1,332 matches
-
lecuirea. Este vorba de așchia unui gând, cu care să înfrunți insomnia, o carte citită în miez de noapte, un măr / sau o cană cu lapte. Și pentru contraofensiva la orice amintire resentimentară există un inepuizabil armament salutar, încât, conchide triumfător poeta, n-are ea vlagă câte arme / ai tu în firidele inimii. Fiind clasică structural, pentru Ștefania Oproescu, contemplarea și trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o sticlă de care atârnau pânze de păianjen. A șters-o cu grijă în fața lor, a destupat-o și le-a turnat în pahare. Doctorul Luca l-a îndemnat să guste, pîndindu-i reacția. "Ei, ce zici?" l-a chestionat triumfător. Vinul era, într-adevăr, excelent. Julius s-a convins că faima de "cunoscător", de care se bucura bătrânul, în materie de vinuri, era perfect întemeiată. Pe la al patrulea sau al cincilea pahar, doctorul a început să se lamenteze că s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în catalog. Pe el îl enerva că pentru Neacșu toți băieții erau incapabili în rezolvarea problemelor, iar fetele imediat găseau soluția pe care tot el le-o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii... iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar... era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă! Bănuia, că profesorul fiind chel, nu suporta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Neacșu i-a mulțumit politicos... cam prea politicos! La un singur chioșc din cartier descoperise țigările Aroma pentru taică-său și de aceea știa atât bine de unde se luau. La lecția următoare îl ridică în picioare și cu un rânjet triumfător îi spune, - Îți voi anunța părinții că fumezi Aroma! Stani surâde și-i mărturisește profesorului, - Ai mei nu vă vor crede... știu că nu suport mirosul de tutun ! Neacșu a înghițit în sec, iar el a luat loc în bancă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
uza niciodată, de care, dintotdeauna, oamenii s-au servit pentru a se asigura de fidelitatea poporului și a stăvili neastîmpărul rațiunii umane; ei știu că eroarea îi poate orbi pe oamenii cei mai pătrunzători și că nimic nu e mai triumfător ca politica celor care angajează, în opera lor de a-și atinge scopurile, pe Dumnezeu și pe damnați, Cerul și Infernul. Astfel, religia însăși, sursa cea mai pură a binelui nostru, devine adesea, printr-un prea deplorabil abuz, originea și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie, așa că Paco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zdrobească pe quazi de zidul genierilor și de valurile de pământ; soldații se mișcau cu ușurință prin zăpadă, prin sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și niște păsări ciudate se roteau deasupra capului său. Nu puteam să-i văd chipul, căci era ascuns de mantie. Când a ajuns în fața mea, și l-a descoperit: era un chip cinic, puternic, masiv... Apoi l-am văzut intrând triumfător în Roma și așezându-se în scaunul cel mai înalt din Senat, în timp ce soldații lui masacrau oamenii, jefuiau casele, distrugeau statuile zeilor noștri, devastau templele și Palatinus-ul... Și în tot timpul ăsta, chipul acela plin de răutate se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de neînțeles, teribil... Își aminti de scurta apariție a lui Ausper și petele acelea de vin, ce păreau pete de sânge, la picioarele lui... Își aminti cuvintele Velundei - gladiatorul... Orpheus... Nu era de-ajuns să urmeze indicațiile oracolului ca să intre triumfător în Roma? Scutură din cap și mușcă din piciorul de miel. — Trebuie să moară. El a ucis-o. Începu să mestece energic. — Interoghează-l. — L-am interogat înainte să-l închid în celulă. N-a deschis gura. Fă cum crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă ca învinsul să se pregătească pentru ritualul final. „Am învins“, își spuse. Se simți triumfător, dar calm cum nu fusese niciodată în viața lui. În genunchi! zise din nou. Flamma îngenunche și își duse brațul stâng la spate. Așteptă o clipă înainte să facă gestul prin care avea să ceară viața sau moartea. Valerius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold și chipul triumfător, cu părul blond ivindu-se de sub coif și fluturând în vânt. Își agita gladius-ul, îndreptându-se spre pulvinar. Toată lumea se uita la soldați și la Flamma; nimeni nu le mai dădea atenție gladiatorilor din vârful colinei, îmbrăcați în negru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge și așchii de oase. Doi bolovani loviră palisada în spatele căreia se aflau alți doi gladiatori, zdrobind picioarele unuia dintre ei. Gladiatorul zgâria pământul cu unghiile, urlând de durere. Celălalt era deja mort. — I-am nimerit! Glasul lui Flamma răsună triumfător, în aplauzele publicului. Alergă spre scorpiones și ordonă atacul. Patru săgeți șuierară prin aer, străpungând gâtul unui gladiator și pieptul altuia. Impactul fu atât de violent, încât cei doi fură proiectați în spate și se loviră de trac, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așa. Era un nume mai simplu: Constantin, Theodor, cam așa ceva... - E un domn, aici, începu bătrânul, apropiindu-și mult receptorul de buze. Avea întîlnire la 4,30. Dar nu era sigur că... Bine. Perfect. Îl trimit. Atârnă receptorul și ridică triumfător privirile. - Eram sigur, șopti, parcă mai mult pentru sine. Vă așteaptă, continuă cu o voce fermă. E chiar nerăbdător. Vă așteaptă de un sfert de ceas. Domnul Orlando, etajul 11, camera 1029. Luați primul ascensor pe dreapta. Întinse brațul, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neputință. Este imposibil de închipuit că, sub ochii noștri, s-a putut organiza în ultimele trei, patru luni, o acțiune subversivă de asemenea proporții și dispunând de mijloace tehnice pe care le-ar invidia multe țări... Ghibercea îl ascultase privind triumfător în jurul lui. - La aceleași concluzii am ajuns și noi, spuse. Dar se pune necontenit întrebarea: De ce? În ce scop? Dacă edițiile apocrife trimit mesaje subversive, de ce nu se întîmplă nimic mai mult, și nimic altceva decât se întîmplă până în iarna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a căutat și prin spitale. - Auzisem că ajunseseși la București, spuse Neculache, și că acolo ai fost confundat cu altcineva. - Așa a și fost, îl întrerupse, așa a și fost. Am fost confundat pentru că întinerisem... Șovăi o clipă, apoi continuă, triumfător și totuși enigmatic: Acum vă pot spune adevărul: în urma trăsnetului care m-a lovit, m-a lovit chiar în creștetul capului, întinerisem. Arătam de douăzeci și cinci, treizeci de ani, și de-atunci nu m-am mai schimbat. De treizeci de ani
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă?", strigă triumfător unul, "Nu, mă!" "Bî... A... Pî... Tî...", se poticnește altul. Cuvîntul care nu se lasă pronunțat e baptist. Politica, fie ea și a religiilor, n-ar trebui să se amestece în jocurile copiilor. E destul de stresantă ideea asta, a prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și sărbătoare mare (fericita coincidență) - Paștele. Văd aievea tabloul când, aflându-mă la Buzău în familia socrului meu, în jurul unei mese mari veniseră toți membrii numeroasei familii. Băteau clopotele anunțând Pacea, trezind speranțe,declanșând energii și nemăsurata bucurie a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e absurdă, dar nu i-o lua În nume de rău; poseda acea rară și Încântătoare calitate de a face haz de ea Însăși și de toți ceilalți. — Nu, n-a fost ea, am mințit eu oarecum, cu un zâmbet triumfător. Suntem În regulă. — Tu ești În regulă, de data asta, a zis ea cu voce inexpresivă. Dar ține minte că, deși lucrăm Împreună, eu răspund pentru tot ce se-ntâmplă. Vei sta de veghe aici dacă eu voi dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suplimentară! Gândește-te numai ce multe am Învățat În timp ce am umblat după busuioc, ce pregătită sunt acum pentru viitorul meu În lumea publicisticii! De-acum sunt pe drumul cel bun pentru cariera de redactor, am zis eu cu un zâmbet triumfător. — În cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hol și ne comunicase că ea o pornise cu liftul. Nu primisem Încă telefon de la Sophy, dar știam că urma să ajungă În câteva secunde. — Recepționerul de la Hotel Ritz, din Paris, a sunat după aceea, aproape că a strigat Emily triumfătoare și a prins lista pe clipboard. Am scos lista mea cu patru secunde prea veche și am aruncat o privire peste ea. Cratime În interiorul numerelor de telefon nu erau permise, doar puncte. Nici virgule În scrierea orei mesajelor, numai puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine și luptam cu deosebit avânt. Apoi a urmat nedreptatea, imposibilitatea de a mă antrena pe teren mai mare, alungarea mea la coadă, Îndepărtarea din lotul R.P.R. Atunci am avut o strângere de inimă, am privit În jur la dușmanii triumfători, apoi am oftat (asta n-am auzit-o Însă decât eu) și am Început să mă antrenez mai departe În cele mai proaste condiții. Mândria mea era jignită, nu mai puteam face nimic, eram Învinsă. Atunci, am hotărât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să nu mai vie deloc la dejun și cum diseară va mânca la Enache. Pozna cu răsturnarea cafelei și prăpădirea feței de masă fu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amiazi se înființă în strada Argintari, la Gogu Ionescu. Promisese el, ce-i drept, că în douăzeci și patru de ore îi va aranja situația, dar nu strică să-i mai aducă aminte cu prilejul unei vizite obligatorii de politețe. ― Gata! strigă triumfător deputatul. Mâine să te prezinți la Drapelul și să-ți începi serviciul. Întrebi de domnul Deliceanu, să nu-i uiți numele, el e directorul gazetei, și-i spui că vii din partea mea. Leafa nu e prea strălucită, dar mai târziu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri și, sărind jos, îl bătu protector pe umăr. Nadina povesti la dejun întîmplarea, completînd-o cu mici înflorituri pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]