3,940 matches
-
cu picioarele îndoite la marginea patului, cu brațele duse în lateral. Asistenții se plasează de o parte și de alta a pacientului. Derularea acțiunii: se cere pacientului să așeze brațele pe umerii asistenților, care se apleacă în față pentru a ușura acțiunea de cuprindere a umerilor; asistenții, în timp ce introduc brațele pe sub bazinul pacientului și le prind sub formă de scăunel, sunt cuprinși de umeri de către pacient. La comanda „și”, asistenții ridică pacientul de pe pat. În cazul în care acționează trei asistenți
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
din când în când oțelește gazdei câte-o pereche de foarfeci. Bun meșter, mai ales de zăvoare. Când are de jugănit purceii, orice gospodar îl cheamă pe Mazarache. țiganul supune godacii între picioare și, c-o custură de oțel, îi ușurează cât te-ai șterge la ochi. Din mâna lui se tămăduiesc ușor și nu obrintesc defel. După ce jugănește purceii, moșneagul le pune fuduliile pe jăratic și nu cere de la gazdă decât sare și mămăligă. Sâmbăta colindă satul pe unde a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
că erau deja logodiți? Sau că nunta lor fusese pusă la cale cu mulți ani Înainte? Ba da, firește că puteau. Dar nu pe ceilalți călători Încercau ei să-i păcălească; Încercau să se păcălească pe ei Înșiși.) Călătoria le ușura treaba. Navigatul peste ocean, printre cinci sute de oameni care le erau complet străini, le oferea i stare anonimat În care bunicii mei puteau să se recreeze. Forța care propulsa Giulia era transformarea de sine. Privind În largul mării, cultivatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pauze. Obiectului Îi trebuiau des gustări. Încă nu mă simțeam bine În acea casă. Nu mă puteam obișnui cu ideea de a fi servită. Tot săream să mă servesc singură. Și Beulah mai era și negresă, lucru care nu-mi ușura situația. ― Ce bine că jucăm Împreună În piesa asta, spuse Obiectul, mestecând. N-aș fi vorbit niciodată cu un copil ca tine. Făcu o pauză, dându-și seama cum suna afirmația asta. ― Vreau să spun că nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până-n San Francisco. N-a Încetinit și nici nu l-am rugat s-o facă. S-a ținut de cuvânt și după aceea mai mult a tăcut, fredonând doar melodiile de la radio. La fiecare oră făcea o oprire ca să se ușureze și ca să mai cumpere sticle de Pepsi, fursecuri cu ciocolată, bomboane roșii de lemn-dulce și fulgi de porumb. Când ajungeam din nou pe autostradă, băga la ghiozdan. Când mesteca, Își dădea capul pe spate, să nu-i cadă firimituri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capetele afară din apă și să vorbim În timp ce lucram. Câtă vreme stăteam de la mijloc În jos În apă, clienții noștri erau mulțumiți. Nu vin aici ca să-ți vadă fețișoara drăgălașă, Îmi spusese Presto. Toate acestea nu făceau decât să-mi ușureze treaba. Nu cred că aș fi putut lucra Într-un peep show adevărat, față În față cu voyeurii. Privirea lor ar fi supt sufletul din mine. Dar În bazin, când eram sub apă, țineam ochii Închiși. Mă unduiam În tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trece o pot simți și eu. Nu numai atât, dar pot chiar să-i fac o interpretare și să găsesc motivul ce a cauzat acea stare. Revenise la tonul de educator, al omului care simte plăcere în a explica. Eram ușurat. Mintea mea rămânea inviolabilă. Cum pot înnebuni dacă... violez intimitatea altuia? Simplu, zise el, ca și cum ar fi explicat adunarea elementară. Creezi o prăpastie a nebuniei înaintea gândurilor tale... ca un gard, numai că e altfel. Și cineva care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe situație, căci acum suntem niște ținte fixe. Hei, tu, pișpiriule, țipă Govar după un băiețel plăpând, du-te la Misha și zii ce îți spun eu acuma! Astfel se puse în mișcare o altă parte a planului meu. Eram ușurat, căci, după mine, în curând totul trebuia să se sfârșească. Noi trebuia să intrăm în școală, profesorii și Inspectorul, luați pe nepregătite, urmau să fie mijlocul prin care noi sileam Guvernul să accepte termenii impuși de noi și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Asasinate. Dacă ai să te uiți mai atent, vei observa că are două părți tăișul: una mai subțire, și una mai groasă, care se termină de asemenea într-un tăiș, dar mai grosolan, nu la fel de elegant ca celălalt. Acestea două ușurează pătrunderea lamei în corp până la plăsele. Asta înseamnă zece centimetri din corp. Apoi, lama ușoară facilitează tăierea rapidă, care este necesară. Poate tăia până și prin oase cu la fel de multă ușurință. Și partea cea mai bună e că tăișul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
opri lângă Corvium. La ce l-ai osândit? I-am zis că o pedeapsă potrivită pentru el ar fi să reflecteze la greșelile pe care le-a făcut și să se gândească mereu că el a fost cel care a ușurat decizia omenirii de a renunța la Uniuni și de a se întoarce la ceea ce el a urât cel mai mult. L-am condamnat să rămână izolat pe o insulă din Pacific de pe care se vede Palatul. Asta ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un corp frumos proporționat, longilin ca și fața, dar fără să fie slabă. Era una dintre acele femei pe care le poți judeca greșit văzîndu-le Îmbrăcate. Bucătăria, modernă și veselă, cuprindea o mașină de spălat vase și toate aparatele care ușurează munca unei menajere. Culoarul făcea o curbă și ajungeai la baie, modernă și ea, apoi În dormitorul moartei. Maigret zîmbi cînd descoperi același pat metalic ca la hotel și aproape aceleași mobile cu multe arabescuri. Tapetul cu dungi era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mai bine să evite o confruntare directă cu împărăteasa. — Trec și mâine, rostește după o clipă de tăcere. Evită intenționat orice aluzie la confratele său. — Am să fac între timp niște calcule astrologice să văd ce mâncăruri ți-ar putea ușura digestia în contextul zodiacal actual. Face o plecăciune adâncă în fața cuplului imperial și iese, mânându-și de la spate, ca pe o turmă, discipolii. După ce-i vede pe Themison și pe asistenții săi retrăgându-se, Antonius Musa începe și el, tăcut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici să renunțe la scenele mitologice. Căci și el gândește asemenea mitocanului din ziua de azi: îmi permit totul, atât cât mă ține punga. De ce nu s-ar duce mai degrabă la Livilla? îi trece prin minte. Agrippina se poate ușura și fără ajutorul ei, însă Livilla are nevoie de ea. O să-i vină rândul cu siguranță imediat după pauză, ca să prindă baia fetiței, de la care nu lipsește niciodată. E gata să se întoarcă, când, brusc, aude o voce stridentă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul realizează că se află acasă. Răsuflă adânc. Ușurat într-un fel. Acum își amintește. S-a încheiat campania din Dalmația și ieri a fost omagiat alături de unchiul său Tiberius. Se crispează din nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui. Orice umflătură de pe trupul robust și suplu al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înconjurătoar al orașului"2662. Tocmai de aceea, prefectul județului Constanța aprecia că "este de datoria municipalității de a lua măsuri cât mai grabnice pentru a remedia aceste stări de lucruri, mai ales, că guvernul pare a fi dispus a-i ușura sarcina și a-i veni în ajutor"2663. O importanță deosebită aveau lucrările de aliniere a străzilor și de salubrizare a piețelor. Astfel, "piața Independenței, vecinătățile gării, o parte din strada Carol și altele, trebuie sistematizate ca să dispară dovezile (...) anarhiei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii din vale. Moartea ta n-a schimbat nimic.” Samuraiul își aduse aminte de iernile aspre din vale când vântul vuia năprasnic printre colibe. Își aduse aminte de povestirile despre vremurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avem voie să ne tăiem părul sau să ne radem barba, arătăm întocmai ca niște pustnici. Nu ni se dă voie nici să ne spălăm rufele afară, așa că suntem întruchiparea mizeriei, dar cel mai dureros este că trebuie să ne ușurăm tot înăuntru. Din această pricină trăim în fiecare zi într-o duhoare greu de îndurat. Noaptea nu ne dau nici o lumânare. De la părintele Vasquez și de la însoțitorul său am aflat cum s-a desfășurat prigoana împotriva misionarilor de când am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu, Îi răspunse. Sunt un vânător profesionist. Nu povestim niciodată ce fac clienții noștri. Poți să stai liniștit, din partea mea. Dar teoretic e cam aiurea să ne roage cineva să nu vorbim, să știi. Tocmai se decisese că asta va ușura ruptura. De-acum o să mănânce singur și așa o să poată să și citească o carte la masă. Și ei o să mănânce singuri. O să se Întâlnească doar În timpul safariului, ceva foarte formal, și o să-i privească cu - cum zic francezii? O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce trebuie. Tânărul privea apa râului, decolorată de zăpada care se topea. — Știu, spuse. O să luăm niște plumb și o să pescuim mâine. — Zi-mi la ce oră ne vedem. — La șapte. Ieșise soarele. Era cald și plăcut. Tânărul domn era ușurat. Acum nu mai Încălca legea. Stând pe mal, scoase din buzunar sticla cu băutură și i-o pasă lui Peduzzi. Apoi Peduzzi i-o dădu Înapoi. Tânărul luă o gură și i-o dădu lui Peduzzi. Peduzzi o-mpinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zic că-mi merge grozav acum. Zurito se aplecă-n față, cu mâinile pe masă. — Ascultă-mă. O să fac pe picadorul pentru tine și dacă nu iese ceva măreț mâine noapte, te lași. Înțelegi? Facem așa? — Sigur. Zurito se lăsă ușurat pe spătarul scaunului. — Trebuie să te lași, spuse. Pe bune. Trebuie să-ți tai coleta. — N-o să fie nevoie. O să vezi. Știu ce-am de făcut. Zurito se ridică-n picioare. Toată cearta Îl obosise. — Tre’ să te lași. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care era așteptată deja de ceva zile. Bărbații și băieții cumpărau poze mari, colorate, ca să le aducă aminte de el, și așa, privind acele imagini, pierdeau propria imagine pe care o aveau În minte despre el. Ceilalți toreadori se simțeau ușurați că murise, pentru că el făcea mereu În arenă ceea ce ei nu reușeau să facă decât arareori. Mergeau cu toții prin ploaie În spatele sicriului; o sută patruzeci și șapte de toreadori l-au condus la cimitirul unde l-au Îngropat, alături de Joselito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
comandamentul central. — Bine, spuse Nick. Auzi, Îl știi pe căpitanul Paravicini? Ăla Înalt cu mustăcioară, care a fost arhitect și vorbește engleza? — Îl cunoști? — Cât de cât. — Ce companie comandă? — A doua. El e comandantul batalionului. — Bine, spuse Nick. Era ușurat să afle că Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta ca și cum ar fi fost bombardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deosebește de o falsă valoare? Orice creație trebuie să aibă o valoare de întrebuințare, trebuie să se știe la ce folosește creația respectivă. Cu ce ajută o anumită creație la perfecționarea ființei umane? Creația declarată de valoare, cu ce le ușurează viața și munca celorlalți? Îi educă, îi face mai buni, mai înțelepți, îi binedispune pe ceilalți? În mod eronat, din creațiile de valoare sunt excluse descoperirile științifice și invențiile tehnice. Dau ca exemplu descoperirea curentului electric, fără de care, acum, nu
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]