1,398 matches
-
străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică de natură, trufie, minciuni voite și haos. Și totul e Lustruit cu niște false taine, ca și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui Neron, pe care l-a descifrat odinioară cineva și despre care vorbește Engels. Biblioteca domnului Eratostene avea însă vreo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aur îi căzură vrăjii din soare . Vroia ca apa să fugă. Vroia să-și scoată din mare pletele îmbibate cu apă. Trebuie să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prins chiar la ieșirea din toaletă, cunoscîndu-se slăbiciunea de-a se refugia în acea zonă a Prefecturii, în care, deseori, se pogorau asupra lui ideile cele mai îndrăznețe. În acea sâmbătă, întîrziase fără folos în acel spațiu de mototolire a trufiilor umane, pentru că asupra sa nu planase nici o idee. Își recivilizase ținuta. Întredeschisese ușa, cu aerul acela absent cu care se cuvine ca un bărbat să se îndepărteze de un closet. 184 DANIEL BĂNULESCU Și, chiar de la primul pas schițat pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lumina cernută a apropiatei înserări, toți oamenii apăreau ca dulci la mișcări, lunguieți la obraz, plini de vorbe și sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și între ele-i Putna în care-adînc se-nchină Lui Ștefan Vodă astăzi ai României fii. Aice e fântâna cea plină de mărire, De sânta pietate, de-al patriei amor; Aice-i eroismul ce trăznet de-ngrozire Fu dușmanilor țării sfărmând trufia lor. {EminescuOpIV 56} O mamelor romîne! aduceți-v-aminte Că dintre voi fu una: Elena, ce ne-a dat A patriei mărire! Și când lipiți fierbinte La sânul vostru pruncul, îi dați un sărutat, Un sărutat de mamă, extas de bucurie, Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunt unite câmpii verzi și țări ferice - Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți -; Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, Au zidit munte pe munte în antica lui trufie, Le-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un vis al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bătrînește: "Prin pustii și munți sălbateci, Prin prăpastii, râpi, ponoară, Unde-n albia de stâncă Sună blândele isvoară; "Acolo unde natura Cu puterea ei măreață Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață; {EminescuOpIV 528} " Unde brazii cei de fală Se înnalță cu trufie, Unde smeura și mura Au a lor împărăție; Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește! Acolo amorul chiamă, Acolo vin-de iubește. "Acolo ochiul zavistnic Nu mai are v-o putere: Nu-i jignire în iubire Ci noroc și mângâiere ". Ție
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu găsi nici căldura deșertului și nici forfota din Kerman. Străbătură podul de cărămizi, străjuit de tarabele negustorilor, și apoi Omar zări muntele: un hanger roșiatic, uriaș, înfipt în cocoașele norilor, iar trufia lui nemișcată îi plăcu mai mult ca orice. Ganj Namé era Cartea comorii, asta însemna în persană, iar Islamul lua aurul tuturor. Douăzeci de ani căutaseră în pământ și în piatră comori, dar și mezii, și ahemenizii lui Cyrus își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste fustele albe precum caimacul. Îl vedea prima oară astfel înșurubat, ca un fus al Soarelui între cer și pământ, o unealtă menită să toarcă aleanul și lacrimile, trufia, până când nu mai rămânea decât darul ce ni s-a dat: de a fi ai lumii lui Dumnezeu, fie că El se chema Allah sau Hristos ori Ahura Mazda. Shams îl juca atunci pe șeic și închidea cercul, dar se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Inchiziția să abjur n-ar fi fost nimic din toate astea. Nu m-ar fi învinuit nimeni că mă bucur să trăiesc. ― Bineînțeles. ― Și nimeni n-ar mai fi văzut în asta un semn de slăbiciune. Alții pot declara cu trufie o dragoste de viață de care eu trebuie să mă rușinez. Ceea ce în gura lor sună frumos, la mine pare o justificare. Dar de ce trebuie să justific faptul că iubesc viața ca un om normal? ― Ești prea singur ca să n-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dragoste. Nu e destul atât pentru a avea toate un sens? ― La Roma, când se făceau primiri triumfale și lumea îl aplauda pe generalul învingător, era obiceiul ca soldații, din contră, să-i adreseze acestuia vorbe mușcătoare, ca nu cumva trufia să-l îmbete prea tare. Lui Cezar îi strigau: "Cap de dovleac, nu privi doamnele! Mulțumește-te cu prostituatele!" Mă silești să-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acoperită de umbră. Totul se zdruncinase, îmi pierdusem siguranța, nu mai știam pe ce mă puteam bizui și pe ce nu. Umilințele trăite la Inchiziție mă lăsaseră cu sufletul gol încrederea în mine, de care am fost totdeauna mândru, până la trufie, se ruinase, amenințând să mă lase ca un stâlp putred în marginea drumului. Atunci, ca să nu mă prăbușesc, am hotărât să-mi ascult inima, nu creierul. Așa, îmi puteam îngădui să simt, fără să trebuiască să și înțeleg. Căci de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu las lucrurile să se liniștească. Trebuia să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. Într-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Și a trebuit să suport consecințele ca să mă pot lepăda de orice trufie. E drept că mă săturasem de mofturile lor și îmi era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, așa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de Inchiziție. Câtă vreme ești ipocrit, Inchiziția îți dă pace. Nu-i pasă ce crezi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prin toate acestea Lauzun a fost un dandy. A avut acea vanitate necruțătoare, de fiară aproape, a dandy-lor. ș...ț S-ar putea scrie un studiu grozav despre Lauzun, dacă n-ar fi fost deja scris. Și, culme a norocului trufiei, el a fost scris tocmai de prințesa care, Între toate femeile, l-a iubit cel mai nebunește pe Lauzun. Acest Cezar Borgia cu femeile - și, Între toate, mai abitir cu ea - acest Cezar Borgia care i-ar fi putut da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și vor să fie acceptați În cercurile ei Închise. Însă cu un singur scop: acela de a o perturba din interior, de a-i răsturna canoanele, de a o scoate din amorțire și inerție. O vor face cu orgoliu, cu trufie (generate, cel mai adesea, de un complex de inferioritate), dând dovadă de o inteligență și o abilitate ieșite din comun. Pe de altă parte, deși descind din rândul burgheziei, ei Își refuză acest statut: nu vor să se Îmbogățească, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de a trăi care, alături de spleen, nebunie și extravaganță, se adaugă acelui inconfundabil mod de a fi englezesc. „Dandysmul a făcut probabil efortul de a ajunge la un soi de echilibru Între excentricitate și monotonie, dozaj În care umorul, mojicia, trufia, rigoarea și self-control-ul intrau cu titlul de ingrediente.” 1 Eleganții, trecuți deja În linia a doua, Îi predau spre 1800 sceptrul lui Brummell, Încoronându-l rege absolut al saloanelor. Iar În 1818, prin fraza răzleață a lui Byron (din Beppo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spunem. Dar, scris cu pană sigură, cu finețe de psiholog și, În același timp, cu privirea cuprinzătoare a unui istoric, micul op Despre dandysm și despre George Brummell livrează amatorilor un personaj de talia oricăruia din cele plăsmuite. Celebrare a trufiei, cartea - crede Barbey - poate deveni o oglindă pentru toți cei care ar vrea să devină Brummell. Numai că tot el atrage atenția Într-o frază de neuitat: „Nu devii Brummell. Ești sau nu ești”. Baudelairetc "Baudelaire" Charles-Pierre Baudelaire (1821-1867). Reconstituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de ocazie Îi dau prilejul să fie peste poate de generos. Mama și tatăl vitreg, mult detestatul și hulitul general Aupick, Îl pun sub tutelă și Îi fixează o rentă lunară. Acum Îi scrie mamei cuvintele Încărcate de reproș și trufie, rămase celebre: „Când ai un fiu ca mine ș...ț nu te recăsătorești”. Culme a umilințelor, care nu se Încheie Însă aici: cămătarul Arondel Începe să-l hăituiască, sălbatica „Venus neagră”, iubita Jeanne Duval, Îl vede sărăcit, somațiile curg, portăreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu spun nimic, dacă, În tristețea trăită, n-aș fi avut măcar această bucurie, dragul meu Daly, de a putea să-ți spun că - pentru tine - sunt neschimbat, același ca acum atâția ani și că, totul În cartea asta fiind trufie, mă trufesc și eu cu sentimentele mele nepieritoare. Paris, 29 septembrie 1861 J.-A. Barbey d’Aurevilly Prefață la a doua ediție Mi-e mai greu de făcut o a doua ediție decât cartea Însăși. Trasă În doar câteva exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dădea pace - a scris așadar această cărțulie doar pentru propria sa plăcere și pentru a vreo Încă treizeci de persoane, prietenii săi necunoscuți, de care oricum nu poți fi prea sigur și cu care nici nu te poți lăuda - fără trufie - că i-ai avea la Paris. Cum nu Îi lipsea așa ceva (trufia, adică), a crezut că Îi are și chiar i-a avut. Fie-i Îngăduit să o spună - căci a devenit modest - că și-a găsit cei treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și pentru a vreo Încă treizeci de persoane, prietenii săi necunoscuți, de care oricum nu poți fi prea sigur și cu care nici nu te poți lăuda - fără trufie - că i-ai avea la Paris. Cum nu Îi lipsea așa ceva (trufia, adică), a crezut că Îi are și chiar i-a avut. Fie-i Îngăduit să o spună - căci a devenit modest - că și-a găsit cei treizeci de cititori pentru cele treizeci de exemplare. N-a fost nici o bătălie, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puțin să fie În cunoștință de cauză. Și iată de ce cartea a fost citită. Proștii, pe care nu-i voi numi, s-au lăudat că au priceput-o. Iar eu i-am spus editorului meu că o vor cumpăra. Pretutindeni, trufie! Căci dacă a stârnit primul succes, Îl va mai stârni și pe al doilea cu acest opuscul pe a cărui primă pagină aș fi tentat să scriu următoarea impertinență: „De la un fudul, printr-un fudul, pentru fuduli”. Căci fudulii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Trebuia să spunem toate acestea Înainte de a vorbi despre dandysm, fruct al vanității pe care am Înfierat-o atâta și al marelui vanitos George Brummell. II Atunci când vanitatea e satisfăcută și când se manifestă În consecință, ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate. Ar fi, de aceea, o greșeală să credem, cum probabil o fac mai toți, că trufia ar fi doar vanitatea dovedită În relațiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se manifestă În consecință, ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate. Ar fi, de aceea, o greșeală să credem, cum probabil o fac mai toți, că trufia ar fi doar vanitatea dovedită În relațiile noastre cu femeile. Nu! Există fuduli de tot soiul: unii prin naștere, alții datorită averii, ambiției, științei. Tufière e unul dintre ei, Turcaret - altul. Dar cum femeile ne preocupă mult În Franța, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi doar vanitatea dovedită În relațiile noastre cu femeile. Nu! Există fuduli de tot soiul: unii prin naștere, alții datorită averii, ambiției, științei. Tufière e unul dintre ei, Turcaret - altul. Dar cum femeile ne preocupă mult În Franța, am numit trufie mai ales vanitatea celor care plac femeilor și se cred irezistibili. Doar că această trufie, comună tuturor popoarelor pentru care femeia Înseamnă ceva, nu are nimic a face cu speța care, sub numele de dandysm, Încearcă de-o vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]