8,428 matches
-
veritabilă furtună în localitatea în care mai degrabă se supraviețuia decât se trăia. Ca într-un western, Donald Mahon, soldatul muribund, Jim Gilligan, soldatul lăsat la vatră, și Margaret Powers, văduva plină de compasiune, se ivesc din necunoscut pentru a tulbura liniștea patriarhală a unei așezări unde dramele erau aplatizate de presiunea protestantismului evanghelic. Constituirea acestui grup - descrisă pe larg în primul capitol al cărții - nu e cu adevărat convingătoare. Ea amintește prea mult de soluțiile tip deus ex machina din
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
scufundat în adâncul apei, ci ca și cum ai fi făcut pluta - jumătate în apă, jumătate în aer. Rămâneau niște fire subțiri și puternice care mă țineau suspendat, într-o imponderabilitate neamenințătoare. Auzeam toate zgomotele exterioare, însă ele nu reușeau să-mi tulbure noul echilibru. Cel mai adesea mi se întâmpla când stăteam la fereastră, privind fără să văd, sau sprijinit cu coatele de masă, în fața cafelei care se răcește. Însă uneori glisam în lumea soarelui de vată fiind pe stradă sau în
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
mult, ni se cultivă teama de a vorbi despre gazetăria lui Eminescu, ba chiar suntem invitați s-o ocolim preventiv, și asta sub motiv că, dacă o luăm în serios, ea ar putea fi un ferment suficient de puternic să tulbure niște răni care oricum sunt prea vechi ca să le mai deschidă cineva acum. Firește, oroarea de gazetăria lui Eminescu vine din presupoziția aberantă că obsesiile lui ideologice ar putea fi contagioase. Caz în care e mai bine s-o supunem
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
de "temei", o facem cu resemnarea celor care participă la o înmormîntare. Dovada cea mai bună a sleirii metafizicii este că în tărîmul ei nu mai există controverse, dispute și puncte fierbinți, cum nu mai există pasiuni care să-i tulbure liniștea. Există doar consensul obosit al celor care îi cercetează catastifele din nevoia de a-i reface istoria declinului. Dar o mistuire vie, de-a dreptul pătimașă, provocată de prezența instanței transcendente - numele tehnic dat bietului Dumnezeu - nu mai întîlnim
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
șaizecistă se exprima printr-o creație nelipsită de tensiune nici aceea, dar cu o fizionomie melic-elegantă, cu o plinătate formală satisfăcută de sine ce semnifica un echilibru estetic. Perfecțiunea sonoră sugera un țel scontat și atins. Nimic nu părea să tulbure armonia unui discurs suficient sieși ce se măsura în propria rezonanță ca într-o oglindă. Treptat însă arta aceasta de o seninătate poliedrică a început a ezita, renunțînd la impecabila prozodie pentru a deschide o tot mai largă perspectivă stărilor
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
să conserve în felul acesta restul infim de vlagă. Somnul nu e o metaforă întîmplătoare, într-o lume care cunoaște doar declanșarea pornirii și, după irosirea de energie, eventual, îndelunga preparare a noii izbucniri, repaosul, în-seamnă ocrotirea instinctului. Nimic nu tulbură repetata înfruntare dintre trufia Voinței și aviditatea primară. Se poate formula obiecția că un termen al ecuației (clica) e estompat. Iată un aspect asupra căruia am stăruit, altădată, cum am făgăduit, în analiza Franciscăi. Oricum, acolo unde lipsește sentimentul vinei
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
să se deschidă. Apetitul conducătorului pentru istorie se deschide însă brusc la începutul anilor '70. Etnogeneza câștigă în adâncime, întemeietorii neamului nostru nemaifiind dacii, ci tracii. Istoria este făcută exclusiv de domnitori viteji și drepți, niciun amestec din afară nu tulbură glorioasa evoluție spre visul de aur al omenirii, pe cale să se înfăptuiască sub conducerea înțeleaptă a conducătorului iubit. Este vremea protocronismului și a continuității glorioase în care Nicolae Ceaușescu nu mai este (doar) o figură importantă a mișcării muncitorești, ci
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu Nu știm unde o fi mai bine. Undeva, în viitor, într-o altă lume, necunoscută? Festivalul ne-a adus și în fața unor astfel de întrebări care, chiar dacă nu ne-au tulburat din cale afară, cel puțin, preț de câteva ore, ne-au pus pe gânduri. Într-un anume fel, În Zero Theorem, Terry Gilliam continuă să fie neliniștit de viitor, precum în Brazil sau în Armata celor 12 maimuțe. O fi
Veneția 2013: Fuga din lumea cunoscută by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72921_a_74246]
-
în Femei, de astă dată a îngroșat linia rolului, dincolo de firesc. La polul opus, Ovidiu Matei Iancu, în rolul lui Albert, potrivit situat în nota rolului din primul act, a fost complet alb ca interpretare în actul al doilea, deloc tulburat de lumea fantastică a nălucilor în care a intrat fără voie și nici de aparițiile fantomatice ale Gisellei, dar strălucind, ca de obicei, în momentele când avea de dansat variațiile clasice în care întotdeauna este fără cusur. Cu ambii interpreți
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
de un gen aparte - natura moartă, muzica lui Mozart și ariile lui Purcell. Paloma învață japoneză, s-a familiarizat cu poezia în forme fixe, citează din Basho. Dar cea mai tainică dintre asemănări este relația cu sora mai mare, ea tulbură într-un mod neliniștitor existența fiecăreia. Refugiile pe care le caută și nevoia ambelor de a ascunde sunt reacții de apărare față de evoluția surorii: Renée alege disimularea ca efect al dramei trăite de sora ei, Lucienne cea frumoasă și strălucitoare
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
nostalgică a clarității din cioburi neîndoios frumoase: "Crescut, între mâini ca de apă,/ Ce lucru al tainei cercai?/ Sub verdele lumilor plai/ Arai o lumină mioapă." (Aura). Trebuie, deci, să te apropii prea mult ca să vezi minunea. Și imaginea se tulbură, rănită de căutări. "O, iarba mea din toate mai frumoasă", din Mod, e expresia unei adorații cvasi-argheziene pentru necunoscutul care nu se arată. Celebrat, în lipsă, prin jocuri balcanice, rituale, jocuri ale dragostei și ale morții, ale libertății, freneziei și
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
veche cunoștință, și l-am oprit, strigându-i "Stetson!" Tu care ai fost cu mine pe nave la Mylae' Leșul acela ce l-ai plantat în grădină acum un an' A-nceput să scoată lăstari? Va înflori ăst an?' Sau tulburatu-i-a somnul gerul neașteptat?' O, deoparte ține Câinele, ce-i prieten omului,' Sau cu-ale sale gheare, l-o dezgropa din nou' Tu! hypocrite lecteur! - mon semblable, - mon frere! II. O partidă de șah Jilțu-n care ședea, ca un
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
lumina pe masă-n timp ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid, tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite de aerul Ce le împrospăta de la fereastră, urcau Îngrășând prelungile flame-ale lumânărilor Și-aruncau fumu-n laquearia Dând viață modelului de pe tavanul lambrisat. Ardea verde și-oranj, flancat de piatra colorată N a cărei tristă
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
formă de epitaf mobil, amintirile finale, de dinaintea morții, ale unei femei. Iar frazele fiecăreia dintre ele reprezintă, una câte una, transcrierea inversă a frazelor celeilalte. (Poate că ideea în sine nu-i entuziasmantă. Dar, pusă în context, ea reușește să tulbure.) Mecanica nu se mai plachează, iată, asupra viului. Filmul se poate derula, până la urmă, oricum. Ultima lectură însă, act pur de narcisism, face apel la memoria afectivă a celei dintâi, revelându-i, o dată în plus, întregul lirism: Când a fost
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
în Italia, pe durata divorțului dintre cei doi. Cererea de mutare a procesului a fost făcută de Vincenzo Castellano, informează rtv.net. Tatăl fetiței a spus că aceasta stă de mult cu bunicii în Italia și nu vrea să o tulbure. Cu toate acestea, Antonia și-a acuzat soțul că nu îi permite să o vadă pe fetița lor, Maya Rosaria. Raportul de expertiză al criminaliștilor arată că fiica celor doi trebuie să locuiască împreună cu mama ei și numai pe teritoriul
Antonia, lovitură dură din partea Justiției by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71281_a_72606]
-
de bloc mângâindu-și soțul cu apelativul "Mițule", ne putem amuza (mai ales dacă Mițu e o matahală burtoasă și hirsută), nu și mira. Când însă Mițu se arată a fi "poetul nepereche", echivalarea ne enervează sau ne încântă; ne tulbură, în orice caz, fiindcă tot accesând palierele pline ale Operei cu majusculă am cam uitat de parterul existențial al lui Eminescu. Lângă mișcarea ideilor și sensibilității sale artistice, lângă viziuni și obsesii structurante, va trebui să reamplasăm și să redistribuim
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
actualizez", ceea ce ar presupune o mutație regresivă a spiritului, autorul atinge notele unei umilități supreme: Nimic nu trebuie să se ridice mai presus de mîncarea de toate zilele? Tot eu însă mi-am zis: ŤDa, da, la ce bun să tulburi micile bucurii ale altora? Nimeni nu poate fi mai mult decît un fleac. Ce mă-ndreptățește să mă consider mai mult decît un fleac?!ť". În ultimă instanță avem a face cu o incompatibilitate a ființei de un anume tip
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
se încarcă cu o stare pe care o convertește apoi într-o curiozitate teoretică. E trecerea de la experiență la concept, de la cazurile individuale ale unor muribunzi la generalitatea impersonală a morții. Ce este în fond moartea de poate să ne tulbure atît? În fața acestei probleme, un medic nu poate evolua decît pe două căi: ori lichidează problema adîncindu-se într-o blazare morală de tip sarcastic, adică tocmai în indiferența protectoare de care vorbeam mai sus, ori alege efortul personal de lămurire
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
comandată de Garibaldi. Chiar din clipa debarcării, pirații au evitat cu multă grijă orice întâlnire cu trupele regale, îndreptându-se, după cum se relatează, spre Castelvetrano, amenințând populația pașnică, dedându-se la jafuri și devastări etc. ... etc. ... / Numele lui Garibaldi îl tulbură puțin. Acest aventurier, numai plete și barbă, era un adept înfocat al lui Mazzini. Și-o să încurce lucrurile. ââDar dacă "regele gentilom" l-a trimis la noi, înseamnă că e sigur de el. îl vor ține-n frâu>>"4. La
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
inițiativa și începe nebunia. Ca la un semn nevăzut toată peluza se aprinde și începe show-ul adevărat al giuleștenilor. Cine's ăia mă? Atâția polonezi au venit?" La pauză liniștea era deplină în stadion, până au îndrăznit să o tulbure polonezii. De cum au intrat au început să cânte. Bine organizați și cu aplomb, au impresionat la început. Rapidiștii îi urmăreau parcă uimiți. Era singura galerie care îndrăznea să vină peste noi și să încerce să fie superiori. Pauza se termină
Poveste din galeria Rapidului la meciul cu Legia Varşovia: "Bă nu joacă nimic, dar uite ce galerie mişto avem!" () [Corola-journal/Journalistic/76460_a_77785]
-
În schimb, cu nevoința unui truditor, avînd supunerea înțeleaptă a împovăraților, mai nobili, în tristă necîrtirea lor, decît cei care-i împovărează: "Mîna cu care înnod și înclei/ slova stîngace, ruga amară,/ îngeri o țin ușor de subsoară,/ ca să nu tulbure marea tristețe a ei."( Spovedanie). Semnificativă, pentru o anume pregătire a sufletului reavăn de munca ce-au să-i facă uneltele, e Curăție: Stărui cu palme înalte de cer/ să-ți cuprind preajma și mă cutremur/ de cîte ori îți
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
recenzii și articole publicate la începutul anilor '80 pun în evidență un Daniel Vighi în ipostaza de elev silitor, destul de crispat, închis pedant la toți nasturii. Comentariile sale descriu cuviincios ceea ce trebuie, niciun fir de umor sau accent sentimental nu tulbură perfecțiunea încremenită a ansamblului. Totul este corect, dar complet lipsit de viață. Recitite astăzi, după aproape trei decenii, comentariile despre poeții de la cenaclul "Pavel Dan" sau despre poezia lui Vasile Dan seamănă cu florile uscate presate între paginile vreunui tom
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
de spate, voinic în aparență și șubred peste poate, rezistent și sfâșiat, nervos și tandru, cu o barbă de mercenar francez, cu o gentuță militară petrecută peste umăr, cu un obraz brăzdat de halucinația fumului de țigară, cu un glas tulburat de excese, recitând învăluitor și exact, spunând alte lucruri pe la te miri care mese și cotloane, ascultat de prieteni cu atenție sau cu plictiseală prost mascată, oferind altora argumente pentru a-l dezavua, instruindu-l aceștia, pe el și pe
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
limba în care sunt citite. Poezia lui Ioan-Petru Viziteu s-ar putea caracteriza foarte succint prin formula "hedonism temperat". Versurile sale sunt creația unui om împlinit, mulțumit de sine, care privește viața cu deplină seninătate. Nimic nu pare să-i tulbure armonia interioară. Plinul sufletesc al poetului se cere împărtășit (în trei limbi) ca un imn închinat Armoniei universale: "Îmbracă-te lumină în frunză/ Tu, clorofilă, tainic sefirot/ În mireasă.// Armonia vie/ E cântul/ Care schimbă lacrima/ În floare de nuntă
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
Pavel Șușară Zilele acestea, cînd se împlinesc cincizeci și doi de ani de la moartea lui Constantin Brâncuși, să ne imaginăm că, tulburați peste măsură de treburile zilnice, într-una din nopți ne organizăm un coșmar: se face că Ion Iliescu este Președinte, că zîmbetul lui e lege pentru toți curtenii care se înșiră de la scările Cotrocenilor și pînă la umbra lui Lenin
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]