1,286 matches
-
Re major, Op. 35 în 1945. Lucrarea este scrisă pentru orchestră foarte mare. În afară de vioară solo, concertul necesită două flauturi (plus piculină), două oboaie (plus corn englez), două clarinete, un clarinet bas, doi fagoți (plus un contrafagot), patru corni, două trompete, trombon, harpă, coarde plus percuție care cuprinde timpan, tobă bas, cinele, gong, clopote tubulare, glockenspiel, vibrafon, xilofon și celestă. Ca și majoritatea concertelor, lucrarea este structurată în trei părți: O interpretare tipică a concertului durează aproximativ 25 de minute. Korngold
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
1 (prin urmare, concertul în Mi minor mai este cunoscut și sub numele de Concertul pentru vioară nr. 2). Concertul este scris pentru vioară solo și orchestră clasică standard: două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. După ce a fost numit dirijor șef al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig în 1835, Mendelssohn l-a numit maestru de concert al orchestrei pe prietenul său din copilărie, Ferdinand David. Originile concertului se găsesc în această colaborare profesională
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
lui Ceaikovski îi plăcea sau nu titlul, cert este că editorul a ales să îl păstreze iar titlul a rămas. Simfonia este scrisă pentru trei flauturi (al treilea dublat de piculină), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, patru corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, tobă bas, talgere, gong și coarde. Uneori, fagotul de la începutul primei părți este înlocuit cu clarinet bas.
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
de melodii populare de pe valea superioară a Mureșului. Se naște la 8 decembrie 1911 în satul Pietriș, com. Deda, jud. Mureș, într-o familie de țărani. Din copilărie deprinde primele cântece populare de la mama sa și învață să cânte la trompetă. Fiind orfan de tată (căzut în luptele Primului Război Mondial), după absolvirea celor 4 clase primare (1922) este nevoit să muncească alături de mama sa la câmp. Cu dorința de a se realiza, pleacă la București în 1928. Ajunge să fie "băiat de
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
vor controla pe Unchiul Fester, care salvează orașul de extratereștri. În aventura sa, Fester va fi ajutat cu diferite obiecte de către ceilalți membri ai Familiei Addams. La începutul jocului, Fester va fi înarmat cu o pușcă slabă, în formă de trompetă, dar pe parcurs el va primi anumite îmbunătățiri. Ceilalți membri ai familiei Addams, printre care Pugsley, Wednesday și Mânuță, îl vor ajuta pe Fester cu arme suplimentare. Jocul nu poate fi salvat. Prin urmare, dacă Fester moare, jucătorul trebuie să
Fester's Quest () [Corola-website/Science/325607_a_326936]
-
înființării unor cursuri superioare de comerț. Această cerere s-a realizat în vara anului 1869, când s-a înființat pe lângă școlile centrale românești o școală reală și una comercială. La 19 iulie 1869, se publica în „Gazeta Transilvaniei”, „Telegraful” și „Trompeta Carpaților” deschiderea acestor două școli, organizate după cele mai bune modele de școli existente în acea perioadă. Conducerea școlii a fost încredințată profesorului doctor Ion Meșotă. Planurile de învățământ au fost întocmite de George Barițiu, iar disciplinele economice au fost
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
distracții nocturne. Benny, un personaj cu un caracter un pic dificil și sensibil cu privire la identitatea lui afro-americană, are nevoie de bani pe care îi cere fratelui său Hugh, mai metis. Benny este un tânăr revoltat, care încearcă să cânte la trompetă, dar mai ales rătăcește din bar în bar pe străzile din Greenwich Village și Broadway, la sfârșitul anilor '50, cu prietenii săi Dennis și Tom, acceptând compromisuri cu arta lui pentru a trăi. Motivat de impresarul său, Rupert, Hugh încearcă
Umbre (film din 1959) () [Corola-website/Science/326167_a_327496]
-
în vârstă de 14 ani, intră sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel al lui Ion Nămol. În 2008
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
Braveheart" din 1995, ambele în regia lui Gibson. Abătându-se de la repertuarul său de muzică de orchestră, Horner a imrpovizat în mare parte pentru coloana sonoră a "Apocalypto", utilizând o gamă largă de instrumente exotice, cum ar fi, Tromba Marina, trompetă și folosirea corului antilopei gnu Ugandaneze în lod de sintetizator. Coloana sonoră a fost înregistrată în studioul Abbey Road Studios din Londra, în decursul a câteva săptamâni, în toamna lui 2006. Specialistul în instrumente de suflat, Tony Hinnigan a contribuit
Apocalypto (coloană sonoră) () [Corola-website/Science/326314_a_327643]
-
anii 1933-1937 face cursul primar în comuna natală, după care urmează între 1937-1945, Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, unde își dezvoltă aptitudinile muzicale cu profesorii: Constantin Baciu - teorie și solfegiu, muzică vocală și corală și Rudolf Podlowski- vioară, flaut, trompetă, orchestră și fanfară. Între anii 1945-1949 urmează: Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde îi are ca profesori pe: Constantin Georgescu - armonie, contrapunct și fugă; Constantin Constantinescu - teorie și solfegiu; Antonin Ciolan și Emanuel Elenescu - dirijat
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
o singură parte, este cel mai scurt din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea mediană (Sol diez minor
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
bagheta lui Serghei Koussevitzki, cu Marcel Darrieux în calitate de solist. Igor Stravinski a avut debutul său ca dirijor în cadrul aceluiași concert, dirijând Octetul pentru Suflători. Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din Octombrie, 1917 se va
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
Rhapsody in Blue" care a fost orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final când melodia principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență pașnică și introspectivă. Ultima
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
încă două lucrări pentru pian și orchestră: "Introducere și Appassionato în Sol minor" (Op. 92) și "Introducere și Allegro Concertante în Re minor" (Op. 134). Concertul este compus pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane, coarde și pian. Concertul este structurat în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți ("attacca subito") Schumann a preferat ca în concert lucrarea să existe sub forma a două părți: Cea mai folosită formă este cea de
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
toți frații lui cântau la diferite instrumente, într-o formație intitulată „Taraful fraților Lucan”, fiind invitați să cânte la nunți, cumetrii și mai ales la horele de hram. Fratele lui, Vasile, cânta la vioară, Dragoș - la contrabas, iar Filaret - la trompetă.” Iuri Lucan s-a stins din viață în decembrie 2001, în locuința sa din Suceava, lăsând în urmă o operă complexă și amintiri de neuitat în mintea generațiilor de elevi pe care i-a îndrumat. După dorința sa, a fost
Iuri Lucan () [Corola-website/Science/327032_a_328361]
-
asediaților este menit să îi trezească la realitate.Romanii își dezbracă tunicile de război, își lustruiesc uniformele de paradă. Legionarii își pun armurile, cămășile de zale, coifurile. Cavaleria își împodobește caii cu cioltarele bogat ornamentate și, sub sunetele luminoase ale trompetelor, zeci de mii de războinici defilează prin fața lui Titus și își primesc solda și hrană din belșug în fața asediaților. Timp de patru zile răsună de dimineața până la apusul soarelui pașii de marș ai coloanelor romane obișnuite cu victoria.Strânși unul
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
cu ocazia cununiei acordeonistului Costică Șerban, îl cunoaște pe fratele său, Bebe Șerban de la Petrechioaia. Acesta este invitat să se alăture tarafului său, din care mai făceau parte: fratele Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, formându-și un repertoriu foarte variat, la fel ca tatăl său, Mitică Ciuciu, fiind un mare păstrător al pieselor vechi lăutărești. Moare la data 19 august 2012, în vârstă de 76
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
sfârșitul lui 2012. Autostrada A1 are două benzi de circulație și o bandă de urgență pe fiecare sens pe tot parcursul, cu unica excepție a viaductului Drežnik, unde nu există bandă de urgență. Aproape toate nodurile existente sunt de tip trompetă, cu excepția celui de la Lučko, care este de tip stivă. Sunt numeroase spații de servicii de-a lungul drumului, ele oferind diferite tipuri de servicii, de la simple parcări cu toaletă la benzinării restaurante și hoteluri. În iunie 2011, autostrada avea 33
Autostrada A1 (Croația) () [Corola-website/Science/330020_a_331349]
-
o ramură care să deservească Neum și alta care să deservească Dubrovnik. În iulie 2012, nu se ajunsese la nicio hotărâre privind acest segment din A1. O modificare a rutei existente cuprinde construcția unui nod în T direcțional în locul nodului „trompetă” construit la Žuta Lokva. Noul nod urmează a fi construit doar după terminarea autostrăzii A7 între nodul Rijeka și Žuta Lokva. Acesta nu va avea , așa cum este cazul la nodul Bosiljevo 2 unde se intersectează A1 cu A6. Traficul se
Autostrada A1 (Croația) () [Corola-website/Science/330020_a_331349]
-
dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei părți: O interpretare tipică durează aproximativ 40 de minute. În 1865, la începutul carierei sale, Dvořák a lucrat la un concert pentru
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
distanță. Autostrada A2 are cel puțin două benzi de circulație și o bandă de urgență pe fiecare sens pe întreaga sa lungime, cu excepția tunelurilor, unde sunt doar câteva puncte de oprire în caz de urgență. Toate nodurile sunt de tip „trompetă”, cu excepția nodului Jankomir care este de tip „trifoi”. De-a lungul autostrăzii sunt mai multe spații de servicii care furnizează diverse tipuri de servicii, de la simple parcări cu toalete la stații de benzină, restaurante și hoteluri. În 2011, autostrada avea
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
o bandă de urgență pe fiecare sens de-a lungul întregii lungimi. În septembrie 2010, autostrada avea 21 de noduri, ce oferă acces la numeroase orașe și la restul rețelei naționale de drumuri. Aproape toate nodurile existente sunt de tip trompetă, cu excepția celui de la Lučko, care este de tip stivă, și a celor de la Jankomir, Kosnica, Ivanja Reka și Sredanci, care sunt de tip trifoi. Autostrada urmează coridorul pan-european X, și are intersecții cu coridoarele pan-europene Vb și Vc
Autostrada A3 (Croația) () [Corola-website/Science/330077_a_331406]
-
Biserica Sfântul Nicolae: Bach exprimă unitatea întregii lucrări prin însăși muzica, parțial prin folosirea tonalităților. Părțile I și III sunt scrise în Re major, partea a doua în gama subdominantă Sol major. Părțile I și III sunt orchestrate similar pentru trompete exuberante, în vreme ce partea a doua pastorală este, prin contrast, orchestrată pentru instrumente de suflat din lemn și nu include un cor de deschidere. Partea a patra este compusă în Fa major (tonalitatea relativă a lui Re minor) și marchează cel
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
din partea a cincea "Ach, wenn wird die Zeit erscheinen?" se crede că a fost preluată dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]