12,312 matches
-
Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care numai ea, care-l cunoștea mai bine decît toți lupii, o putea percepe. Purta puiandrul pe frunte o îngrijorare și-o greutate pe care nu reuși să le descifreze. Hana pîndi un moment în care să-i poată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ăștia mici? încercă, deși intuia că nu ăsta e motivul, tînăra lupoaică. Știi bine că nu. M-aș ține după ei la nesfîrșit. Apoi tăcu. Prea de multă vreme îl știa Hana pe Lupino ca să nu-și dea seama că tristețea lui provenea dintr-un motiv aparte. Și prea bună prietenă îi era ca să-l lase să se frămînte singur. Dacă întrebările mele te stînjenesc, spune-mi, Lupino. Dacă îți răscolesc vreo durere ascunsă, nu mă lăsa s-o fac. Dar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la adresa academicienilor din filiala locală? Și uite-așa, din întrebare în întrebare, opera devine tot mai complexă, își urmează o viață aparte, în cursul căreia autorul nu mai poate interveni. De unde și o senzația de spaimă alternând cu o anume tristețe, de parcă ar fi, își spune nostalgic, un copil care și-a pierdut toate zmeiele în sârmele de telegraf... Teoriile estetice cele mai moderne nu-i aduc nici o consolare. Sigur este că a început să regrete sublimele momente de ardere creatoare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să fiți măcar odată sinceri, dar v-aș cere prea mult! Răspundeți la o îndatorire de serviciu... În fond, fiecare cu serviciul lui... unii-s făcuți să muștruluiască, alții să fie muștruluiți! Pe undeva (pe unde? - nota dactilografei) mă încearcă tristețea ascultând atâtea laude din obligație. Dar ce contează? Tot laudă e, deci se consemnează în procesul verbal. Iar acesta nu are păreri, este un ins lipsit de personalitate, nu are voie să aibă opinii asupra lui însuși. Poate că a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
știe, nu se poate exprima decât într-o limbă de largă circulație), baloane, funde, mărgele, iepurași care, cu picioarele posterioare răstignite pe toată lățimea felicitării, îți declară iubirea țuite-atât de mare!), CD-uri în care interpreții sunt păliți de oareșce tristeți tardive în urma diverselor despărțiri și pedalează pe corzile sensibile ale lui „te-am iubit“, „ochii tăi“, „inima mea“, „nu te pot uita“, cu variante mai realiste, ca „am fost un fraier când...“, medalioane cu inițiala ei, cor nete cu semințe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cabinetul avocatului. Între timp, Melania, făcând abstracție de toanele, isteriile și dereglările hormonale ce se făceau vinovate de depresiile și postdepresiile ce îi traversau viața, se hotărî să aștearnă un roman în versuri, romanul vieții ei, romanul cu „r“ mare: Tristețea fagotului meu. Trompetistul Nae Cuculeanu strâmbase din nas la auzul titlului, o trompetă, dacă vreți să înțelegeți, se impune, pe când un fagot... Auzi ce idee! Nu, nu, în nici un caz, fagotul este un instrument desuet și total nepotrivit pentru a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de romane, trântind dramatic muștiucul gălbui și bălos într-un bu zunar de a cărui existență aceasta nici nu știuse până atunci țși asta în condițiile în care relația personaj-autor ar fi cerut ceva mai multă încredere și deschidere sufletească). Tristețea fagotului meu părea că se va îneca în alcool. Proaspăta autoare de romane nu se pripi însă și gândi că are și fagotul drepturile lui, mai ales că, judecând după comportament, probabil că ajunsese la vârsta aceea căreia îi șade
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o bute și puțind de la o poștă a alcool dublu rafinat și se răstigni exemplar și de bunăvoie, în semn de mare recunoștință,la loc între filele romanului, care răsuflară ușurate de vreme ce își recuperaseră personajul principal. Romanul cu „r“ mare, Tristețea fagotului meu, o metaforă a zădărniciei vieții pe pământ, a vieții supuse vremurilor și propriilor ițe genetice, culturale, geografice, geopolitice, ajunsese la desăvârșire. Zilele în care proaspăta autoare de romane se înfuriase, se dăduse cu capul de toți pereții, se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
degetele se încovoiaseră peste colile A4 într-o convulsie potrivnică actului scriitoricesc, în care se certase ca la ușa cortului cu fagotul și în care simțise că i se zbârcește creierul, și asta nici măcar din cauza prea multor circumvoluțiuni, se încheiaseră. Tristețea fagotului meu era gata. Când primi telefon de la editură că mâine, nici mai devreme, nici mai târziu, romanul avea să apară pe piață, de fericire, proaspăta autoare de romane mai că se strică la stomac. Își propuse însă demn să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de pompe funebre. Lansarea primului roman, ca și prima mare iubire, se consumă într-o stare de semiconștiență. În picioare. Cu singura deosebire notabilă că, în cazul primei mari iubiri, nu fusese nevoită, la sfârșit, să țină și un discurs. Tristețea fagotului meu mirosea a acrișor de sub coperta proaspătă, și Melania își aruncă leneș privirea dincolo de geamul librăriei. Orașul de vată îi făcea cu ochiul din felinarele care se stingeau, zâmbindu-i parcă ironic, în timp ce iubitul ei bicefal și patruped se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în multe locuri de pe lemnul gardului, iar cea care mai rezistase era măcinată de soare, ploi și vânt. La fel și omul. Cu cât înaintează în vârstă, problemele, suferința își pun amprenta mai ales pe chipul său. Iar ea lăsase tristețea să-și facă de cap, de parcă ar fi fost la ea acasă. Cearcăne întunecate îi umbreau ochii mari accentuând paloarea obrajilor și tristețea din privirea din care lipsea parcă cu desăvârșire viața. Traumele copilăriei, obișnuitele probleme ale adolescenței, apoi dezamăgirile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cât înaintează în vârstă, problemele, suferința își pun amprenta mai ales pe chipul său. Iar ea lăsase tristețea să-și facă de cap, de parcă ar fi fost la ea acasă. Cearcăne întunecate îi umbreau ochii mari accentuând paloarea obrajilor și tristețea din privirea din care lipsea parcă cu desăvârșire viața. Traumele copilăriei, obișnuitele probleme ale adolescenței, apoi dezamăgirile repetate de mai târziu în iubire și-au pus amprenta pe caracterul și psihicul ei. Și totuși, chiar era imposibil să depășească toate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
foarte bine stabilite, iar ritualul nu se abătea cu nimic de la planul inițial. Fiecare zi era la fel, nimic nu tulbura plictiseala care se instalase comod în brațele ei. Și ca meniul să fie complet, nu era zi în care tristețea să nu-i țină companie, ca o prietenă de nădejde ce se dovedea a fi. Erau zile în care lacrimile veneau în vizită neinvitate, iar ea era atât de politicoasă încât nu îndrăznea să le alunge ca pe niște intruși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vizită neinvitate, iar ea era atât de politicoasă încât nu îndrăznea să le alunge ca pe niște intruși nedoriți ce erau. Trebuia să facă niște schimbări în această privință. Să nu mai accepte vizite neanunțate, care nu erau binevenite. Doar tristețea și lacrimile erau prietenele ei de-o viață, nedespărțite. În dimineața aceea era veselă și își propusese să nu lase nimic să-i tulbure bucuria, starea de bine. Trebuia să reușească, mai ales că din ce în ce mai mulți oameni susțineau cu tărie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o arunce. Stătea pierdută în fotoliu fără să fie în stare să se gândească la nimic. Nu reacționa nici într-un fel, era mult prea afectată de cuvintele scrise pe hârtia albă din mâna ei. Lacrimile se opriră treptat, dar tristețea insista să mai rămână. Privea în gol și avea senzația că viața ei insista să-și urmeze propriul curs, independent de voința ei. Că dorințele ei nu corespundeau cu planurile pe care Dumnezeu le avea pentru ea. Viața ei... o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nici nu observase că rămăsese încălțată cu cizmele. Călcase pe covoarele pe care le păstra mereu curate fără să-i pese. Covorul, la fel de gri ca și perdeaua de care scăpase atât de ușor. Dacă ar fi reușit să arunce și tristețea pe fereastră la fel de ușor cum aruncase perdeaua, tare bine ar mai fi fost. Dar stăruia sa-i fie mereu aproape, prietenă fidelă, să o urmeze pretutindeni, să nu o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o urmeze pretutindeni, să nu o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru a o întregi. Izbi ușa în urma ei, o încuie de două ori și coborî scările în grabă. Ajungând în fața blocului se opri
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
era mult mai important să-i respecte dorința de a rămâne anonim, decât să-l vadă. Mereu se gândea la ce era mai bine pentru ceilalți și abia mai apoi la ea, iar asta nu-i aducea decât suferință și tristețe. Se opri pentru un moment pentru a privi în jur. Nu fusese atentă la drumul parcurs pe străzile aglomerate ale orașului în tot acest timp, nu văzuse nimic și se trezise într-o zonă complet necunoscută. Nu-și amintea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acea dimineață în cutia poștală. Îl desfăcu cu mâini tremurânde și citi: „- Zâmbește, ești atât de frumoasă când zâmbești! Bucură-te de tot ce-ți oferă viața, de lucrurile mărunte care o fac să fie frumoasă! Nu te adânci în tristețe și durere, care nu fac altceva decât să-ți fure cei mai frumoși ani, ani care nu se mai întorc! Viața e atât de scurtă, bucură-te de ea!” Sfaturi. Știa foarte bine toate acestea, nu era nevoie să i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vina îi aparținea în totalitate. Scoase din poșetă plicul alb, fără destinatar și cu expeditorul lipsă. „Sfaturi...” și-l aruncă în bibliotecă lângă celălalt. Îi scrisese că e frumoasă. Evitase să se mai privească, să se analizeze în oglindă de când tristețea îi întuneca chipul. Nu suporta să-i vadă aroganța cu care îi trata pe toți din locul în care se instalase și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că privește într-un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era acolo, ascuns bine chiar și de privirea ei iscoditoare, după perdele groase de tristețe, nemulțumiri și neputință. Bine că putea să-și ascundă frumusețea interioară cu atâta strășnicie, de parcă ar fi riscat să fie jefuită dacă o lăsa la vedere, dar nu era în stare când venea vorba de alte lucruri. Nu putea, sau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de fiecare dată când se împiedica și cădea din diverse motive. Iar ea cădea atât de des. Învățase să se ridice singură, să-și panseze rănile care sângerau, să-și aline cicatricile. Răni redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare caută oameni veseli, deoarece sunt copleșiți de propriile probleme și supărări și nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din diverse motive. Iar ea cădea atât de des. Învățase să se ridice singură, să-și panseze rănile care sângerau, să-și aline cicatricile. Răni redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare caută oameni veseli, deoarece sunt copleșiți de propriile probleme și supărări și nu sunt dispuși să le audă și pe ale
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]