2,898 matches
-
i- a spus: - Pentru că nu ai supravegheat- o va trebui să refaci tu jucăriile pierdute, pe mine nu mă interesează. Dacă nu sunt gata până pe data de 24 decembrie, anul acesta copiii nu vor mai primi daruri. Bătrânica a rănas uimită. Niciodată nu își văzuse soțul atât de supărat. Oare va reuși? Ce ziceți copii? Cu lacrimi în ochi, doamna Crăciun s- a așezat pe unicul scaun din atelier pe care nu ajunseseră stropi de vopsea și a privit dezastrul fără
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau. Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat-o și i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-a rugat să păstreze restul -Mulțumesc, drum bun și o zi frumoasă să aveți domnule! -Urcă-te, te rog în mașină, vreau, să discutăm puțin! Mă interesezi. - Nu mă duceți la poliție, nu am făcut nici un rău. -Nu te duc
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
-și ascundă goliciunea. Nu o mai atinsese nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu gemenele și cu simțurile lor. Această străfulgerare urmată de întoarcerea precipitată a Anei cu fața spre Cristina, le-a surprins pe amândouă privindu-se uimite una la alta. - Ce-mi faci...? îngăimă Ana în șoaptă. - Nimic.... răspunse Cristina uimită de reacția Anei la gestul său nevinovat. Doar am vrut să-ți dau jos nisipul de pe omoplat... atât. Dacă te deranjează ... scuze, nu a fost cu
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
deschis. Era lumină peste tot, iar pe sală, paznicul, care verifica sălile dacă, după terminarea cursurilor, au fost stinse luminile de către personalul de serviciu, o privea fără să înțeleagă de unde a apărut. A intrat în sală și ne-a privit uimit: Domnule profesor, eu am trecut acum cinci minute prin această sală și era întuneric..., nu era nimeni... Ați venit acum! La început nu am înțeles ce dorea să spună paznicul de serviciu, am privit sala plină cu studenți, m-am
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
toată creația lui, descoperă mintea firească, care aspiră la nemărginire, acuratețe, la definiții precise și limite bine conturate de viață. Mintea profanului se rupe în disperare și fuge de eternitate, unde dorințele lui lumești dispar. Poetul caută să-i arate uimitului, care contestă nemurirea, că voia deusiană este aceea de comunicare cu noi în liniște, arătându-i că atunci când liniștea era creată pe Pământ, Dumnezeu însuși va coborî cu harul slăvirii creației sale: Dar unde-a pierit orbitoarea / lumină de-atunci
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
acel moment vru să năvălească peste oșteni, dar pruncul din brațe plângea disperat simțind pericolul în care se află. Viața copilului era mai de preț ca răzbunarea. Cu ultimele puteri, cu copilașul în brațe se cățără pe zid sub privirile uimite ale oștenilor. Săltă peste metereze și dispăru dincolo de ele. - Căpitane Sasu, niciun vampir să nu-ți scape! Preia comanda și ne vom întâlni la poalele muntelui! - strigă Arnăutu cu glasu-i tunător și se aruncă pe cal, dispărând ca o nălucă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
triumfe prin bătaia în rafale, când trecea urlând de case să trezească-n toiul nopții păsăretu-n adăposturi și s-alunge animale din câmpiile prea goale... Iar acum, vântul stă în cumpătare... Simte peste tot rumoare. O ascultă, se oprește și, uimit, își uită zborul, lasă strada să se umple de potopul de cuvinte transformate în strigare. O strigare ce-i pornită dintr-un club, în plină noapte, unde moartea-ncurajată de făclii necunoscute, de miros de gaze rare - toluen, iperită ori fosgen
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
se risipi pe cale Când îngerii din ceruri cântară osanale. Însingurat și trist bătea la porți închise Dar un pruncuț din iesle speranța îi aprinse Flămând și gol adesea, lipsit de adăpost Găsi în ieslea sfântă al vieții sale rost. Privea uimit minunea și nu-i venea a crede Că-n fața lui e Domnul. Este real ce vede? S-a dumirit pe dată când magii au ajuns Că Cel născut în iesle e Fiu trimis de sus. Zărind pe câmp păstorii
DE CRĂCIUN de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373143_a_374472]
-
ține 6 luni.Va fi într-un loc scăldat de soare,Unde vânturile nu există decât în limba arhaica,Unde nimeni nu s-ar gândi că m-am dus.Va fi atâta liniște, încât cine mă va găsiO să rămână uimit că nu mai clocotesc.Și nici macar n-am să respir de teama că respirația meaM-ar putea da de gol.Într-o zi............ IX. FULGI ȘI AMINTIRI, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014. Fulgi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Am întâlnit, cândva, un trubadur; nu avea chip, nici trup parcă n-avea, un abur doar simțeam, fără contur, săltând în dreapta sau în stânga mea. Părea ca rătăcit dintr-o poveste cu feți-frumoși și menestreli stângaci; uimită îl priveam, dar făr’ de veste îmi zise: nu-ntreba, mai bine...taci Și prin cetăți de vis, de bunăvoie, ca trilul mierlei suspendat în aer, tu lasă-ți sufletul să salte-n voie sub oglindiri de lună, ca-ntr
EFEMERITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373220_a_374549]
-
Stihuri > Cugetare > UNEORI VIAȚA E Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Uneori viață este un murmur- Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Si suspini. Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie-
UNEORI VIATA E de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373252_a_374581]
-
aud strigând în fața oglinzilor din toaleta băieților de la liceu că e frumos, e deștept și e moarte fetele după el! Nu i-a trecut nici la vârsta asta?! se pronunță cu aceeași obidă Papa. Trecut acest mic intermezzo, toată lumea tăcu uimită, dar și ușor amuzată, descoperindu-și chipurile adolescentine. După ce-și priviră îndelung unul altuia trăsăturile întinerite, își pipăiră fețele, brațele, părul pentru autoîncredințare, căzură cu toții într-o stare de apatie paralizantă, totuși... Iepurașul se odihnea pe solul subteran - sau
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
Ca-n timpurile de odinioară Ramurile cântă pe verde de laur. Blând, mirosul dulce aiurează-n sus, Dorul curge-n vară, ora în ceasornic, Miere e-n lumina lunecând spre-apus ... Peisaju-i vis, pământul e statornic. Mă prind în privirea cerului uimit, În marea risipire de tăcere, Prin firele luminii trec prea repezit Dar clipa-mi râde,-n trup, de-atâta plăcere ... În iubire încerc toată să m-adun Lacrima inimii-mi zguduie ființa Brațe-ndrăgostite de m-ating mă supun ... Privirea
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]
-
de magie” lecturând unul după altul minunatele poeme de dragoste din cartea mai sus amintită! Atâta candoare, curăție și har ce se adaugă cu fiecare poem m-au făcut să mă întreb dacă poeta este un om foarte religios. Oarecum uimită am aflat că nu este decât o persoană aflată în tiparele omului obișnuit, din acest punct de vedere. Sunt trei elemente în scrisul Corinei Dimitriu pe care le întâlnim aproape în fiecare poezie și anume: i(I)ubitul pe care
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
Florica era badantă (însoțitoare de bătrâni). Sosise în Italia prin intermediul unei „Agenții” românești din peninsulă. La Caserta îi ținuse calea „doamna de la Agenție”, așa cum se recomandase și o dusese la San Nicola la Strada, un orășel din apropiere. Românca rămăsese uimită de străduțele înguste prin care se strecura mașina, apoi pătrunse printr-un gang într-o curte înconjurată de clădiri vechi. Peisajul jalnic era oarecum înviorat de cei câțiva palmieri și portocali care ornau curtea. Aici i-a fost prezentată Viorica
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
zilelor rotunde, sparte în pulbere de stele și măruntaie de vânt. Pășisem cu entuziasm și teamă pe scara podgoriilor interioare și fiecare lovitură de marginea drumului mă azvârlea între încătușare și zbor. M-am lovit de limită și îmi contemplu uimită aruncarea în neant. (29 august 2015) Referință Bibliografică: Limita / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LIMITA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372220_a_373549]
-
pe un șezlong instalat în ușa cortului - ce-i drept cam murdar - având pe lângă ea, în supraveghere, mai mulți copilași care se jucau prin iarbă. Deodată, s-a ridicat în picioare și l-a întrebat: - Nene, cât e ceasu’? Profund uimit, fiindcă se putea aștepta la orice întrebare numai la aceasta nu, s-a uitat la ceasul de la mână și i-a spus ora exactă, precizându-i și minutele, după care copila de vârstă incertă i-a mulțumit și s-a
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
din zborul lor prin Timp și le-am așezat cu grijă aici. Mă tem de cariile Uitării și mă grăbesc să vi le redau pentru îndelungă păstrare. Eu am apucat acele mirifice hore din duminicile cu înserări aurii...Când soarele uimit alinta cu razele sale obrajii fetelor prinse-n horă și se juca cu fluturii sclipitori ai iilor înflorate, sărutându-le ghiduș umerii și sânii. Horele de atunci aveau „ceva” invizibil, inefabil, acel tainic fir care lega deopotrivă pe lăutari, dansatori
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
las de sportul practicat. După câțiva ani de chin m-am hotărât să apelez la un medic ortoped din Petroșani, renumitul pe vremea aceea doctor Subin, un foarte bun profesionist în domeniu. Acesta, după ce m-a consultat cu mare atenție, uimit și neîncrezător în puterea mea de a-mi repune de fiecare dată singur umărul la loc și spunându-mi că marea majoritate nu suportă o asemenea durere, m-a diagnosticat prezumtiv cu ruptură sau întindere de ligament braț-umăr. Mi-a
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
din mătase cusute cu fir de aur. Fătul avea o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbi și zise ceva neînțeles pe limba noilor născuți. Cei doi căzură în genunchi și-l priviră uimiți. - Fă, muiere, ce putere dumnezeiască ne ploconi cu așa frumusețe? - De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din povești când a trecut pe deasupra bordeiului nostru! - Lasă prostiile și haide repejor cu el la conașul. - S-o fi rătăcit, săracul
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
lui. - Micuțul meu prinț! - exclamă cu admirație necunoscutul. - Prinț? - Este nepotul meu! Să aveți grijă de el mai ceva ca de ochii din cap! - porunci ferm. La voi este mult mai în siguranță decât în împărăția mea. Sărăntocii se priviră uimiți nepricepând o iotă din vorbele meșteșugite ale „boierului”. Acesta le înapoie pruncul, apoi ridică de jos o lădiță. - Țineți! Aici aveți suficienți galbeni ca să-mi creșteți nepoțelul așa cum se cuvine. - Vai, păcatele noastre, dacă află conașul satului că avem aur
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
prin praful șoselei o trăsura frumoasă trasă de patru căi. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat în haine scumpe, ședea în fața trăsurii. Săracul, orbit de atâta frumesețe și bogăție, privea uimit și nu-și veni să creadă când trăsura se opri în dreptul lui; iar ... Citește mai mult Binecuvântarea dărniciei și pagubă zgârcenieiîntr-un sat trăia un om foarte sărac ce avea mulți copii. El a plecat să-și câștige pâinea în alt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
prin praful șoselei o trăsura frumoasă trasă de patru căi. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat în haine scumpe, ședea în fața trăsurii.Săracul, orbit de atâta frumesețe și bogăție, privea uimit și nu-și veni să creadă când trăsura se opri în dreptul lui; iar ... Abonare la articolele scrise de ionel cadar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
Luca Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pământul se frământă...oftează amețit De-atâta fum și ceață vederea i-a slăbit... Nu mai zărește cerul...nici stelele sclipind, Se ghemuiește-n sine...tresare iar uimit Și se întreabă-n șoaptă: "Eu oare m-am schimbat? Sau poate omenirea încet m-a transformat? Atâtea mii de ani am fost în univers O casă pentru oameni -cum Domnul m-a ales- Dar azi mă simt bătrân, murdar
RUGĂCIUNEA PĂMÂNTULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379703_a_381032]
-
atât de fericită, zâmbind, Găsindu-te, imaginându-mi, la o cafea, Sub streșini ruginii și lampadare vechi, Scăldate-n sunete nuanțate, În noaptea târzie, Aduse de picurii de ploaie, Trimiși peste noi, De cineva din Univers, Uitându-se atent apoi, uimit și el, De frumusețea ta, de gândurile mele, Ce vor să ne putem vedea, din nou, Printre picuri de ploaie, măcar la o cafea, Privindu-ne sub lampadare vechi Și streșini ruginițe, sărutându-ne, În sunetul ploii de toamnă târzie
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]