1,869 matches
-
această direcție. Imediat după victoria PSD în alegeri, Primul Ministru Adrian Năstase declanșa o vastă campanie de epurare a funcționarilor din ministere și agenții guvernamentale, declarând cu cinism că "funcționarii numiți de CDR mai au de stat o tură pe tușă". Chiar și companii private au primit avertizări amenințătoare din partea guvernului când au încercat să angajeze specialiști care lucraseră în Administrația prezidențială sau în alte poziții de notorietate între 1996 și 2000. Această politică a devenit extrem de agresivă după alegerile din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Traseul la care ne obligă deși articulat cronologic în ordinea scrierilor lui Lovinescu, plecând de la "fantezii" și sfârșind cu ciclul eminescian este unul "pe dos". Reconstituie nu un efort de creator, ci o plăcere de spectator. E un portret în tușe frivole, al unui personaj care se revelează în momentele de delectare: nu întâmplător, primele pagini ale cărții evocă o confesiune târzie în care criticul romancier vorbește despre preferințele și distracțiile lui mic-burgheze. Lovinescu merge cu Monica la cinema, detestă filmul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
opri în dreptul icoanelor, împinse puțin candela atârnată de tavan cu lănțișoare de argint și umbra dantelată a metalului se mișcă măturând imaginea sfinților. Candela era de la răposat, doar icoanele le-am adus noi, își aminti el. I le-a dăruit tușa Ancuța când s-a făcut domn. La două zile după ce l-au uns domn, adică a doua zi după ce l-au îngropat pe răposatul, a venit tușa Anca la mama și a rugat-o s-o aducă la curte să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar icoanele le-am adus noi, își aminti el. I le-a dăruit tușa Ancuța când s-a făcut domn. La două zile după ce l-au uns domn, adică a doua zi după ce l-au îngropat pe răposatul, a venit tușa Anca la mama și a rugat-o s-o aducă la curte să i se închine noului domn. Încă nu se supărase Marica pe el. Când ele au sosit, el mânca în sala mare cu boierii cu care stătuse în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în odăile ei, cu jupânesele. Mi-au spus că a sosit mama și că e la doamna, am trimis vorbă că vreau să-mi beau cafeaua acolo, în iatacul Maricăi. Jupânesele, care mai de care „să trăiești, măria ta”, doar tușa Anca când m-a văzut s-a lăsat în genunchi și a ridicat mâinile în sus: „Doamne, Constandine, că mândru mai ești domn; Pavele, Papa, frate-meu, unde ești să-l vezi?” Mi-a luat mâna și mi-a sărutat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica și maica la nuntă. Ziceau că le făcu zugravul lui Mareș Băjescu, ăl cu zugrăveala de la mânăstirea Cornetu. La măria ta or sta mai bine și o să-ți aducă aminte de noi cei ot Brâncoveni”. Din una în alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă, i-a spus el, ce face doamna Maria, dar eu oricum îți mulțumesc pentru grija pe care mi-o porți. O să pun icoanele la loc de cinstire.” Atunci s-a supărat Marica. Seara târziu a venit, s-a plecat în fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tu cel mai mare om de fapt, nu pe tron, asta este important.” Da, da, taica a făcut toate treburile domniei deși domn a fost taica mare, Antonie Vodă din Popești. Îi părea rău că-și ieșise din fire atunci când tușa Anca vorbea de văduva lui Șerban Vodă spunându-i doamna Maria. O să fac eu toate treburile țării ca taica? Eh, Doamne ferește, cum o să pot face eu așa ceva... Când am intrat în neamul lor am lăsat-o tot pe soacră-mea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum o să pot face eu așa ceva... Când am intrat în neamul lor am lăsat-o tot pe soacră-mea, pe Stanca, să tragă ițele sau cel puțin așa i-am făcut pe toți să creadă. Aprigă femeie, dar a greșit tușa Ilinca - doamna Elina, cum îi spune Constantin. A greșit, și de asta știe doar ea, Marica. L-a vrut domn pe fiu-său Drăghici, Dumnezeu să-l ierte, și l-a pus pe soțul ei să spună nu, când Köprülü
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel, spătăria cu stele. Duminică la ora aceea nu era nimeni înăuntru. Cei trei bărbați se opriră la câțiva metri de ușa în spatele căreia în grabă se așeză un dorobanț din gardă. — Ștefane, marele logofăt Diicu Rudeanu ce hram poartă? — Tușa Mihna, nevastă-sa, toată ziua stă cu măria sa doamna. Atent, beizadea Constantin preluă firul. — Și dânsul? — Marele logofăt Diicu nu știe nimic din cele ce le pune la cale moș Mihai. Nici fiu-său Chircă, deși însurat cu vara măriei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Diicu nu știe nimic din cele ce le pune la cale moș Mihai. Nici fiu-său Chircă, deși însurat cu vara măriei tale, Ancuța a lui moș Mihai, tot nu știe nimic. La moș Diicu în casă cântă găina și tușa Mihna este supusă doamnei. — De unde știi? — Măria ta, am și eu un ochi să privesc și să-mi aleg prietenii. Rudenii ne sunt credincioși. Să mergem să prânzim! — Taică, știai de Cantacuzini? se hazardă Ștefan. — Lui vodă, oricine ai fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l îngoape neamurile lui. Seara târziu, după ce luminile taberei se stinseseră, vodă auzi șoapta lui Ștefan: — Taică, asta era gătită pentru mine, nu-i așa? Dacă trăia tușa Anca, sora tatii, ar fi venit plângând la Curte și ar fi zis printre sughițuri: „Ce-ai Constandine cu neamul Bălăcenilor, ce ai?“ Știi, prin tușa Anca noi ne-am încuscrit cu Bălăcenii. Acum judecă și domnia ta, Ștefane. Cine cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șoapta lui Ștefan: — Taică, asta era gătită pentru mine, nu-i așa? Dacă trăia tușa Anca, sora tatii, ar fi venit plângând la Curte și ar fi zis printre sughițuri: „Ce-ai Constandine cu neamul Bălăcenilor, ce ai?“ Știi, prin tușa Anca noi ne-am încuscrit cu Bălăcenii. Acum judecă și domnia ta, Ștefane. Cine cu cine și ce are? Judecă și vino mai aproape că mă apucă spaimele și mi-e că mă întoarce brânca. — Taică, era pregătită pentru mine? Spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grija celor doi mai mici. Pe unchiul Drăghici nu-l prea știu, că a murit iute după postelnic. Iordache și Matei au crescut în grija lui naș Dinu și a unchiului Mihai, și eu pe lângă ei, nu chiar totdeauna, că tușa Anca mă mai ducea pe la Brâncoveni, la mama tatii. Când a venit domn Șerban și s-a adunat de pe drumuri, eh, mare domn a fost Șerban Vodă, i-a luat pe cei doi unchi tineri pe lângă domnie și i-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ascultătorii săi se simțeau bine, erau apărați ca de o perdea. Se îndreptă spre jilțul său și se lăsă în el obosit, greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre spate, cu dosul palmei își apăsă șira spinării, îndreptându-se, își lăsă apoi bărbia în piept căutând pe sub sprâncenele arcuite la cei ce-l ascultau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnească, a Sârbilor. Apoi s-au pornit clopotele de la mânăstirile cele mari, de la Radu Vodă, cu ele deodată cele de la Sfântul Gheorghe Vechi, de la școala de slovenie a Bălăcenilor, cei care s-au iertat cu vodă la spusa jupânesei Anca, tușa măriei sale... Și de la Biserica Domnească și de la cea a Jurământului cu hramul Sfântului Dumitru și de la cea a Doamnei lui Șerban Vodă; urmară Sfântul Nicolae din mahalaua Șelari, bisericile scaunelor de neguțători și meșteșugari: a scaunelor de măcelari, a oțetarilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fabulei și timpul povestirii ceea ce nu înseamnă că povestirea nu are ritm narativ. Din contră, pare rapidă și fragmentată, frenetică și ușor incoerentă. Cu alte cuvinte, această distrugere a corelației dintre fabulă și povestire face ca romanul să dobîndească o "tușă" postmodernă. Iată cîteva pasaje pentru exemplificare. Primul pasaj, despre un personaj, Janey, care lucrează într-o brutărie din East Village, arată cum ea trebuie să-și "uite" de sine pentru a fi în stare să muncească. La locul de muncă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că așa se numea sora tatei- a stat la soacra ei care era văduvă de război de tânără ca și bunica mea și ca multe alte femei ai căror bărbați au murit pe câmpul de bătălie, În primul război mondial.Tușa Leana fusese o femeie cam rea de muscă În tinerețe și se iubise cu un bărbat Însurat iar spre bătrânețe devenise nesuferită și arțăgoasă, nu puteai să conviețuiești la un loc cu ea, de aceea sora tatei a luat inițiativa
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe unde sângerările se practicau (în ascuns), și mortalitatea era mai mare". Cu multă greutate oamenii puteau fi convinși să renunțe la asemenea "cure" stupide. Pe tabloul zugrăvit de Bălăceanu al dezolării stârnite de molimă, în ținutul Putnei apar și tușe apocaliptice: Cadavrele zăceau pe drumuri, făcîndu-se pradă animalelor carnivore; însumi în persoană am avut tristul aspect [spectacol] de a găsi pe șosea părți mici din corpuri de oameni..., care nu erau cunoscuți cine au fost și de unde erau. Chiar prin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
păreri, examina pânzele ce i se arătau, îi surâdea Louisei când aceasta trecea prin atelier, potolea plânsetele copiilor și răspundea călduros la telefon, fără să lase o clipă din mână penelul, cu care, din când în când, mai adăuga o tușă la tabloul început. Într-un anume sens, viața lui era plină, fiecare ceas era bine întrebuințat și Jonas mulțumea cerului că nu-i îngăduia să afle ce-i plictiseala. Pe de altă parte, însă, trebuie să pui multe tușe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o tușă la tabloul început. Într-un anume sens, viața lui era plină, fiecare ceas era bine întrebuințat și Jonas mulțumea cerului că nu-i îngăduia să afle ce-i plictiseala. Pe de altă parte, însă, trebuie să pui multe tușe una lângă alta pentru ca să umpli un tablou, și Jonas se gândea că nici plictiseala nu-i de lepădat, de vreme ce poți să scapi de ea printr-o muncă îndârjită. Producția lui Jonas, dimpotrivă, scădea pe măsură ce prietenii lui deveneau mai interesanți. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să câștige Steaua. Da’ tot cîștigă... Sandu Șpriț sare cu gura. Adică ce vrei tu să spui, că Steaua a luat campionatul atunci pe aranjamente? Poate Îți torn paharul În cap. Și nici nu sunt sigur că era Savaniu la tușă. Ăsta nu era tot central? Ia nu mai faceți voi, rapidiștii, figuri, că sunteți varză cu carne... Gore Îi face cu ochiul lui Gicu și Își dă șapca pe spate. Duce berea la gură - bea direct din sticlă, altfel nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tocmai imprevizibilul din fraza următoare, grotescul, fantasticul, absurdul și sugestibilitatea din cuvânt. Autorul părăsește voit firul narațiunii, ce se lasă rupt, pentru a face loc unei fantezii debordante, ce se prelungește uneori până la incredibil. Eroii principali, excelent creionați, chiar cu tușe îngroșate, creează un spectacol permanent, regizat de o mână sigură în construcția romanească, la care participă întreaga suflare a satului. Copiii, femeile (reținute în manifestările lor conjugale) participă nemijlocit la panorama Boțoaiei. Aproape că nu există acțiune, unde ochii mari
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Bobe este la fel de strălucitor și de emoționant ca oricare dintre cele de mai sus. Bobe este binecunoscut celor ce-au frecventat în ultimii ani underground-ul studențesc. Odinioară era stâlp de cenacluri, acum însă apare la "Litere" doar sporadic, ținut pe tușă de o slujbă extenuantă. A făcut parte din grupul care a scos "Tablou de familie", unde poate fi citit un alt poem al său, construit pe alte principii, numit "Spirala". Și acolo, însă, kitsch-ul, sursa esențială a inspirației grupului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o îndelungă incursiune în timp și spațiu prin propria-i ființă, adesea luându-și tovarăși de drum poeți și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data aceasta portretul său cu tușe inegale și-l pune în deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea în reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]