1,333 matches
-
aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și pe cărări bătute, nu mai am nicio încredere. Pe ele au crescut numai cucute, pe-aleile vieții, iedere, și sunt înconjurată de redute... Sunt întrebări și drumuri rătăcite, le
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lăsau parcă nici să respirăm, m-am retras cu un grup de prieteni la Oglinzi, în Tg. Neamț, unde liniștea spațiilor largi și adierea răcoritoare de la poalele pădurii ar fi putut să ne facă să uităm pentru câteva zile de tumultul vieții cotidiene. într-una din zile, dis de dimineață, când soarele se oglindește în picăturile de rouă, am pornit cu prietenul Ion Balan, cu șevaletele sub braț și nesațul de spațiu în suflet, în căutarea unui loc de unde să surprindem
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Gertrudei și fiica, șefa complexului. Au dansat, au schimbat partenerele, iar perechea Rică-Ger nu putea scăpa privirilor admirative ori invidioase a celor prezenți. Dansau cu exuberanța a doi iubiți care nu vor să știe de nimic decât de zborul și tumultul propriilor inimi, se simțeau În mijlocul unei lumi frumoase și exclusiviste dar și foarte departe de aceasta. După ce gazdele s au retras, cei doi s-au mutat În clubul discret și romantic, cu lumină difuză și cu un lux greu de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a rămas! Mare diferență de ani exista ! Pentu ei nu aceasta conta: Se iubeau, se simțeau...împliniți, De-a dreptul erau fericiți! Cal si trăsură erau o aripă Ce atinge sublimul, Cu iubirea-n risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit, De la o vreme s-a-mbolnăvit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Epoca marilor spaime și a migrațiilor provocate de holeră în prima jumătate a secolului al XIX-lea era acum depășită, locuitorii și corpul medical dovedindu-se, cu trecerea timpului, mai conștienți și mai pregătiți pentru combaterea flagelului. V. Dupa marile tumulturi 1. Noi aspecte epidemiologice Cea de-a patra pandemie holerică și-a început cursa în 1863, de pe teritoriul indian, căruia acum i se recunoștea unanim calitatea de principal depozitar al agentului infecțios 445. În 1865, molima a cuprins orașul sfânt
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și experiență, și cred că la proză va fi la fel. Valentina pornește cu avantajul de a-și fi valorificat În proză propria experiență literară din poezie. Prin aptitudinile sale pentru litera scrisă, prin experiența sa socială, prin sensibilitatea la tumultul, de multe ori confuz, dăunător și contradictoriu, cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta (poetul) trăiește cu speranța regăsirii esențelor, regăsirii drumului spre forma cea mai Înaltă a “nefăcutului”... spre forma “angelică”. Festivitatea de absolvire... Am Închis ușa după mine și tumultul lumii exterioare a dispărut. Dar cine putea opri furtuna iscată În adâncul sufletului.?! Nimeni... În jurul prânzului, cu o zi Înainte de eveniment, primesc un telefon de la prof. V ( prietena mea), care mă anunța că va trece Maria ( una din elevele clasei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce-și deschid brațele cu dragoste și dăruire nețărmurită.” Meditații Între zidurile mănăstirii (Șederea la mănăstirea Probota) Îmi propusesem, de vreo două săptămâni, să merg pentru câteva zile la o mănăstire. Voiam să experimentez și altfel de “vacanțe”. Departe de tumultul cotidian, de nebunia unei vieți haotice, scăpate de sub orice „regulă” universală, speram să pot găsi drumul către Sine și astfel să devin mai Înțelegătoare și mai tolerantă cu propria-mi condiție existențială. Am căutat pe internet, În mai multe rânduri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ar fi plăcut să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât timp se ascunsese în Istanbul, fusese victima acelorași frustrări, dar atunci era altceva. Nu se putea afișa în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată tihna din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i s-au umplut de lacrimi, zicându-ne că Înainte să moară, mătușa mea a avut poftă de plăcintă cu mere Chiar dacă viața pe care o trăiesc este așa de trepidantă, uneori amețitoare de atâtea probleme, mă opresc din acest tumult cotidian și ascult glasul pământului natal care mă cheamă spre rădăcinile lui, să-i simt seva, mirosul, să-i adulmec și să-i admir frumusețile.Vizitele mele sunt de la un timp mai rare, doar În cele două anotimpuri extreme: anotimpul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
simt degradarea din juru-mi. Mă trezesc când umbra mă aruncă în brațele trecutului, simplu, copilăresc, crud, verde, chinuit, greu, alunecos în apă și în glod, în viața lipsită de toate și bogată în nevoi. Dar zic și scot din îndepărtatul tumult apoi așez pe tarabă în fața viitorimii care astăzi nu este în stare să meargă câțiva pași, să admire natura, să iubească simplitatea și frumosul. Tristețea nu mă ocolea, neliniștea de ce va urma și dorința de a scăpa de acele greutăți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Totuși, privindu-i, se observa din prima clipă că erau comercianți. Cu Nobunaga primit în gazdă, Templul Honno nu mai era un simplu templu. Din noaptea de douăzeci și nouă începând, la poarta principală a templului nu mai contenea un tumult de căruțe, palanchinuri și oameni care intrau și ieșeau cu mare zarvă. Audiențele pe care le acorda acum Nobunaga păreau a privi probleme de mare importanță pentru întreaga națiune. Astfel, un om se putea retrage după ce beneficiase măcar de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară, își retrăgeau capetele la loc și trânteau ușile, încuindu-le cât mai bine. Printre numeroasele unități care alergau spre Templul Honno, forțele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puternic pentru a rezista forței zdrobitoare a armatei lui Hideyoshi. Însuși Castelul Yodo se aflase în acea stare, cu câteva zile în urmă, când Mitsuhide ordonase să fie întărit. Parcă ar fi început să înalțe un stăvilar abia după ce auziseră tumultul valurilor. Poate că singurul lucru pe care Mitsuhide nu-l regreta, în acel moment, era faptul că un număr de generali și soldați îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-un sens, era paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oftaturi și de glasuri scăzute. Avea să fie dificil să se ajungă la o hotărâre. Putea fi un punct de răscruce pentru clanul Oda. În aparență, nu era nimic mai mult decât o rumoare de voci individuale, dar, pe dedesubtul tumultului, se simțea o mare neliniște cu privire la deznodământul confruntării între Katsuie și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Privindu-l pe Fujitaka, Hideyoshi observă că, în ultima jumătate de an, părul său de la tâmple căpătase culoarea chiciurei. „A, omul acesta e un stăpân,“ își spuse el, recunoscând, în același timp, că, pentru ca un om să ia poziție în tumultul evenimentelor și pentru a nu da greș, trebuia să-și sacrifice vigoarea cărnii și culoarea părului. Împotriva propriei voințe, îi părea rău pentru Fujitaka, de fiecare dată când se uita la el. — Când de dincolo de lac și din cetate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau peste apă. — După cum merg lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi susținut trupul masiv. Nu vă stă în fire să fiți așa de iute la mânie. Împingându-l cu forța prin tumultul de cai și oameni, pentru a ieși pe poarta templului, le strigară cu disperare altora: — Repede, aduceți-i calul! Unde-i calul stăpânului nostru?! Între timp, Katsuie striga și el: — N-am să mă retrag! Drept cine mă luați? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pregătit pentru a comunica celor însetați de frumos cele necesare. Prof. Mitică Giuvalie Galați 14 martie 1975 De-a lungul întregii mele vieți îmi voi aminti vizita aici. Cuvântul „mulțumesc” nu exprimă îndeajuns sentimentele mele de recunoștință. Omul obosit de tumultul vieții cotidiene găsește aici liniștea, calmul și dragostea. Vă urez din toată inima să vă continuați prin veacuri nobila misiune. Semnătură indescifrabilă 8 ianuarie 1976 Am poposit în amurg de iarnă, printre dealurile Neamțului, pentru puțin timp, să ascultăm din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități distinse care umpleau înainte uzinele, străzile și cîmpiile. Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca un drapel ce flutură peste oștile adunate”. Pe linia autentismului antiromanesc, va fi apreciat după război Jurnalul unei surori de caritate al doamnei Fulmen, mărturie a experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Occidentală, cu tot ceea ce presupunea luarea la cunoștință a manifestărilor de gen din lumea liberă -, ci pentru că se regăseau întru totul, mai ales în acel spațiu al descătușărilor de energii pozitive. Iar energiile lor se descărcau în explozia luminilor, în tumultul muzicii, în furtuna aplauzelor. O zi și o noapte. Au fost spectacole care au durat două zile. Păunescu se odihnea cu capul pe masă, apoi tresărea, după miezul nopții, într-un vers nou, preluat ca o revelație de Vintilă sau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză< toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții, dar mai curând o formă de revoltă în fața destinului, care nu se vedea mai repede împlinit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
foto și coleg până în clasa VIII- a, Emilia vecina lui de la 3 ani, Ică impresionant prin vocea lui ș. a. Era o clasă întunecată și mică și se potriveau fix cu numărul de locuri din bănci, însă le plăcea< nu simțeau tumultul școlii, existau numai ei, profesorii și libertatea! Norocul lui și al multor colegi că a venit în acest an să le predea ,,româna,, domnul profesor Florin Pietreanu. Pietreanu, brunet cu bărbia repezită înainte, dădea impresia unui fante de cartier de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un gard vopsit într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este ideal pentru îndrăgostiți. Format din coloane de piatră, dispuse în arc
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]