1,788 matches
-
câte grozăvii ar avea ei parte dacă ar putea pătrunde în visele lui! Urechile lor nu vor fi auzit niciodată o șuierătură precum aceea a unei bombe cu napalm care explodează - căci nu se asemăna nici cu cel mai teribil tunet al celei mai neîmblânzite furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând orizontul ca niște furii strălucitoare, fulgere iluminând pădurea și tunete zguduind coliba, de la acoperiș până la temelie. Un fulger căzu pe un „angelim“ de optzeci de metri, îl despică în două ca pe un tort cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi existat niciodată... A doua zi, când i-a trecut beția, își reluă viața de unul singur; pescuitul în lagună, vânătoarea de fluturi și antrenamentul cu sarbacana pe care i-o vânduse Kano. Într-o zi, pe înserat, ecoul unui tunet îndepărtat sosi în zbor peste coroanele copacilor, sub un cer albastru fără nici un nor. Acestui tunet îi urmă altul și un al treilea și apoi cinci sau șase într-o rapidă succesiune. Erau focuri de armă și veneau dinspre Nord-Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
singur; pescuitul în lagună, vânătoarea de fluturi și antrenamentul cu sarbacana pe care i-o vânduse Kano. Într-o zi, pe înserat, ecoul unui tunet îndepărtat sosi în zbor peste coroanele copacilor, sub un cer albastru fără nici un nor. Acestui tunet îi urmă altul și un al treilea și apoi cinci sau șase într-o rapidă succesiune. Erau focuri de armă și veneau dinspre Nord-Est, de pe cursul mijlociu al râului Napuari, împinse de o blândă adiere ce nu dădea peste obstacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de cățea, dacă s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care se izbea în același timp de mii de munți. Trăsese cu ele de multe ori în desișuri și îl impresiona mereu să vadă cum sar în aer ramuri, frunze și pietre, ca și cum o mână gigantică ar fi trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poate că tocmai această ușă a unui scriitor ratat fusese adevărata destinație -, într-o altă zi cu ploaie aproape biblică... Câteva zeci de secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger sfâșie cerul către nord-vest. Imediat fu urmat de un tunet care făcu alarmele unor mașini să răbufnească... - Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și trei mișcări. - Cred că ați greșit adresa, continuă după ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în toate direcțiile, iar casele de pe partea cealaltă a străzii rămaseră fără curent. Degetele Omului cu Tatuaj încercară să păstreze chiștocul de Camel între ele, ca pe o ultimă dorință, însă se destinseră brusc și țigara căzu între picioarele chircite. Tunetul care se făcu auzit în același moment păru un simplu gong care anunța sfârșitul unei alte reprize...” Merse către fereastră și trase colțul draperiei. Vijelia începu să se întețească, norii negri se prinseră într-o horă nebună, fulgerele se întețiră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două ore de când se trezise, dar nu se atinse de laptop. Îl ignoră. Asta în pofida faptului că simțea furnicături în buricele degetelor și era atras permanent - așa cum nu se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție, îmi cer scuze (legitimația fluturată prin fața ochilor surprinși, o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de fereastră - vroiam să văd doar dacă plouă în continuare, nu vă gândiți la altceva (ba mă gândesc, moșulică pervers și curios, poate că vroiai să vezi dacă nu cumva se desface scriitorașul la prohab și se masturbează acompaniat de tunete!) - nu mai era. Scriitorul despre care cereți informații. Nu mai era. Cred că se ridicase și intrase în casă. Asta a fost tot... Trebuie să dau și o declarație scrisă? - Nu. Cel puțin deocamdată. Însă, dacă va fi cazul, vă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
picături a râului. Nu reuși. Dar, atunci când încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă. - Nu. Nu acum. Nu din nou. De ce, Magicianule? De ce? - Fiindcă ești un iepure. Iepurii nu pot avea momente de liniște
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
posibilul, însă pacientul, din păcate, nu a mai putut fi resuscitat, arsuri de gradul trei-patru pe o mare suprafață a corpului, medicii ridică din umeri, neputincioși) mașini de poliție, polițiști care discutau cu unii dintre vecini. Din când în când, tunete nervoase. Și aceeași răpăială, picături ca niște gloanțe, lovind pe toată lumea, încercând să treacă prin acoperișuri, prin umbrele, prin ușile acelea care separau realitatea de... Poate că vor veni și aici, își spuse. Ce le voi spune? Am alergat, împreună cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu din nou alarmele mașinilor să se jeluiască, prelung, iar Scriitorul își spuse da, acest Magician dorește al dracului de tare să-mi fie frică de propria viață, numai că Iepurele strânge din dinți, indiferent, și merge mai departe. Îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întrebă el. În zare zvâcni prima fluturare de lumină, urmată după o vreme, de un huruit greu, îndepărtat, care se stinse încet în tăcere. - Vine furtuna!... murmură Iorgu. Deodată, ca un șarpe de foc se zvârcoli în nori, și un tunet zgudui tot cuprinsul. În miezul tunetului el desluși o liniște tainică... Toate amintirile și durerile lui, erau cuprinse în tăcere. Frunzele copacilor din cimitir, atinse de rugina toamnei, se clătinară în bătaia vântului care se iscă și începu să se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fluturare de lumină, urmată după o vreme, de un huruit greu, îndepărtat, care se stinse încet în tăcere. - Vine furtuna!... murmură Iorgu. Deodată, ca un șarpe de foc se zvârcoli în nori, și un tunet zgudui tot cuprinsul. În miezul tunetului el desluși o liniște tainică... Toate amintirile și durerile lui, erau cuprinse în tăcere. Frunzele copacilor din cimitir, atinse de rugina toamnei, se clătinară în bătaia vântului care se iscă și începu să se întețească. Umbrele nopții se întindeau... și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Întreaga noapte, gurița și trupul și toată dragostea ta. Na-le! Primește-mile, pe toate, și, fă, cu ele, tot ce știi tu să faci! Anticrima Ploaia a Început brusc. Mai Întâi cerul s-a Întunecat, au izbucnit din toate părțile, tunete și fulgere Înfricoșătoare, apoi, din nori, a pornit prăpădul. Autoturismul Înainta de parcă ar fi fost Împins, nu tractat, de motor. Momentul Îi surprinsese, pe cei doi, fără ștergătoarele, atât de necesare, În astfel de Împrejurări, pe parbrizul oricărei mașini ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Este vorba, desigur, de influența...”. Pe când rostea aceste cuvinte, s-a pornit un puternic ropot de aplauze și luminile din sală s-au stins, vorbitorul fiind prins într-un vârtej ce-l răsucea amețitor și care a transformat aplauzele în tunete și lumini. Încerca să-și adăpostească ochii de lumina farurilor puternice care-l orbeau și din față și din Tainicele cărări ale iubirii spate. Mâinile țineau strâns volanul pe care-l manevra cu precizie, astfel încât să se înscrie perfect în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o știu nu sunt eu însumi Dumne...... " Vum! sunetul unui clopot urieșesc - moartea mărei, căderea cerului - bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zi senină, se răsfrânge în adâncul ei cerul. Poeții, filozofii unei națiuni presupun în cântec și cuget înălțimile cerului și-l comunică națiunilor respective. Dar sunt nouri cari, întunecînd ceriul, întunecă pământul. O, nourii - regi ai pământului vor mâna totdeuna tunetele lor - rezbele asupra popoarălor de valuri; cu toate că acei {EminescuOpVII 181} nori nu sunt alta decât însuși respirarea ghețoasă și întunecată a valurilor nenorocite. Nourii tună, fulgeră și acopăr cu o perdea de fier Soarele aurit, și până ce vor fi ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grămadă mare de cărbuni acoperită [cu] flacăre vinete, atunci astupai soba și, așezîndu-mă în fața zgurei, îmi închisei ochii spre a adormi de moarte. Vântul urla afară cumplit și ploaia cădea măruntă și rece pe geamurile ferestrei... Parcă vântul cu norii, tunetul și ploaia făceau nunta lor sălbatecă în regiunile cele negre a-nnoratului cer de noapte. Prin șuierul cel monoton, deși puternic, al vântului am adormit și simțeam, pare-că, cum creierii mei se paraliză de carbon. Murisem! M-am trezit deodată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd fumegă munții, vulcanul cînd turbează, CÎnd flăcări rotitoare pînă la ceruri zbor, CÎnd tremură pămîntul, văzduhul schinteiază, Al meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]