2,252 matches
-
Nu, nu vreau. E dormitorul meu. Nu poți intra acolo decât dacă îți spun eu. Vorbesc ca un copil de patru ani. Lipsește doar să bat din picioare. —Rebecca, lasă-mă. Nu, nu vreau. —Bine, se dă Davey bătut. Răsuflu ușurată. —De ce nu stăm jos să discutăm despre asta? întreabă el, arătând spre fotografiile așezate pretutindeni, pe masă, pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick: în Portugalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine vinul este un medicament: vreo două pahare mă ajută să adorm. Nici la acest lucru n-aș putea să renunț. Davey să fie mulțumit că nu sunt dependentă de antidepresive. Nu, bineînțeles că nu, mi-a răspuns prompt. Răsuflu ușurată. — Însă cred că ai o problemă gravă legată de această relație. Fostă relație. Să tot fie cinci luni de când v-ați despărțit, nu-i așa? — Aproape cinci luni, îl corectez. S-a întâmplat pe 23 august. Davey oftează. —OK, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aude în capul meu. Aaaaah! Mă uit cu insistență la Daisy și îmi dau seama că e la fel de bulversată ca și mine. Ce dracu’ se întâmplă aici? Tocmai am anunțat că nu avem voie să intervenim. Pentru moment, mă simt ușurată că nu există printre noi nici un negru, pentru că, în caz contrar, m-aș fi văzut obligată să îi atrag atenția că a făcut un comentariu nepotrivit. Probabil că ghinionista persoană de culoare s-ar fi simțit înconjurată de o adunătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai semnificative, nu-i așa? Sunt unele chestiuni care par fără importanță, dar, de cele mai multe ori, spun totul. Patrick nu avea de gând să se deschidă față de mine, eu trebuia să fac toate eforturile. Finn îmi arată cartonașul galben. Răsuflu ușurată, căci a fost mai greu decât am crezut. — Când ne-am despărțit, i-am scris despre asta. I-am trimis două e-mailuri. Eram foarte furioasă. Mi-a spus că nu e pregătit pentru o relație serioasă. Că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am aruncat toate bucățile la gunoi, dar am păstrat-o ca pe un poster și am rezemat-o de dulap, cu marginile îndoite, ca să-l pot vedea cât mai puțin. E umilitor să-i împărtășesc toate astea, dar mă simt ușurată. Nu cred că aș fi putut spune lucrurile astea în fața unui grup de șase persoane care s-ar uita lung și compătimitor la mine. Cu Jake e altă poveste. În primul rând, ne plimbăm, așa că nu trebuie să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
umilit în halul ăsta. Se uită la noi cu recunoștință. —Nu-i nevoie, spune cu răceală, am deja pe cineva. Spune-i Vanessei că nu sunt interesat de serviciile ei de pețitoare. —Vorbești serios? Foarte bine! exclamă Barney surprins, dar ușurat. Abia aștept s-o cunosc. I-am spus tatei să aranjeze terenul de cricket și să dea cu insecticid, ca să scape de gângăniile alea care mișunau peste tot. Să nu uitați de costumele de baie! Ne vom distra de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
autodepășit. Baby nu mai scoate un cuvânt, deși fierbe de mânie, și iese din cameră val-vârtej. Pantalonii o fac să pară atât de înaltă, încât, pentru o clipă, am senzația că dă cu fruntea de prag. În sfârșit, exclam eu ușurată. Bravo, Daisy! Ce nenorocită! remarcă Daisy foarte uimită. Cred că Vanessa e de-a dreptul idioată. Cum își poate închipui că Finn s-ar uita la extraterestra asta? —E o tipă destul de ciudată, admit eu, fiind sigură că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un grup de brokeri disperați să ajungă primii la piscină. Nu sunt prea edificată ce rost au sloganele despre aristocrați în acțiune. Avem prezență de spirit și ne dăm repede la o parte, așa că ajung teafără în cameră și răsuflu ușurată că Baby nu-i prin preajmă. Mă pregătesc de petrecerea la piscină și-mi pun bikinii mei nemaipomeniți. Când să trag capotul de mătase peste ei (o imitație ieftină de la M&S a celui purtat de Vanessa), aud că intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face așa ceva pentru nimic în lume. Trebuie să simțim amândoi ceva relevant. —Și ce crezi, simți ceva relevant pentru Davey? Sunt foarte curioasă cum o să mă simt cu Davey, dacă la asta te referi, se hlizește Daisy. —Excelent, răsuflu eu ușurată. Numai că... O să am de așteptat o groază. Și poate că nici n-o să ajungem până acolo; adică, s-ar putea să nu ne înțelegem. Au toate șansele, după părerea mea. Amândurora le place unul de altul; se potrivesc... Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
reintrat În clădire, făcându-mi loc prin mulțime, am mers la bufet, am luat o răcoritoare, temându-mă să nu conțină cine știe ce filtru. Am căutat o toaletă ca să-mi răcoresc tâmplele și ceafa. Am găsit-o și m-am simțit ușurat. Dar, cum am ieșit, m-a făcut curios o scară În spirală și n-am putut să renunț la noua aventură. Poate că, deși mi se părea că mă simt mai bine, o căutam În continuare pe Lorenza. 60 Biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
camere din față. A plecat apoi să exorcizeze și încăperile din spate: cuibul de hoți din care ieșise la lumină spaima benzinăriilor. Mătușă-mea după el, că doar era fratele mezin, pe care-l corcoliseră toată viața cele cinci surori. Ușurat, am introdus în casetofon o casetă cu Europe și am dat volumul la maximum, să poată băieții să arate ce pot în You’ ve got your mind in the gutter. Am rămas blocat când, peste cinci minute, m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă ceea ce nu mai văzuseră până atunci. Mai avem mult, domnule, c-am amețât dă cap? — Imediat. Când au ajuns și-au ocupat locurile ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi rărtăcit prântră’ atâta năiman dă scăuneamă și dă lume. Dumnezeu să vă ajute! Să nu faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine...! răsuflă oarecum ușurat Bursucul. Eu, Călăuza, am fost trimis să vă îndrum, să vă susțin și să vă apăr. Gărzi credincioase, pace vouă! Asemenea și ție! îi răspunde Bursucul. Este bine-venită orice fel de consiliere, orice consultanță, dar nu ne-ar strica, pe lângă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să mă învețe, că eu nici nu mai știu pe ce lume sunt, zise țăranul cu ochii în pământ. ― De! făcu Filip și, după o tăcere lungă, repetă tot așa de grav: De! Chirilă Păun plecă fără învățătură, dar totuși ușurat ca și când, împărțindu-și cu alții durerea și auzind cuvinte de ocară împotriva grecului, i s-ar mai fi îndulcit sufletul. Pe seară merse la învățătorul Dragoș. Acolo se cunoștea pățania Gherghinei, cum, de altfel, se cunoștea acuma în tot cuprinsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreo trei ori, încîntat de calitățile culinare ale rotunjoarei doamne Gavrilaș și fericind pe Titu că a nimerit-o așa de bine cu masa. Titu însuși, oricât îi era de simpatic să umble cu preotul din satul lui, se simți ușurat când îl mai putu lăsa singur. Afară că îl costase și oarecare parale, fiind obligat să ia masa cu dânsul în oraș uneori și să-și plătească partea, căci lui Belciug nici nu-i trecea prin minte să-l cinstească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni buni! ― Dumnezeu să-ți ajute! răspunse mulțimea. Căruța porni. Dragoș nu mai întoarse capul. Lângă el, arma jandarmului se clătina ca un avertisment. Florica, cu obrajii uzi, porni pe mijlocul uliței, după căruța ce se micșora mereu. Boiangiu răsuflă ușurat c-a scăpat de-o grijă mare. Acuma explica mai blajin oamenilor adunați: ― Credeți că eu fac de capul meu?... Dacă vine porunca de sus, trebuie s-o împlinesc, că sunt soldat și soldatul nu crîcnește! ― Apoi asta așa-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și neom pe toată viața... Of! Sfârși cu un suspin și cu un gest de desperare. Țăranii, care clătinaseră mereu din cap în semn de compătimire, cât a vorbit Pavel, tăceau. Numai după câteva clipe Vasile Zidaru observă tărăgănat și ușurat, parcă i-ar fi luat o piatră de pe inimă: ― Mă miram eu să fi îndrăznit băiețelul să le facă vreun rău! Zeci de glasuri aprobară acuma grăbite și cu diferite apăsări: ― Nu, nu, cum să îndrăznească copilul! Dintre toate însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parc-ar fi așteptat pe cineva. Bodogăni ca pentru sine: ― Numai focul curăță păcatele! Ceilalți clătinară din cap și unul observă că asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au agățat din curiozitate. Se sfătuiră cu Matei Dulmanu și apoi se împărțiră în două
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prădat, adevărat, dar acum oamenii s-au dezmeticit și cer iertare. Pentru a se evita orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordinii, va lăsa în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat tot satul. Când sosi trăsura cu prefectul, maiorul Tănăsescu, care galopase iar înainte, strigă: ― În genunchi, hoților, că vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo. Cu toți mușchii încordați, gata să sară înapoi la cel mai mic semn suspect. Nu fu deloc mulțumită că nu găsi nimic. Se ridică oarecum ușurată, trecu în revistă locurile care nu fuseseră cercetate. În mișcarea pe care o făcu, atinse un panou. Un corp solid și țeapăn îi căzu pe umeri. Întoarse ochii și dădu peste niște degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu viteza unei șopârle și se pierdu în coridor. Treptat, oftară, se dezmeticiră. Kane rămăsese răsturnat pe scaun cu capul dat pe spate, cu gura căscată. Bizar, Dallas se simți ușurat. Nici el și nici altcineva nu va avea de înfruntat ochii morți ai lui Kane. Pieptul ofițerului executant, explodat literalmente, era căscat, și chiar de la distanță, Dallas putea să vadă cum organele interne fuseseră împinse în lături pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și înaintară amândoi, capcana întinzându-se de la un perete la celălalt al coridorului. Dallas strânse mai tare de partea lui și trase brusc. Luată pe nepregătite, Lambert îl privi îngrozită. Când înțelese că el dorise să-i dea curaj, oftă ușurată, dădu din cap și-și reluă căutarea febrilă. Dallas făcuse bine că o scuturase, fiindcă, timp de un minut, ea căzuse într-o stare de autohipnoză, creierul fierbând la ideea a ceea ce putea să-i aștepte, uitând complet de sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nici o urmă a vietății căutate. Dar fiind că toate alimentele stocate la bordul lui Nostromo erau artificiale și de compoziție omogenă, osemintele ce le-ar putea descoperi ar aparține neapărat entității. Dar oseminte ― ioc. Ripley și Lambert, în mod evident ușurate, erau cât pe-aci să se rezeme de un perete încă fierbinte când își amintiră brusc că ar fi mai bine să fie prudente. ― N-am avut-o, murmură ofițerul principal. ― Dar unde-o fi atunci? îl întrebă Lambert. ― Colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asupra stării navetei. SAS POSTERIOR DETERIORAT; VERIFICARE ANALIZA: REDUCERE MINORĂ A COCĂI! INTEGRITATE A NAVEI NECOMPROMISĂ, CAPACITATE ATMOSFERICA ÎNTREAGĂ. COMPENSAȚIE POSIBILĂ PRIN MATERIAL DE SUDURĂ. OBSERVAȚIE: REPARARE SECȚIE DETERIORATĂ IMEDIAT LA DESTINAȚIE. NECESITATE ABSOLUTĂ A UNEI INSPECȚII A COCĂI. Oftă ușurată, apoi contemplă imensitatea stelară printr-o lucarnă. O formă zderențuită se rotea încet la câteva sute de metrii de ambarcațiune. Brusc, acest organism incredibil de rezistent, pieri sub acțiunea legilor presiunilor diferențiale și creatura explodă, proiectând în toate părțile particule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tigaie, îmi cere o bătrână ce abia mai respira din cauza înghesuielii la care a fost supusă. Mi se face milă și-i dau una din cele două tigăi pe care le aveam în plus. Plătesc oalele și tigăile și respir ușurat când ies afară din supermarket. Când îi ofer obiectele doamnei Țuți, mă sărută pe obraji de fericire. Mai dăunezi, o bătălie am dat-o pentru un televizor. Doamna Fufi, colocatară cu mine, îmi spune că i s-a stricat televizorul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]