1,405 matches
-
nu cumva, la ieșirea din sală a trupului, să rămînă - supraeu neștiut - prins, pentru totdeauna, sub bolțile de piatră ale Escorialului. La mausoleu nu a mai mers. Thomas putea fi socotit, păstrînd proporțiile și arealul, un mascul Alfa. Un leu trona peste femelele din propria haită; un macac, de asemenea, peste maimuțele turmei sale. Acolo totul era evident: Alfa fecunda tot. Thomas habar nu avusese cine Îi primise sămînța; stors Într-o eprubetă, redus la dimensiuni spermatice, Înghețat, vîrÎt În azot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce a rămas de la festinul anterior, dacă presupui că se va întâmpla. Pentru noi, Happy Leftover s-a petrecut în aceeași formație, la Călinești. Unde, ca de obicei, a fost foarte plăcut. Am avut și pe cei doi copii. Dylan tronând în vârful patului cu argintăria în jurul lui, din care se prefăcea că toarnă în cănile celorlalți (by the way, nu a ales să se joace cu nimic altceva decât argint), și Codruț, încă plastilină zâmbitoare în brațele noastre de potențiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din imperiu, În vârsta de cincizeci și cinci de ani, căruia Malik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vadă nimeni altcineva. Ne găseam deja În Împrejurimile satului, poliția era pretutindeni, scotocea până și poverile catârilor, dar cine ar fi cutezat să oprească un echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trei luni ca să scap de acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea multe imagini mă chemau Încă spre tărâmul interzis: mândra mea trândăvie de fumător de kalyan, tronând În fumul scos de jeratic și de narghilele, mâna mea Închizându-se iarăși asupra celei a lui Șirin, momentul unei făgăduieli, buzele mele pe sânii oferiți cast de mama mea de-o seară și, mai presus de orice, Manuscrisul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clar; pune, așadar, problema Încrederii, amintindu-le deputaților că ultimatumul expiră la prânz, că timpul e măsurat și că dezbaterile nu se pot eterniza. Pe tot parcursul intervenției, n-a Încetat să-și Îndrepte privirile Îngrijorate spre galeria invitaților, unde tronează dl Pokitanoff, căruia nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli, nici aplauze. Nimic altceva decât o tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se ridică un venerabil seyyed, descendent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scump restaurant din Angers. Se apropie de fereastra uriașă de la intrare și-și pun mâinile streașină la ochi. Se uită înăuntru: la ora asta, 4.30 după-amiaza, restaurantul e pustiu. Imaginea le e obturată de căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează clasicul ananas uriaș. Băieții își continuă drumul. Cred că ananasul ăla are o sută de ani, își dă cu părerea Kiril, expert în tot ce se poate conserva. În câte restaurante am fost la viața mea - și am fost în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un număr de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Pétrus 1990 amestecat cu Coca-Cola, se mai poate înțelege. Greu, dar se poate. Să-și bage cineva picioarele în șampanie Moet - chiar și asta, o dată în viața unui șef de sală, se poate întâmpla. Dar să comande cineva ananasul care tronează pe fiecare cărucior cu deserturi din fiecare restaurant de lux, oriunde în lume, asta nu s-a mai văzut. Robert se gândește că acum poate să iasă liniștit la pensie: le-a văzut pe toate. Încă în stare de șoc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
murături. Jean pleacă la bucătărie cu ananasul: e trist ca la despărțirea de un prieten de-o viață. Când s-a adrian lus t ig 164 angajat picolo la Duc d’Anjou - în urmă cu 40 de ani -, același ananas trona la intrare. Îl cumpărase străbunicul proprietarului restaurantului. Era considerat o amintire de familie. Și-acum, îl va mânca un român în amintirea unui bulgar. Lionel și Liliane îl văd pe Jean aducând ananasul într-un frumos vas de cristal, plutind
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fel și telespectatorii. Mai ales cei francezi, care nu vor mai avea nici o reținere să fie văzuți într-un local pentru imigranți. — E prea mult. Zău, e prea mult. Nu trebuie exagerat. Desface cartonul. Vede un tort splendid. În mijlocul tortului tronează o lumânare care are atașată o inimă de ciocolată pe care scrie 56 (vârsta împlinită azi de Lionel, pentru cei care au uitat). Pe tort e ornată, cu glazură și frișcă, o urare cât se poate de neobișnuită: Vădit încurcat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spus că vom merge în excursie, vom vizita fabrica de sticlă și vom vedea cum se face sticla. Dar excursia costă o sută un leu. Micuța băgă mâna în buzunarul șorțulețului, apoi o întinse tatei cu palma deschisă în mijlocul căreia trona un bănuț de metal. Un leu îl am eu, îmi mai dai matale o sută? Părinții se priviră zâmbind. Bine, o să-ți dau, spuse tata, dar asta pentru că ai învățat bine, altfel nu primeai, și ieși afară încă zâmbind. Du
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația de-a folosi epitetul , legat de opera unor vivanți? Vai, cum nu?! Mărturisesc, fără rușine, dar și fără
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
c-o făclie, ci cu șapte, Căci omul a căzut în umbră De când și mintea i-i în noapte. Ei caută ca Diogene În suflete parfum și cinste, Dar florile aborigene S-au ofilit pe false piste. Ici-colo bunul simț tronează În sfera duhurilor rele, Căci meschinul - scârnavă bază - În toți și toate are-o lele. Caut ades și eu sub tâmple Nu la-ntâmplare, ci anume Bătrânul eu ca să se umple Cu ce-i mai sfânt dat pentru lume. 9
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
citea tot ce scrisese. Avea normă cinci pagini de biografie și cel puțin două de cronică locală. Le prelucrau împreună și apoi le trimiteau la cules. Lent, plictisit, mai mult parcă din inerție, Burtăncureanu urcă treptele Bibliotecii. Traversă holul unde trona un portret în mărime naturală al generalului Goncea, un fel de ctitor al Bibliotecii. El cumpărase clădirea de la nepoata farmacistului Edelstein, stabilită în Maroc, după ce o ajutase să reintre în posesia clădirii. Pusese gratuit casa la dispoziția celor de la cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apoi, cum reușesc sè mè îmbrac primul, în general, nu am nevoie de prea mult timp că sè mè îmbrac, cobor și ies în fața cabanei că sè fumez o țigarè, Afarè, o noapte asprè și clarè, luna, mare pe cer, tronând printre stele, dè impresia cè s-ar fi congelat pe boltè, din fericire, nu existè nici un Virgil în lume care, meșterind la sistemul de încèlzire cosmic, s-o facè sè se topeascè și sè punè sub rotunjimile ei argintii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bunul mers ai traiului, în ghetourile Brăilei mirosind a transpirație și mici democratici. În spitale sunt câte trei bolnavi într-un pat, din cauza consumului excesiv de democrație, se oferă pâine-hibrid, între gumă și coca cu chintalul, în rafturile magaziilor de alimente tronează preparate: șobolani tocați în mațe de porc, găini bolnave, moarte prin refrigerare, câini jupuiți în loc de miei la colțuri de stradă, struguri din import cu gust de țâță bătrână, portocale grecești injectate cu ură, brânză închegată cu aracet, bere în butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mihail vroia întotdeauna perfecțiunea. Erau elevi peste tot cu ciocane în mână și cu unelte pe care nu cred că știau să le folosească, dacă era să mă iau după modul în care se uitau la ele. Un zgomot incredibil trona în curtea interioară. MIHAIL! am strigat eu din cadrul ușilor de la intrare. Nimic. Nu mă auzise. MIHAIL! strigai din nou, mai aproape de el. CE? E DE AJUNS, MIHAIL! CE? E DE AJUNS! AM AUZIT. CE E DE AJUNS? RAMPA. E BUNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o noapte la noi, să fim trei, că n-am mai făcut asta de mult. Îl lăsam în pace, că putea să mă trăsnească urgent, și dacă te lovește el... Cică a chemat-o și pe la Catedră, unde pe birou tronează fotografia mea, eu râzând ca o ghidușie, așa-mi zicea Maestrul meu la început: râzi, ghidușie, ce-ai mai făcut? Nu-ți mai spun că ar fi atât de ușor să facă și el câte ceva și totul s-ar reaprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aflat că ni se rezervase plăcerea de a conlucra cu tovarășul prim, responsabilul cu propaganda. Am fost primiți într-o altă sală, cu mese și scaune așezate ca și cum ar fi urmat să participăm la un curs, la biroul din față tronând însuși tovarășul prim, cu o mină foarte serioasă, de om calm și stăpân pe situație. După clarificările de rigoare, ne-a invitat să luăm cuvântul pentru a dezbate tema stabilită, dar cum nimeni nu se grăbea să se remarce în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
câteva ori prin clădire, dar e prima oară când ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întâlnire, Încă neterminată, tronându-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bârfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]