9,583 matches
-
tăcerea primei dimineți când am privit în jos. Atunci mi-ai dat o ladă de comori și eu n-am știut să caut. Alungă-mă, osândește-mă, lasă-mă sămi repar greșeala de a nu fi știut ce-i fericirea. Tremură salba de mărgăritare din cer, acolo e răspunsul. Toate se-ngână una cu alta, eternul le aduce, eternul le reia. Poate că nu ți-au pus niciodată întrebarea ce vei face dacă mâine va plesni oglinda de aur a lunii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Încântarea lui fără margini, prin imperceptibile exfolieri, un superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tânguia domnul Moduna, Înfipt ca un par În stratul cu țelină. Pe onoarea mea! Am spălat butoiul cu grijă din totdeauna, vă rog să mă credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era de fapt vorba de duioșia care se zice că ar cuprinde toate sufletele când pășesc În rai după ce, evident, au trecut cu bine de purgatoriu. Corect, domnule Brândușă, aș putea zice, dacă Îmi este Îngăduit, chiar perfect. (Glasul Îi tremura, ce dracu, se foi pe scaun, apucă paharul, mai găsi o picătură de vin, bună și asta, Brândușă triumfa.) He! He! Vedeți că se poate? Avem rezerve, domnule profesor, vă garantez eu. În ce privește universul, hm Brândușă căzu o clipă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe loc drept. Nu se mai desparte de umbrelă. Îmi trebuie un punct de sprijin, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi? Ușa tremura În mâinile neașteptat de puternice ale bătrânului. Domnule profesor, șopti Șușu, ce bine că sunteți aici, v-am văzut de când ați intrat, dar vedeți cât am de lucru, faceți ceva cu omul ăsta, că ne lasă pe drumuri. Nebun? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum crapă pereții, cum ne Îneacă În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
talciocul de vineri de lângă Turnul Măcelarilor. Sunt șase, zise domnul Moduna, după ce Îi numărase de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Antena Geton, un pic mai bine pentru insomniile dumneavoastră! Hi! Hi! Își freca mâinile Înghețate În timp ce corpul Îi tremura oricum din pricina bolii, mai vizibil În momentele de emoție, cum se arăta și cel pe care Îl trăia la vederea parabolicelor care Împodobeau destule case din oraș, și chiar din cartierul lor, mai puțin avut, mai proletar, dacă se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-i Întâlnească de atunci, cum s-a Întâmplat cu cei trei, pomeniți mereu de tovarășii lectori la Învățământul de partid și la diferite instructaje la Sinaia, Posada sau Zalău, În anii de după război. În fața geamului era un mesteacăn care tremura mereu de frig. L-a tăiat chiar el În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de aici. Atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori cunosc pe lume... În colțul ochilor avea lacrimi pe care Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse să tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise și se vedeau primii ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și el de frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
abia dacă m-a atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poate fi presat și pus la păstrare, așa cum presezi și pui la păstrare o floare între paginile unei enciclopedii. Memorie presată în text. Fragmentul becului era un soi de jurnal sau de transcriere, o fereastră scrisă spre trecutul meu lipsă. Tremurând, am deschis din nou caietul. 4 Fragmentul becului (Partea întâi) Cu masca de scafandru pe față, Clio ieși la suprafața apei și făcu din mână. Era un salut amplu și lent; mai întâi spre stânga până la capăt, apoi spre dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintre ei sunt înghițiți. Ceva țâșnește din gândurile lor dinăuntrul propriilor capete, prin actul însuși privirii și-al gândirii - pentru că adâncul albastru se află și acolo, înăuntru, înțelegeți? Și-i înghite. Lăsă ecoul cuvintelor sale să se stingă, cu mâinile tremurând și strângându-și genunchii. Cât mai e până să-mi iau pastilele? Ascultați, am spus, îmi cer scuze că întreb. Dacă e prea mult să discutăm despre toate astea... Cât mai e până să-mi iau pastilele alea afurisite? Șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-a dreptul de pe el, stropi mari atârnându-i și căzându-i de pe nas, bărbie, chiar de pe manșetele jeanșilor. Pic pic pic pic. — Patru, am spus. Îmi tremurau mâinile. Nu știam ce să fac. — Știți că sunt mort, nu-i așa? spuse Nimeni. Uitați. Întinse palma. De pe vârfurile degetelor, cu un răpăit egal, îi picura un lichid. Pic pic pic pic. — Vedeți? Nu... — Acum vedeți. Totul. E evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos decât un icnet care m-a congestionat întreaga față. Apoi încă unul, și încă unul. În cele din urmă, m-am ridicat, tremurând și ștergându-mi lacrimile de pe față. — Angajatorul meu e un om de știință, ți-am spus asta, nu? Domnul Nimeni stătea lângă scaunul său, cu ochelarii din nou pe nas. Avea geanta de piele deschisă și era întors cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce repetam în gând numele iar și iar, buzele murmurau ceva ininteligibil. — Mmm, mm-mmm. Încercam să nu mă gândesc la podea, încercam să nu mă gândesc la suprafața plată și solidă care putea ceda sub mine, și la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Clio și Eric.] Figura ????? Picioarele îmi erau slăbite și moi și aproape că nu le simțeam. Am trăit o clipă de groază cumplită gândindu-mă că vor ceda sub mine imediat ce voi încerca s-o iau din loc, dar, deși tremurau, m-am ținut. Am pornit într-o alergare dureros de lentă, o alergare cu încetinitorul, un miliard de ani scurgându-se între un pas și celălalt, cu geanta de piele a lui Nimeni plină de dictafoane legănându-mi-se incomod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam și dispăru și apoi... am rămas doar eu. Doar eu, alergând. Doar eu, alergând, fiindu-mi greață și tremurând din tot corpul și neștiind dacă voi mai putea face încă un pas, așteptându-mă ca de fiecare dată să mi se scufunde piciorul și să-mi fie tras în jos sau prins și rupt și smucit. Doar picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]