KorAP: Find »[drukola/base=ucigaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...98 >

2,430 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

joci, Krog? mă luă Moru la rost. Cu mine poți să vorbești așa, dar nu cu ei. - Siloa. Femeie. Frumoasă, i-am spus eu În minte, ca să-i arăt că-mi plac vorbele pe care tocmai le făcuse. - Krog. Om. Ucigaș. Prost, râse Moru de mine. M-am ridicat și am pornit către case, cu gând să trec prin fața frumoasei Siloa, dar era prea târziu - oamenii ceilalți știau să facă sunete și deja o Îmbiau pe Siloa, căci spaima le trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
la Moru, care râdea și el, ținându-se de burtă. Bătrânul coțcar se uită atunci printre case și, văzând că nimeni nu ne băga În seamă, se apucă să-mi spună cu vorbe din cele meșteșugite de el: - Krog! Tu, ucigaș! Ești mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme Îi luă unei păsări mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme Îi luă unei păsări mari să zboare Între două culmi Îndepărtate. Cel mai mare ucigaș este Krog! zise el, răsuflând ușurat, și mă măsură din cap până În picioare. - Cel mai? Frumos? l-am Întrebat. - Păi, da. Ce credeai? Oamenii sunt și ei frumoși. - Credeam că doar femeile sunt frumoase. Și dintre femei, Siloa. - Uite! Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că Înțelesesem tot: - Siloa e cea mai frumoasă! - Cea mai. Cel mai mult. Mai mult nu se poate, Îmi răspunse el cu cuvinte, de parcă nu se sătura să vadă ce se poate face cu ele. Și tu... Cel mai mare ucigaș. Siloa nu e pentru Krog. Krog e pentru mine. Krog are de făcut ceva. Siloa ucide la Krog. Așa că mai bine Siloa e frumoasa altui om, nu a lui Krog. Mama lui Krog nu l-a născut pe Krog pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mine. Krog are de făcut ceva. Siloa ucide la Krog. Așa că mai bine Siloa e frumoasa altui om, nu a lui Krog. Mama lui Krog nu l-a născut pe Krog pentru Siloa. De-aia e Krog cel mai mare ucigaș. M-am așezat. De câte ori Începea Moru așa, știam că are multe de zis. Dar el, blestematul, totdeauna tăcea mâlc după aceea, așa, ca să mă zădărească. La fel mă zădărî și În ziua aceea, căci luă un fir de iarbă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aceea nici Moru nu prea vorbea, și nici eu nu știam dacă omul vorbește vorba sau dacă nu cumva vorba Îl vorbește pe om. Așadar, Moru m-a Învățat de toate știind bine că are de-a face cu un ucigaș și, după câteva ierni, când am avut de dat o luptă de sânge cu niște oameni care vroiau să ne alunge din peștera iernii, firea mea năprasnică a ieșit la iveală. Am ucis din nou. A fost ușor. Mai ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi fi cel ce va Îndemna trimisul să plece la drum. - Și dacă mă vor Întâmpina cu pietre și cu sulițe? - Krog e mare ucigaș. Cel mai mare. M-am gândit. M-am ridicat În picioare și m-am uitat de jur Împrejur. Oamenii aceia de pe culme porniseră spre noi. M-am mai uitat o dată de jur Împrejur. Apoi m-am uitat la mâinile mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Înainte să vii tu pe lume, și o s-o termine cu mult după ce tu o să fii doar vântul ăsta răcoros care bate aici. Eu sunt Moru, tu ești toiagul, iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai văzuseră om așa de Înalt. - Sunteți oameni? Spuneți lui Krog! Se holbau cu toții la Krog, dar unul dintre ei era mai șmecher: - Dacă Tatăl vorbește pentru tine, știi ce suntem! Atunci am priceput de ce Moru avusese nevoie de un ucigaș pentru călătoria asta, of, of. Am sărit la cel ce mă luase peste picior, iar ăla, ca orice șmecher, numai gura de el! Aș fi putut să-i frâng grumazul, dar m-am mulțumit să-l izbesc de un copac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu un fel de frânghii din piele petrecute În jurul mâinii. I-am privit și eu, la fel de tăcut. Trebuia să-i Încredințez că nu am gânduri rele, căci așa cum nimerisem În mijlocul lor, chemarea mea de ucigaș nu mă ajuta la nimic. N-aveam nici măcar unde să mă ascund pe malul acela de pământ, Înconjurat din toate părțile de apă. Cei din trunchiul cel mai mare cufundară În apă un fel de bâte late și se apropiară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Ugum mi-a spus că timpul potrivit nu e ceva limpede. - Nimic nu e limpede pentru Ugum. N-ai văzut ce bețiv e? - se enervă uscățivul. Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa. Capra bea apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu bănuia el cât de mare ucigaș eram. Nici prin cap nu-i trecea la ce mă gândisem câtă vreme Îmi povestise despre cuvântul mișcare, de care era atât de mândru. 6. Apoi, pădurea s-a sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu bănuia el cât de mare ucigaș eram. Nici prin cap nu-i trecea la ce mă gândisem câtă vreme Îmi povestise despre cuvântul mișcare, de care era atât de mândru. 6. Apoi, pădurea s-a sfârșit. Deodată. În fața mea se Întindea acum un loc drept care mirosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cum să trec apa? Moru cel uscat nu mă Învățase să calc pe apă, iar Moru al meu, nici atât. Moru, of, of! Ai vegheat hoțește asupra mea Încă de când m-am născut, m-ai iscodit să vezi dacă eu sunt ucigașul așteptat, mi-ai spus una, mi-ai spus alta, m-ai trimis la cei asemenea ție, poate că m-ai și mințit când mi-ai zis că suntem părtași și că Tatăl din Cer s-ar putea să fim noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
prin cap pentru că zâmbi din colțul gurii. Îmi trase În față urechea și se uită Îndelung Îndărătul ei, de parcă ar fi căutat ceva. Apoi, deodată se ridică și spuse: - Mă cheamă Vinas. Mâine o să stăm de vorbă. Vinas și cu ucigașul trimis de Moru. Poate. Mai zâmbi o dată după care ne părăsi. - Neamul femeilor, zise Enkim după ce pașii lor nu se mai auziră. Am auzit despre ele de la bătrânii noștri, dar nu credeam că sunt atât de aproape de pământul nostru. - O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-o pe Vinas șezând la marginea culcușului meu. Mă tot privea de parcă ar fi pierdut ceva și, din nou mă puse să mă așez pe o parte, iar ea mă trase de ureche și se uită Îndărătul ei. - Ce cauți? - Ucigașii au o umflătură aici, după ureche. Tu nu ai. Ai celelalte semne, dar nu și pe acesta. Spune. Chiar vrei ceea ce eu cred că vrei? Of, degeaba nu era ea Siloa, căci tot mă Îmbrobodise până la urmă. Deloc nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a văzut azi noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a văzut azi noapte de ale sufletului, mutule. Nu Încurca lucrurile mai mult decât sunt ele gata Încurcate. Zi-mi ce vrei. De ce ai venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fără să-ți arăt degetele. - Cinci! zise ea rășchirând iarăși degetele. Mâna are cinci degete. Tu ai plecat de cinci zile din munții cei Înalți? - Da. Am plecat de cinci zile. - Hm, se miră ea. Te-ai gândit tu, un ucigaș, la niște cuvinte atât de bune... unu, doi, trei, patru, cinci, auzii eu atunci prima numărătoare din viața mea. Cuvintele astea sunt moarte, dar ele pun În mișcare cuvintele vii. - Cuvinte moarte? Chiar așa. Erau cuvinte moarte. Ca și mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
atât de aproape de Moru. Neamul nostru a umblat mult, mutule. - Dacă ați umblat atât de mult, spune-mi atunci unde e locul În care trebuie s-o iau eu către Apus? - Ce știu eu ce căi trebuie să ia un ucigaș ca tine? E rămas de atunci, de la Ceața Adâncă: doar ucigașul o să găsească drumul. Pricepi? - Întrebă ea și se aplecă spre mine. Așa... Și vrei să-mi Învăț femeile să vorbească așa cum tu n-o să vorbești niciodată? - Întrebă ea dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ați umblat atât de mult, spune-mi atunci unde e locul În care trebuie s-o iau eu către Apus? - Ce știu eu ce căi trebuie să ia un ucigaș ca tine? E rămas de atunci, de la Ceața Adâncă: doar ucigașul o să găsească drumul. Pricepi? - Întrebă ea și se aplecă spre mine. Așa... Și vrei să-mi Învăț femeile să vorbească așa cum tu n-o să vorbești niciodată? - Întrebă ea dintr-o răsuflare, unduind cuvintele mai frumos decât oricine altcineva care Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia cu plete prelungi și moi. - Înseamnă că am noroc, am spus. - E rămas de la Ceața Adâncă, ca ucigașii să fie norocoși, spuse Vinas. Ce vrei să faci? - Plec deîndată. E a doua oară când se pune ceva Între mine și cei ce mi-au luat urma. De parcă Tatăl mi-ar spune să stau liniștit, doar ca să mă Încerce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se vârî Într-o crăpătură și, apucându-se de marginile de piatră cu mâinile și cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-i dea o mână de ajutor ca să-l salveze pe Krog. Runa nu-i răspunsese. Îl lăsase pe Enkim În casă și ea pornise prin sat. Se Întorsese abia pe la prânz, cu ochii roșii de plâns. - Ce zici? Crezi că ucigașul ăla de Krog o să ne Învețe pruncul să vorbească asemenea Tatălui din Cer? - Krog vrea să ne Învețe pe toți să vorbim astfel. De-aia l-a trimis Moru ăla În călătorie. - Și cât trebuie să umble Krog așa? Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Crezi că o să aștepte nițel când o fi să se nască pruncul nostru? Cât să Încep să-i dau țâță, ca după aia o luăm din nou la drum... - Krog e om cinstit. N-ai să mai vezi vreodată un ucigaș ca el, măi Runa. Puseseră totul la cale Încă din noaptea aceea. Ea Își luase sulița cea grea, sulița cea mică și pietrele de mână lungi, șlefuite până la luciu. Făcuseră o traistă În care vârâseră blănuri pentru orice fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]