDV impresionantă este prezentă încă din stadiile precoce ale insuficienței renale și crește proporțional cu gradul disfuncției renale, respectiv, pentru pacienții dializați, cu durata terapiei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91915_a_92410]
-
pozitiv, AgHBe pozitiv sau anticorpi anti-Hbe pozitivi; ● ciroza hepatică cu virus B compensata; ● pacienți cu recăderi după tratamentul cu interferon; ● pacienți care nu au răspuns la tratamentul cu interferon; ● pacienți cu ciroza hepatică cu virus B pre-transplant, prevenirea reinfecției ficatului transplantat, hepatită recurenta după transplantul hepatic; ● purtători de virus B care se află sub tratament chimioterapic sau imunosupresiv pentru prevenirea reactivării infecției; ● glomerulonefrita membrano-proliferativa AgHbs pozitivă. 2.2. Schemă de tratament 100 mg de lamivudina/zi pe o durată de 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149208_a_150537]
-
Raine et al., 1992], cât și în Statele Unite [USRDS, 1997], majoritatea 60% pacienților dializați decedează din cauza infarctului miocardic, morții subite coronariene, accidentelor cerebrovasculare și altor boli cardiace. Riscul de mortalitate cardiovasculară la pacienții dializați în comparație cu populația generală și cu cea transplantată renal este redat sintetic în tabelul I.3. Aceste din urmă observații și date sunt în evident contrast cu declinul constant și semnificativ al morbidității și mortalității CDV în populația generală, înregistrat în ultimele trei decade [US Department of Health
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
de 34.189 de pacienți dializați cronic care au suferit un infarct miocardic acut (IMA), mortalitatea a fost de 60% la un an, de 73% la 2 ani și de 90% la 5 ani, considerabil mai mare decât la cei transplantați renal cu IMA și cu mult mai ridicată față de populația non-renală care a suferit un astfel de eveniment acut [Herzog et al., 1998]. De altfel, reducerea substanțială a ratei mortalității postinfarct miocardic acut constatată în ultimii ani în populația generală
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]