5,540 matches
-
ci punctul incandescent al clipei ce se rotește, suma poate a clipelor în ceea ce-i multiplu, într-o convergență de timp și durată - era punctul pe care l-ai văzut în apele strălucitoare ale întregii amiezi, în fața insulei Naxos. O turmă de oi pe plajă duplica în nisip marea inumerabilă. Apele îți ziceau încă o dată cuvântul lor neștiut. * Era un cimitir lângă mare. Devastate, pietrele dăinuiau în aerul cald. Dăinuiau, tăcute, șterse. Au naufragiat în lumină. Le-ai văzut rezistând, încă
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
de bun-simț, dar formulate fără echivoc și fără cruțare: „Nu cred în niciun fel de criză, nici economică, nici politică, nici a literaturii ... povestea asta cu criza este cea mai mare diversiune a secolului, pentru a manipula în ultimul hal ... turma, pentru a-i convinge pe oameni că sunt neputincioși și că nu se pot descurca fără iubiții conducători”. Sau: „Cred că ura de sine a noastră, a românilor, este cel mai mare dușman al nației. Ca atare, tot aceasta stă
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
sunt metafore care transfigurează concretul, redând poeziei „starea de cuvânt”, punând semnul egalității între actul creației și cel al purificării inițiatice: „Cred că va trebui să scriu această carte, / până la urmă,/ ca pe o altă naștere, după moarte, / scârbită de turmă” (Capitulare). Contraste și contrarii, contururi abia trasate, granițe abia vizibile ori latitudini incendiare, asocieri ale extremelor, alunecări și reveniri în spațiul incert dintre teluric și celest alcătuiesc partitura generoasă pe care verbul autoarei se mișcă sigur și grațios, în efortul
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
sale când: - nu își neglijează îndatoririle sfinte și apostolia sa; - când își amintește că trebuie să fie, oriunde și oricând, un model creștin, când vorbește și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350999_a_352328]
-
nu aveam bani de prohod, un fost coleg de teologie cu mine, acum cucernică față bisericească, spunându-mi confidențial cu o zi înainte: -Bătrâne, Domnu' să te binecuvânteze! -Amin!, am răspuns în calitate de berbec. Ei, oaie am fost când am părăsit turma Domnului - acum sunt oaie emancipată, adică berbec ... Iar cucernicia sa a continuat: -Fiule, îmi dai o sută de euroi, și-ți implementez un prohod trăsnet! Ți-o trimit pe Malaghenia în Rai fără stagiatură în Purgatoriu, sau test-grilă la Poarta
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
o importanță aparte era freamătul pământului crud din care răsăreau candelabre de diferite dimensiuni, unele pârjolite de dor, altele prinse în descântecul luminii, cu trimitere la scrisoarea de care mi-ai amintit în acel început de veac. Peste culmi treceau turme de lupi, rupând cerul în patru. - Mi-e întuneric, ți-am șoptit, așezând pietre în zidul care unea două dintre sferele din pieptul timpului nostru. Ai tresărit. Ecoul meu împânzise starea de bine și doreai să-l strângi într-o
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
suflete de gemeni./ Oricând la mine vino, te aștept,/ Să construim în doi alte palate;/ Și contopiți în flăcări ce se-aprind,/ Un sacru foc să fim, o torță vie !/ Ion Cărășel însoțește într-un pelerinaj imaginar ciobanii care adună turmele la stână, urmând, adulmecând ...lumina, urcarea lor pe muntele Găina, unde se vor simți în siguranță fiind înconjurați de Iancu și că- pitanii lui - moții din Apuseni . În continuare poetul idolatrizează în poemul Eminescu pe „Zeul tutelar al Neamului Românesc
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
cosițele ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care își adăpa mioarele. Era
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
martie ar fi îmbrăcat 9 cojoace și a urcat cu oile pe munte. Pentru că era cald, ea a început a-și da cojoacele jos, rând pe rând, iar într-o noapte geroasă s-a transformat în stană de piatră împreună cu turma sa. Alții, mai înțelepți, susțin că Dochia s-a dus la iubitul său, Muntele Ceahlău, și i-a cerut acestuia s-o transforme în stană de piatră... ca să fie veșnic împreună. Eu îi cred pe aceștia! Referință Bibliografică: Legenda lui
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
mă mai ating Doi copii-n vecini joacă pong-ping De jocul lor, o viață mă desparte Arde focul în bucătărie Poștașul îmi aduce o scrisoare Dar lenea mea-i așa de mare, Și-mi gătesc de foame o iahnie O turmă paște vizavi pe deal O fătucă saltă pe potecă: Spuneți voi, care bibliotecă Mai ascunde-așa un ideal?! Și-aș vrea să mai lungesc nițel șederea. Însă mă opresc Că vine vremea să-ngrijesc O bubă la un degețel Ce
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
mă mai ating Doi copii-n vecini joacă pong-ping De jocul lor, o viață mă desparte Arde focul în bucătărie Poștașul îmi aduce o scrisoare Dar lenea mea-i așa de mare, Și-mi gătesc de foame o iahnie O turmă paște vizavi pe deal O fătucă saltă pe potecă: Spuneți voi, care bibliotecă Mai ascunde-așa un ideal?! Și-aș vrea să mai lungesc nițel șederea. Însă mă opresc Că vine vremea să-ngrijesc O bubă la un degețel Ce
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
capete iubita, Fiică de rege nesupus, Cu Lupii toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
nu l-au mai zărit Și nu-i aflau de urme. Și ca și mamă-sa, în munți, De lume să se fure, Plecă pe tâmple și pe frunți De piatră și pădure. Stăpân pe codri și pe cer Cu turma de mioare, În gând se întreba stingher: - Au cine mi-s eu, oare, Acesta ce a fi nu par De-un soi cu lumea toată? Cum mi-a fost dat ca să răsar Și cine-mi este tată? - Ca tu să
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
Cu zile calde, bune... Și-abia în munți, să-și lepede Cojoacele la soare, Se îndură, nu repede, Ci rând pe rând. Dar mare Și strașnic ger din nou s-a pus. Fără de foc în vatră, S-a preschimbat cu turma sus În stană grea de piatră. Dar sunt și guri de oameni buni Și înțelepți ce-n semne Citesc tot felul de minuni Și ce vor să însemne. Ei cred că Dochia s-a dus Sus la Ceahlău cu turma
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
turma sus În stană grea de piatră. Dar sunt și guri de oameni buni Și înțelepți ce-n semne Citesc tot felul de minuni Și ce vor să însemne. Ei cred că Dochia s-a dus Sus la Ceahlău cu turma Și că iubitului i-a spus Să-i șteargă-n lume urma Și s-o preschimbe-n cremene Cu dânsul să rămână Și-n veci de veci să-i semene, Să fie împreună. Iar eu pe-aceștia-i cred și cred În
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
Cincizecime continuă. Succesiunea apostolică, stând la baza atributelor esențiale ale Bisericii, o fundamentează pe aceasta. Importantă este viziunea teologului rus asupra episcopatului, căci acesta este izvorul tuturor tainelor Bisericii, dar și acest izvor este real în sobornicitatea concretă a poporului/turmei episcopale: „episcopul trebuie să rămână în Biserică și Biserica în episcop”. În Biserica - ekklesia și Noul Legământ, capitolul II (p. 167-177), părintele rus accentuează cuvântul ekklesia (adunare), traducerea grecească a cuvântului ebraic qahal, pe sensul dublu de caracter social al
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
daniile făcute de-a lungul timpului tuturor celor 20 de mănăstiri (pe unele chiar rezidindu-le în întregime) au fost, și sunt, o prezență exemplară în " Grădina Maicii Domnului ". Este atestat încă din sec. al XIX-lea ca vlahii ajungeau cu turmele lor până pe coastele Athosului, iar Mănăstirea Cutlumuș - rectitorită de voievodul Nicolae Alexandru Basarab către anul 1360 și numărând foarte mulți monahi de origine română, a fost supranumită multă vreme " Marea Lavră a Țării Românești". Trebuie să fie vorba - după cum spune
DESPRE SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356346_a_357675]
-
coparticipare pentru mântuire. Drept pentru care, preoția este harisma dumnezeiască și diaconia potrivită îngerilor. Se săvârște pe pământ, dar are ordinea cetelor îngerești. Motiv pentru care nu se permite să fie dorită de oameni lipsiți de calitățile necesare: iubirea către turmă, râvnă, smerenie, elocință didactică, capacitate administrativă. Responsabilitățile clericului sunt foarte grele, fiindcă acesta își asumă lucrarea mântuirii sufletelor păstoriților. Despre toate aceste calități serioase vorbește lucrarea Sfântului Ioan Hrisostom, „Cuvinte despre Preoție”. Abordând în cele ce urmează, latura duhovnicească ce
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
clerului sacramental, dar are o deosebită însemnătate chiar și pentru laici, și ei la rândul lor „preoție împărătească”. Hirotonia, una din cele mai importante Taine ale Bisericii, este prin urmare un act eclesial, comunitar, ce privește atât păstorul cât și turma. Conform concepției Sfântului Ioan Gură de Aur, punctul de plecare spre această slujire este vocația iubirii față de Dumnezeu și, în aceeași măsură, față de cei păstoriți: „Petre, Mă iubești?... dacă Mă iubești paște oile Mele”. Viitorul preot trebuie să răspundă odată cu
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
a Domnului: „Cine este sluga cea credincioasă și înțeleaptă?” După acest răspuns Hristos „îl va pune pe dânsul peste toate oile câte sunt ale sale. În această ipostază, preotul, bunul păstor, trebuie să fie gata a-și da viața pentru turma sa (Ioan XV, 12-13). Observația ce apare după toate acestea este că scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt nenumărate și foarte profunde. Sfântul Părinte se prezintă ca cel mai impunător dintre toți părinții și scriitorii bisericești, mai cu seamă
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
TOT ARGINTUL acesta să intre în casa lui Faraon. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și că turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpara-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii și vom
URMEAZA FOAMETEA SI ANTICRISTUL. APOI CERURI NOI SI UN PAMANT NOU. de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356500_a_357829]
-
sale când: - nu își neglijează îndatoririle sfinte și apostolia sa; - când își amintește că trebuie să fie, oriunde și oricând, un model creștin, când vorbește și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
putea învinge rușinea și teama și vom progresa în viața duhovnicească”. Responsabilitatea preotului-duhovnic (potrivit afirmațiilor făcute de către Sfântul Ioan Gură de Aur în „Tratatul său despre Preoție”), are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]