2,409 matches
-
comploturi: Aulo Murena, un jurist foarte cult, și Fannius Caepio, urmașul unor consuli; iar la puțin timp după aceea, Cornelius Cinna, a cărui familie fusese aliata lui Caius Marius; și Valerius Soranus, un nobil samnit. Toți au fost descoperiți și uciși. Augustus a spus că se simțea ca un tigru pe o stâncă, înconjurat de o haită de molohi: și a căsătorit-o la Julia cu cel mai bun prieten al lui, omul care îl ajutase să cucerească imperiul, tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
idee despre infernul ce domnea în sânul strălucitoarei și bogatei familii imperiale. Iar deasupra tuturor stătea ea, care era, în același timp, soția lui Augustus, mama vitregă și, mai apoi, soacra Juliei, bunica vitregă a Agrippinei și a fraților ei uciși, străbunica tânărului Gajus, dar, mai ales, mama lui Tiberius; ea voia (și, în mare parte, a reușit) să-i anihileze pe ceilalți ca să-l aducă, cu o luciditate criminală inepuizabilă, pe fiul ei în fruntea imperiului și să-l mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și continuă: — Nu știu cât au înțeles frații mei din primejdia asta. Jurnalul lui Drusus Pe clivus Vaticanus, Agrippina, în implacabila ei văduvie lipsită de lacrimi, devenea, împreună cu cei trei băieți ai săi, un simbol, un mit. „Trei, ca și frații ei uciși“, spunea lumea, „neamul lui Germanicus înmugurește din nou“. Într-adevăr, cei trei băieți păreau o strălucită răzbunare a Destinului. Semănau atât de bine unul cu altul, încât, atunci când îi privea pe frații lui mai mici, cel mare se vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lor atârnau înlănțuite, dar își țineau capetele sus. În urma lor venea, pierdut, un băiețel mai mic, să fi avut vreo șapte ani. Îl puseseră în lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit să apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lichid. Douăsprezece edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a numelui și amintirea fratelui ucis, era slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi. Îl întrebau ce dorește și observară că îi plăceau peștele din marea aceea, fructele și prăjiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi cățărat până aici ca să-i taie gâtul. Acum e mai ușor, dar și mai periculos. Senatorii sunt împărțiți în două tabere... Gajus zise încet: — Cred că știi cu cine trebuie să vorbești... În anii aceia, mulți își plângeau rudele ucise. Ieșeau la suprafață numele ascultate cu durere neputincioasă: Creticus, Valerius Messalla, Gracchi, Aurelius Cotta, Caecina Severus, Clutorius Priscus. Și tribunul Silius. Și Sosii, curajoșii copiști. Un șir de fantome. „Dacă i-aș avea pe ei alături“, se gândi Gajus, “în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi împărțită egal între ei“, îi mărturisise lui Sertorius Macro. Moștenirea aceea echivala cu o poartă deschisă spre putere. „Și-a pierdut mințile“, se gândea Macro furios în timp ce Tiberius îi expunea bolborosind testamentul acela confuz. „Fiul ucigașilor și fiul celor uciși. Vrea să pună în aceeași cușcă un șarpe și un tigru...“ În sinea lui râdea, mânios. „Asta înseamnă război civil.“ Ca urmare, în timp ce Tiberius vorbea, Macro aduse la căpătâiul lui un faimos medic roman. Despre acesta se povestea cu sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rezultate extraordinare. Se gândea că, la urma urmei, creierul unui om e un pumn de substanță moale, delicată, încrețită și cenușie, cu striații de vene subțiri; pe primul îl văzuse când avea șase ani: era creierul dezvelit al unui cherusc ucis. Iar acum, în masa lui cenușie - moștenire de la Julius Caesar, Marcus Antonius, Augustus, Germanicus, care depozitaseră în el un lucru fără egal în întregul imperiu - se succedau, ordonate și lucide, însă pline de o putere explozivă, cuvintele ce aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luat cu mâinile mele din camera imperială“. Verificară sigiliile, deschiseră scrisoarea, o citiră cu solemnitate. Și toți fură cuprinși de uimire când aflară că împăratul mort îi numea moștenitori ai imensei sale averi pe Gajus Caesar, fiul lui Germanicus, cel ucis, și pe un nepot al său, adolescent, pe nume Tiberius Geminus. Și cu toții, optimates și populares, înțeleseră că era o poruncă greu de îndeplinit. „Un duumviratus de tranziție“, șoptiră optimates, ascunzându-și entuziasmul: un guvern slab, divizat, adică plecat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au absorbit în mod rușinos până și proprietățile Juliei, care a murit în mizerie la Rhegium, și pe cele ale prietenilor ei“, strigară. „Au adăugat bunurile celor condamnați de legea De majestate, bogățiile confiscate de la Agrippina și de la fiii ei uciși, deci chiar și averea lui Germanicus.“ Batjocura durea mai tare decât spolierea economică. În timp ce Curia fierbea, iar șefii grupărilor, asaltați de adepți, încercau să pună la punct strategiile, un senator - care nu fusese surprins, deoarece vorbea zilnic cu Sertorius Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl însoți așa cum, cu douăzeci și trei de ani în urmă, Tiberius însoțise trupul lui Augustus. Acum însă, în toate orașele, oamenii ce se îngrămădeau la marginea străzilor îl priveau, ca pe un semn divin, pe singurul supraviețuitor al familiei ucise care îl însoțea pe ucigaș pe ultimul său drum. Iar atitudinea poporului nu a fost tăcută și severă, potrivită pentru un mort - pe care nimeni nu-l băga în seamă -, ci a fost triumful tânărului viu ce mergea alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei uciși. Imhotep își înălță chipul slab, pe care vântul deșertului săpase multe riduri, privi stânca abruptă de dincolo de lac și murmură: — Mă gândesc, Augustus, la un monument asemănător celui pe care marele Senmout l-a construit în Valea de Apus întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărâri strategice pline de cruzime. Într-adevăr, Polemon, regele-poet, avea să fie alungat dincolo de graniță. A scris o epigramă despre el însuși, ascunsă printre paginile Antologiei Palatine: „Privește: țeasta asta a fost cea mai înaltă fortăreață a sufletului, învelișul minții ucise. Ea te invită: bea, bucură-te, încinge-te cu flori. Fiindcă și tu vei fi curând un înveliș gol“. Valerius Asiaticus înălță cupa: — Cât despre principele arab al nabateenilor - toți regii ținutului ăstuia se numesc Harithat, râse el -, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Chereas privi uluit acea apariție, apoi îi porunci lui Julius Lupus s-o omoare pe saga, vrăjitoarea, periculoasa soție a Împăratului ucis. O loviră în spate, dar ea nu-și dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească, mângâindu-l cu mâinile pline de sânge. — Te iubesc, te voi iubi și peste șapte mii de ani. Chereas strigă că era nebună. — Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rămăseseră doar grămezi de gunoaie și pietre. Să așteptăm să treacă noaptea, le sugeră Valerius Asiaticus colegilor săi, adăugând că n-ar fi fost prudent să coboare de pe Capitolium și să se ducă acasă. În tot acest timp, trupurile celor uciși zăcuseră pe pardoseala atriului din Domus Gaj, fără ca nimeni să se îngrijească de ele. La căderea nopții, un singur om în toată Roma, un prieten care asistase la tragedie pentru că se afla în sala isiacă, găsi curajul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tonul unuia care își achită o datorie. În timpul domniei lui Claudius el și-a menținut și și-a sporit averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să-i amintească faptul că fusese un apropiat al lui Gajus Caesar cel ucis. A reușit să ocolească până și cărțile de istorie, pentru că istoricii nu au luat în seamă biografia sa nedemnă: era rușinos ca un împărat să ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu capul ușor aplecat și are părul pieptănat cu cărare. Apoi vedem un tânăr cu părul des, ondulat, cu orbite adânci; seamănă cu imaginea lui Gajus Caesar de la Muzeul din Napoli. Se presupune că ar fi unul dintre frații săi uciși. Tot la Napoli, la Muzeul de Arheologie, se află chipul Octaviei, blânda soră a lui Augustus, care i-a primit în casa ei pe orfanii Cleopatrei și ai lui Antonius, și Agrippina șezând; nu mai este foarte tânără, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
față, mama, șezând, cu capul acoperit; pe dos, cele trei surori: îndrăgita Drusilla în mijloc, iar profilurile celorlalte două de o parte și de alta, în chip de cortine. Monede cu părinții săi împreună și altele, cu cei doi frați uciși, sunt amintite de Dessau. Cohen enumeră nu mai puțin de paisprezece monede cu efigiile lui Germanicus. Eleganța. Abia după 1896, când Albert Gayet a descoperit, pe malul Nilului, orașul îngropat Antinoe, cu cele zece mii de morminte ale lui intacte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bizar. Un cadavru a fost găsit acum o jumătate de oră la Școala de Muzică. Mi-ar prinde bine un ajutor din partea ta. Școala de Muzică. Iar eu ascultam muzică. Ce mai coincidență! Sallitto îi făcu un scurt rezumat: studentă ucisă, făptașul a fost aproape prins, dar a scăpat în ultimul moment printr-o ieșire pe care nimeni nu a reușit să o găsească. Muzica avea legătură cu matematica. Rhyme, un om de știință, nu se îndoia de acest lucru, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trimis pe Robert-Houdin pentru un fel de duel magic. Pentru a le arăta baștinașilor că francezii au magicieni mai buni și mai multă putere. Strategia a funcționat. S-a dovedit a fi mai bun decât extremiștii, deși a fost aproape ucis. - Stai liniștită, o îndemnă Sachs. Nimic de acest gen nu ți se va întâmpla. Kara privi din nou către panoul cu indicii. - Faceți asta de fiecare dată? Adunați toate probele și scrieți lucrurile pe care le aflați? - Exact, confirmă Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el, rugându-se în gând ca nimic să nu se fi întâmplat cu vulturii călători. Nu i-ar fi păsat dacă s-ar fi mutat pe altă clădire, dar l-ar fi devastat vestea că au fost cumva răniți sau uciși. - Thom a spus că sunt bine. S-au mutat pe celălalt pervaz. Au mai stat o clipă îmbrățișați, apoi a intrat Thom. - Trebuie să îți schimb poziția. Sachs îl mai trase încă o dată spre ea și apoi făcu loc pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încrederea spunându-le să se uite la știri într-o anumită zi. Reportajul zilei fusese despre uciderea unui grădinar mexican, un imigrant ilegal, care lucra pentru o familie bogată într-un orășel din apropiere. Weir venise apoi cu portofelul celui ucis. Un trofeu, precum coarnele unui căprior. Weir fusese foarte direct atunci. Le spusese că îl alesese pe mexican din cauza aversiunii lui Barnes față de imigranți, dar personal nu avea nimic împotriva lor - interesul lui era doar acela de a face bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se în casa bântuită sau la etaj, spre criminal, sau încuind ușa din spate, când e destul de clar că nebunul se află deja în casă. Cunoașteți genul ăsta de lucruri - complet incredibile. Dar mă înșelasem. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu conțineau cutii de Spam, Klim și teancuri de Reader’s Digest, ci muniții și explozive pentru trupele Guomindangului. Batalionul, cu sprijinul artileriei, lichida ultimele unități comuniste care Încă rezistau printre ruinele magaziilor din Pootung. Pe delușor, cadavrele soldaților comuniști uciși erau orînduite ca lemnele de foc. În tăcerea de după trecerea bombardierelor. Jim putu auzi tunetul dureros al barajelor de artilerie din Hungjao și de pe cîmpul deschis din vestul Shanghai-ului. Cel puțin trei armate naționaliste se strîngeau În jurul orașului, Înșelîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se indigna de atare necuviință; alteori reflecțiile sale melancolice despre căderea frunzelor îi sunt întâmpinate cu duioșie; ba se entuziasmează de strigătul „război războiului!“ pe care i l-a smuls durerea de a vedea oameni murind chiar fără a fi uciși; ba i se reproduce mănunchiul acela de adevăruri deloc paradoxale publicate de el după ce le-a cules de prin toate cafenelele, cercurile și bisericuțele, unde putreziseră de prea multă uzură și puțeau a mitocănie ambiantă, drept care cei ce le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]