40,073 matches
-
cu vântu-n poală Și toate să le luați de la-nceput, Decât să știți mereu că ceva strânge, Că nu știu ce e larg în cheutori Și nu știu care amintire plânge, Ori nu știu cu ce gând sunteți datori; Ce-a fost a fost, trecutul n-are minte, Dar dacă puneți umărul puțin Și se deșteaptă visul în cuvinte O să vedeți cum alte umbre vin, Se-adună alte fapte, altă moară Se învârtește-n clipe, cu alt rost, Căruța vremii merge mai ușoară Și-o să
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
un câmp de maci Cu mult mai greu Prima grijă a universului Au fost semințele, Cum să facă semințe, Gânduri de chipuri și de măsură, Esențe de sens, Munți de așteptare și de voință, Un fel de viitor îmbătat de trecut, Un fel de freamăt robit de viitor, Semințele ca niște începuturi, Dincolo de care nu există moarte, Semințele ca niște sfârșituri, Dincolo de care e numai început; Când a învățat să facă semințe, Universul s-a culcat liniștit, Mașinăria pornise, Altcineva trebuie
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
un rând de zile scăzând aceleași clipe, Dar fără dimineața-mi cu rouă pe aripe. Condeiul, ca amnarul ce-mi sta în cingătoare, Zace pe smalțul mesei fără scăpărătoare. Fă-l, Doamne, să învie, ca Lazăr dintre morți, Să resădim trecutul știrbit în două cărți, Ce stau pereche-n crucea aducerii aminte. Le-am răstignit cândva, și nu mai știu, Părinte? Din ele, Doamne, -am vrut ca să-ți citesc și cânt, Dar am simțit pe limbă și cuiul din cuvânt. Cărți
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
lipsită de luciditate. Ceea ce îl determină să se apuce de scris este întîlnirea cu un fost secretar de partid care urma să îi facă dosarul de primire în PCR. Pînă să se ajungă însă la acest episod, se trece prin trecutul apropiat, cu totul lipsit de orice fel de evenimente, mai mari sau mai mici. Partea a doua, a ,amintirilor din ceaușismul tîrziu", este superioară primei părți, fiind mult mai unitară; ea cuprinde chiar episodul anticipat în prima pagină, cel al
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat să-i regăsesc trăsăturile din trecut. Mihaela era genul de frumusețe pe care, privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia să suferi, să te retragi undeva într-un colț, departe de privirile lumii, spre a te întreba dacă nu cumva, pînă s-o fi întîlnit, nu trăiseși
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
La sfârșitul anilor '70, după moartea soțului, Cornelia Pillat, lăsându-și deoparte propriile preocupări, s-a dedicat cu devotament și pasiune conservării și perpetuării memoriei familiei care o adoptase. Cu perseverență, în ciuda nenumăratelor obstacole pe care le-a avut de trecut, a început și a dus la bun sfârșit o muncă titanică de subtilitate filologică și înaltă erudiție, oferind cititorilor ediția de opere Ion Pillat și poate cel mai fidel portret al poetului. Era împăcată. Socrul, pe care acum îl înțelegea
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
fie război și o să moară tinerii bărbați sfârtecați de bombe și lăsându-și miresele văduve. Știe de ce unele lucruri se întâmplă într-un fel sau altul și care este rostul ascuns al întâmplărilor care dau înțeles și sens vieții. Știe trecutul tuturor celor pe care îi întâlnește în cale, detalii infime din biografia fiecăruia, pe care mulți și-ar fi dorit să le uite sau poate că le-au și uitat, și mai știe ceea ce le este hărăzit cândva în viitor
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o rană pe trup și nici arma nu fu vreodată găsită" (pp. 145-146; trad. modificată, C.-A.M.). Firul acesta, de origine clară și cauză enigmatică, mă purtă către un trecut pe care îl ignorasem pînă atunci și în care, vedeam, cursese sîngele precursoriloor bastarzi - căci celor rafinați de timp nu le pasă cum să învețe să supraviețuiască și doar inconsecința propriilor lor gînduri le e nobilă; firul mă trase către
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
o bătaie cu flori. S-a schițat, în anii declinului, o cosmetizare a doctrinei, prin căutarea în cuprinsul ei a unor oaze de adevăr și subtilitate: alienarea, reificarea, "tînărul Marx" etc. Operație, în principiu, legitimă la recitirea oricărei filozofii a trecutului, dar inadecvată cazului în speță, întrucît mirosea a "comandă socială" și se adresa unui public edificat. Termenul de garanție expirase de mult, iar produsul nu mai ispitea pe nimeni. Prin eșecul spectaculos al proiectului de a schimba lumea, marxismul semnase
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
nimeni în stare să-i conceapă timpul și modul. Asistam neputincioși la un ŤApus de soareť grotesc, confruntînd mental ipotezele actului ultim: fatalitate biologică, demisie, complot? într-o asemenea atmosferă, de așteptare confuză și de tăcere apăsătoare, adîncirea în studiul trecutului devenea un izvor al reconfortării morale. Mai ales studiul unor mecanisme ale schimbării, atunci cînd totul în jurul nostru părea sortit unui îngheț fără termen." 3) La 21 decembrie 1989, după risipirea mitingului fatal, Ștefan Cazimir va coborî în stradă, dornic
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
erai un puștan fermecător "zice âda>, zice âdomnu' Pop, fii capitanul nostru!>" Erai un puști fermecător, la fel de spectaculos ca și marea. 331 Cîțiva bătrîni urcă în autobuz cu sacoșe pline cu amintiri Oamenii bătrîni cumpără amintiri și miros cum miroase trecutul. Stau în fața prăvăliei cu flori cu un ghiveci cu mușcată în mînă. Să îl ofer unei femei care încă rănește? Să îl așez pe locul de lîngă mine și să-i povestesc ceva complet tîmpit, dezmățat? Faptele de vitejie din
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
orășelului ignobilă vii sunt numai viitorii sinucigași singurii ce știu să-și prețuiască destinul viu în această noapte este preotul chemat să rostească îndemnuri cârpite la căpătâiul muribundului surd o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei o noapte în care trecutul și viitorul meu dialoghează incoerent ca doi bețivi cu proteza dentară pierdută-n pahare Mesagerul bibliofililor în marea depărtare: un ținut o patrie neconsemnată pe nici o hartă mesagerul bibliofililor îmi spune acolo perfecțiunea atinge apogeul fructele coapsa femeii piatra și
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de conceput în "cazul Eliade", întrepătrunderea vârstelor biologice cu etapele vieții intelectuale, Pietro Angelini neomițând ceea ce numește, cu ironie abia disimulată, "il suo poco chiaro passato rumeno" (prea puțin limpedele său trecut românesc). Acesta este, de pildă, invocat și interpretat - fără intenții agresiv minimalizatoare - numai în scopul definirii contextului complex al îndelungatei elaborări și al controversatei receptări în Occident a Tratatului de istorie a religiilor, supus uneori răstălmăcirilor în cu totul alte
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
-l acrediteze ca pe singurul posibil. S-a ivit totuși o excepție, menită nu doar ,să confirme" regula, ci și să o pună sub semnul întrebării. Excepția o constituie Partidul Liber-Schimbist, iar zodia ei este postmodernismul. Curentul numit astfel ,reinterpretează trecutul dintr-o multitudine de unghiuri, de la cel drăgăstos-ludic la cel ironico-nostalgic, incluzînd atitudini sau stări de spirit precum ireverențiozitatea umoristică, omagiul indirect, amintirea pioasă, citatul spiritual și comentariul paradoxal"; el practică ,aluzia și comentariul aluziv, referința jucăuș deformată sau inventată
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
familii cu genealogii de sute și sute de ani. Pentru nimicurile astea, ca să întrețină futilitatea asta își consumase ea toată bruma de minte. O prostie, o mare prostie aprecia ea acum. Cum o uriașă prostie fusese și fuga ei de trecutul său românesc, dorința ei să-și ascundă numele, să se lepede de ființa ei de altădată așa cum te-ai lepăda de o haină ponosită, în care ai cunoscut umilințe fără număr. (Mereu folosea comparația asta când voia să exprime raporturile
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
atât, însă existau acolo, în adânc și crescuseră tot mai puternice. Iar acum izbucneau la suprafață, în viața ei, ca un arbore imens, care ajunge să însemne totul. Obsesia ei pentru povestea de pe Internet a românului reprezenta și asta - recrudescența trecutului său românesc, căruia nu mai era nici capabilă, nici dispusă să-i stea stavilă. După acea săptămâna petrecută la Paris exact în condițiile enunțate de personajul său, Anne Wellington se întoarse la Toronto hotărâtă să continue căutarea domnului N., bizarul
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Constanța Buzea Dăruiește-mi o ușă Ușa casei străvechi stând să cadă, I-am spus departelui meu: Dăruiește-mi o ușă. Respingerea lui jucăușă, amară, m-a îmblânzit iarăși, ca de atâtea ori în trecut. Cu diverse prilejuri, apoi, în viața ce a urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor, i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăși Nu. Refuzul fiind de
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
se făcuseră mari, de dragul lor, i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăși Nu. Refuzul fiind de data aceea cu martori, m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut. Ce puteam face, decât să mă gândesc că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine primește. De curând i-am scris pe o carte: Deschide-o, citește-o, și sufletul meu găsindu-l, să-l simți
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
franceză este combătută printr-o analiză la obiect a condițiilor noastre istorice particulare, care făceau ca mișcarea literară de la 1840 să nu fie ,nici reacția față de raționalismul excesiv al secolului XVIII, în forma lui clasicizată din Occident", nici dezgroparea unui trecut literar strălucit. Romantismul românesc, observă autorul, a fost o Renaștere fecundată, pe de o parte, de romantismul occidental și, pe de altă parte, propulsată de mitul poeziei populare. Realitățile noastre politico-sociale au impus lirica patriotică de evocare istorică, profetică și
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
nici să nu se excludă, să fie două realități în același timp divergente și complementare, de nedespărțit. * * * Și nu e totul. Romanul se naște din aceste evocări ale Ioanei, intersectate de scene și momente din existența cotidiană a spitalului psihiatric. Trecutul reînviat de ea este însă unul foarte apropiat, între timpul povestit și timpul povestirii distanța cronologică este aproape neînsemnată. Deși brutal, accidentul (sau pseudo-accidentul) care o aduce la ospiciu nu produce o ruptură în viața Ioanei. Nu separă cele două
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
dilemele de la 1930 ca fiind definitive și mai ales definitorii, odată pentru totdeauna, în cultura de la Dunăre și Carpați. De aici redeșteptarea după 1989 a unor "războaie intelectuale" ce par lovite de obsolescență, neinteresante și chiar irelevante, o orientare spre trecut mai curînd decît spre viitor. Iată unul din motivele pentru care mie unuia mi se pare incomparabil mai logic să recurgem la un alt nivel referențial, la un alt punct din care să începem examinarea și judecarea întregii culturi (poate
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
înfigă steagul omului. Secolul exploratorilor, al descoperirilor și al invențiilor creează așadar o Lună nou-nouță, banală în realitatea ei, dar ispititoare prin faptul că e mult "mai aproape". Cel care a avut curajul să lanseze în lume, singur în fața unui trecut greu de mituri, noua Lună a oamenilor, cea care va domina de-acum încolo cerul, declanșând o adevărată selenomanie, nu este totuși un om de știință, ci un scriitor. Ambiția lui e să scrie "romanul științei" și pentru asta citește
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
visurile: ,, Eleganța se șterge la ochi/ Cu o batistă de aur - / Razele ei/ Sunt chiar acest zâmbet/ Care ne îndepărtează/ De adevăr.” (Eleganța). Autentice interiorizări întregesc atmosfera din jurul ,,florii însângerate”. Aceste poeme de dragoste sunt rezultanta unor aprige ,,conspirații angelice”. Trecutul, prezentul și viitorul dau naștere unei alternări a fondului cu forma, ardere peste ardere. Vraja femeii ideale presupune însoțirea braț la braț cu perspectiva separării, spectru amenințător. Din negura istoriei, puternice viziuni generează neprețuite tablouri atașante: ,, Suntem frați/ Încă din
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
fost cuminți,Au la școală note bune,I-au ascultat pe părinți...Câte nu au ei a-I spune!... XVI. CLOPOTELE BIRUINȚEI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. Clopotele biruinței se ridică din trecut, Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut. Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicară Și își apărară glia, și graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara ... Citește mai mult Clopotele biruinței se ridică din trecut,Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut.Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicarăși își apărară glia, și graiul își apărară.Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni,AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]