1,293 matches
-
Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente celor puternici. Patriotismul poate fi trompeta deșteptării naționale. Ori un circ de toată frumusețea. Unele popoare se află în epoca postindustrială, altele în cea a pietrei șlefuite. De prea multe ori în istorie, noi, românii, am transformat voința în resemnare. Politicienii actuali fentează istoria, nu o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei... Și-atunci când, lângă groapă, soldații au slobozit în aer, în onoarea lui Ucu, mai multe gloanțe, mama lui Ucu n-a mai apucat să strige decât un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cuprinși de atîta grija pentru acea jerpelitură pe care ei o credeau realitate nu și-au mai adus aminte ce-au visat. „Vai și amar de o pasăre vil de o mîță vil“ - striga Virgil din toate cele douăzeci și cinci de trompete ale vîrstei sale și ochii lui verzi se micșorau la jumătate ca Într-o scurtă eclipsă de lună - „și chiar de o maimuță vil“ - continua el Încurcîndu-se În hainele prea largi ale proorocului - „cea care locuiește lîngă foc iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un proces. Scîrțîitul penițelor, bîzîiala unei muște ce se muta pe bancă au devenit dramatice. Sîcîitoare, o întrebare sfredeli cugetul micului delincvent: „Oare e corect ce fac?” Și, ca într-un final de simfonie în care pîrîitul tubelor și zbierătul trompetelor se dezlănțuie triumfător, în personaj are loc o transformare. Roșu și transpirat, e se scoală trepidînd în picioare ca să predea profesorului coala albă. Recunoscînd că n-a învățat, mărturisește că a avut intenția să copieze. Față de colegi își luă atunci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de Hans nu e unealta lui, ci a cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la comandă, ridică și coboară scaune, le adună laolaltă, răstoarnă apoi tot ce a clădit până atunci cu atâta grijă numai fiindcă‑l înjură unul că ar fi făcut ceva anapoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înnoire“, eliberând gândirea, imaginația, prea multă vreme siluite de o seriozitate impusă, fariseică și tâmpă. Renașterea, precedată și pregătită printr-o „carnavalizare a conștiinței“ ? Morții se așezau pe marginea mormintelor din care ieșiseră pentru a repeta, în sunetele înăbușite ale trompetelor, același refren. Caii călăreților de dinaintea și dinapoia carului, niște gloabe anume alese, avansau încet, împiedicați de mătăsurile negre care îi acopereau, încărcate și ele de cruci albe și oase. Urmau slujitorii în mantii mortuare, cu torțe negre și un mare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În dungi și se plimbă Încolo și Încoace pe covoare scumpe, este superb și plin de forță ca un taur bine hrănit și parcă seamănă cu magnificul cal din Iov, care se plimbă În vale și rostește În sunet de trompete: „Ha, ha!“. Și toată ziua, toți o strigă de pretutindeni pe sora ei, care rareori vorbește și rareori zîmbește. Nu se descurcă fără ea, o caută peste tot, bogătașa o cheamă, iar celebra curtezană spune că trebuie să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
într-o lumină, ca doi frați într-o tulpină", vorba poetului. Iar Lumina se știe de unde vine, dacă privești atent spre Cotroceni... Cuplu rău: Vântu-Voiculescu. Nenea cel cu tichia de mărgăritar i-a dibuit imediat și a spus lumii prin trompeta sa, putătoare de cuvânt, că Vântu este un mișel, care vrea poșta, Voiculescu, alt mișel, care vrea sarea. Le-a găsit și nume pe măsură, primul e Nuș, celălalt e Felix. Ca semn distinctiv, s-a descoperit că amândoi au
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo. Alergăm. Suntem niște norocoși. Sabina urcă lângă șoferul blondin, la vreo patruzeci de ani. În mașină se aude un jazz stilat, cu mult saxofon și puțină trompetă. Șoferul îi spune Sabinei că face afaceri în Italia, că e după un divorț care îi luase jumătate din avere, că merge în capitală la o întrunire importantă, că afară secretul e să știi să dai încredere partenerilor. El, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale; ai reprogramat cronometrul și am clacat răsturnat în valuri... pe culoar m-ai ucis
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Îi flutură capa pe la nări cu o mână ca să arate că-l fixase pe taur și se Îndepărtă. Nimeni nu aplaudă. Manuel se Îndreptă spre barrera, În timp ce Zurito ieși și el călare din arenă. Cât fusese Manuel ocupat cu taurul, trompetele sunaseră anunțând Începerea celui de-al treilea act - banderillas. Manuel nu fusese conștient de sunetul lor. Servanții acoperiseră cadavrele celor doi cai cu niște pânze și acum Împrăștiau rumeguș În jurul lor. Manuel se apropie de barrera ca să bea niște apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
devin grozave, mai teribile decât până atunci, pentru că, dacă, înainte de apariția stelelor, ei nu capătă iertare, rămân cu păcatele asupra lor tot anul. Ceremonia sfârșitului sărbătorii cuprinde un fast deosebit. Către rostirea ultimei rugăciuni, se sună doar odată dintr-o trompetă, ca la Anul Nou, și toți, ca o apă, ies din sinagogă, revărsându se... Se împart î n grupuri, cu fața spre lună. Fiecare grup poartă o lumânare aprinsă, ca să poată citi rugăciunile adresate petelor din l ună (lui Șecinah
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin lângă pașii mei fără izbândă Chinuiți fără simbrie și fără dobândă. Mică, în spital, refuzam moartea. Așa era familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care dispun și care v-a amprentat în momentul în care mi-ați pus mâna pe... hă !hă !hă !...pe umăr. Dar nici nu v-am atins. Din păcate nu, dar intenția a fost, după cum confirmă prin acest sunet de trompetă tradițională de la ’77, biolocatorul special instalat acolo unde este el instalat. Aveți o linie momentan neîntreruptă a vieții, un câmp energetic de 66 de centimetri și un micuț debit de trei euro pentru investigațiile de pînă acum. Plătiți cheș, prin
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și chimioterapie socială, frustrări, jenante, leacuri, parodii. O mixtură ce poate fi editată, semănînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
casa neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva de prost gust mecanic, pentru adulți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l tragă după ea, pe această scară de marmoră care urca, nesfârșită, în spirală. Dar parcă nici nu l-ar fi auzit. Ușile se închiseseră, freamătul sălii începuse să se potolească, nu se mai auzeau decât sunetele scurte ale unei trompete. - Melania! exclamă și voi să se oprească. Zâmbind, fata se întoarse spre el: - Non sono Melania, Maestro, șopti. În acea clipă o recunoscu și își aminti tot, de la întîlnirea lor în fața gării, când a ajutat-o să-și urce valizele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ironia n-a prins-o. Și da, un dialog ar clarifica multe. Nu poți schimba trecutul, dar poți schimba ce se gîndește despre trecut. Mă las dusă spre mașina reporterei, un Tico galben ca o ciupercă. O dirijez spre strada "Trompeta", colț cu "Fulger". Fuge de rupe "Eternitatea"-n roți. Strada pe care stau e rămasă din altă vreme a Iașului (îmi asum eroarea asta gramaticală, dacă este eroare: Iașul, la singular, singularizat, cum a scris și buna mea prietenă, Magda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența. Pînă și strada mea, liniștita stradă cu nume oximoronic, "Trompeta", se lasă invadată de termopan. Peste cît timp n-o să mai rămînă nimic din Iașul scenografic, cel pictat de Val Gheorghiu? Peste puțin, cum merg lucrurile. Traiul meu zilnic începe să semene din ce în ce mai mult cu al tatei. Lucra la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era sub anchete. Mai spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dieu manque à l'autel où je suis la victime"), de Novalis, de Musset, de Jules Laforgue... Iordan răspundea la orice chemare de-a concerta împreună. Și tata, la orice chemare a lui Iordan. Cum se înveselea casa de pe strada "Trompeta" cînd venea "tătișor"! Am găsit de curînd, în scrinul de nuc, programul unui concert comun. E în "tradiția" românească să nu se specifice nici anul, nici luna. Numai ziua, o vineri, orele 18: Nopțile în grădinile Spaniei de De Fallo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fericească pe amîndouă. Se prostitua acolo, pe mobilierul de hol Pipera. M-aș fi simțit ca o cutie a milei dacă rămîneam la București, să-mi găsească el "slujbulicea". Uram să-i fiu obligată. M-am întors acasă, pe strada "Trompeta". Nu mi-a mai trebuit concurs. Oricum, serviciul de cadre al televiziunii n-ar fi angajat o tovarășă atît de iresponsabilă, fără simț de răspundere. De-atunci a început să mă hărțuiască și vocea vitregă: "Faci figură atît de imbecilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]