7,855 matches
-
mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită, numele fiecărei plante culese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminând‑o precum razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminând‑o precum razele soarelui, cu „o văpaie uluitoare“, izbăvind‑o, astfel, de uitare. 13 Într‑o zi la Biblioteca Muzeului Britanic Își vor face apariția doi ziariști cu pălăriile trase pe ochi, ca detectivii, și cu scrisoarea lui Graves În buzunar. Nu era nimic mai ușor ca având numele autorului, al lui Joly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Se auzi oftatul a doi părinți întristați și, după o nouă pauză, pentru ca aceștia să-și revină, Hiro Tavaeárii continua cu glas stins: Avem în fața două opțiuni: prima, să ne resemnam, să ne reconstruim casele și să încercăm să dăm uitării ce s-a-ntâmplat, convinși fiind că oceanul este imens și că nu există nici o posibilitate de a mai recupera ce ni s-a furat. Îi privi pătrunzător pe cei din jur, ca și cum ar fi căutat un raspuns sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în epocă „oglinzi cu memorie”, erau plăcuțe metalice unicat, pe care era „memorată” imaginea fotografică (figura 1.3). În 1839, Academia Franceză a brevetat invenția, iar Daguerre a primit toate onorurile cuvenite unui mare inventator, pe când Niépce a fost dat uitării. Fig. 1.1. Desen de la mijlocul secolului al XIX-lea, reprezentând camera obscură (extras din Traité élémentaire de physique de A. Ganot, Paris, 1855) Fig. 1.2. Nicéphore Niépce, Natură statică, heliografie, 1827 De atunci și până în prezent, aparatura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
întors să-i înghită din nou. O dată reveniți la viața de oraș, au reînceput controversele plimbărilor cu bicicleta, rivalitatea smintită provocată de jocul de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu, adunând un punctaj copleșitor. Dacă ceilalți erau complet indiferenți cine iese primul, Luana suferea cumplit să vadă că e întrecută de fiecare dată. Această competiție aprigă obosi participanții la joc care hotărâră că o schimbare de decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de fată, Nădăjduiesc să pot citi ușor și profund al tău gând, Nădăjduiesc, ca o biată fărâmă umană uitată, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc ca buzele tale copilăresc desenate Să mă lase să le gust, să le frământ, Nădăjduiesc această uitare de tot și de toate, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc să-mi dăruiești trupul tău, sufletul tău....toate! Nădăjduiesc să colind peste ani al tău nume purtând Și tot nădăjduiesc, într-o singurătate de moarte, Oriunde, oricum, oricând... Uneori, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trebuie să pună mâna să zgândăre, deși nu poate s o scoată. În momente de tăcere și de singurătate, ca acum, Întins În pat, singur și Înfricoșat, scormonește În golul acela. și pentru ce oare nu renunță? Pentru că prin ceața uitării se Întrevede o singură certitudine, cea despre existența unei anumite persoane. Iar asta continuă să-l ademenească iarăși și iarăși. Adam are un frate. Numele lui este Johan. Atâta doar că Adam nu e-n stare să-și amintească nici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În orașul ăsta tânăr și grăbit, un loc lipsit de trecut, cu un prezent nesfârșit, el nu voia să doarmă, nu voia să se oprească. Ce se petrece acolo În ajun e doar un vis, săptămâna din urmă e dată uitării, luna trecută n-a existat nicicând. Fiecare noapte e aceeași noapte. Viața o ia de la capăt la șase și jumătate fix și se Învârte ca limbile unui ceasornic. Nu-i nici o scăpare. Așa a fost mereu În orașul ăsta. 5
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doar pentru că ar avea el ceva mai mulți bani. În timpul uneia dintre mesele acelea mai mult decât cumpătate, cu toate că Adam nu scosese nici o vorbă, Karl l-a privit țintă și i-a spus: „Nu e altceva decât un mijloc Împotriva uitării“. Pentru Adam nu prea era deloc limpede ce n-ar fi trebuit să fie uitat, dar a preferat să nu pună nici o Întrebare. A deschis frigiderul și a găsit un gogoloi dur și mucegăit pe care scria ROMANO WHEEL. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
țin minte că mie mi-a fost rușine, aș fi vrut alt tată, unul cu picioare zdravene. A crezut c-o să scape de șchiopătat, dar se vede că n-a izbutit. Credeți cumva c-ar fi putut să mă dea uitării? a zis el fără să o privească. Nici vorbă de-așa ceva. Au trecut mulți ani de când Îl cunosc, dar, din ce-mi amintesc, nu-i el genul de om care să se ridice și să se facă nevăzut când se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înfurie teribil, a adăugat altul, tocmai pentru că economia și demografia Indoneziei ar sta la temelia unui stat comunist ideal. Chiar asta tratez În teza mea. De-acum erau mai mulți care pretindeau să li se dea atenție. Radioul fusese dat uitării. Din s a ridicat, și-a Împins scaunul cu grijă și l-a tras de cot pe Adam. — Să mergem, i-a zis. Adam Însă n-ar fi dorit să plece. Voia să-i asculte mai departe. Fusese surprins și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Tocmai aici e necazul! Creierul e ceva foarte complicat. Adesea, singurul fel În care poate să treacă peste urmările unei dureri insuportabile, fie că e una fizică, fie că e una afectivă, e să o lase deoparte, să o dea uitării. N-ai cum să controlezi așa ceva, creierul o face singur, e un fel de amnezie selectivă. Bănuiesc că știi ce-i o amnezie. Oricum, creierul face un gol În memorie. Pot să rămână unele amănunte din Împrejurarea care a dus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu le priceapă. Pricepea ea foarte bine că dragostea, de pildă, nu e bătută-n cuie, că se schimbă odată cu vremea, că hoinărește prin depărtări, dar că nu e cu neputință să se Întoarcă după ce a fost În Întregime dată uitării, că nestatornicia iubirii nu-i lovește pe bărbați mai mult decât pe femei, că ele pot să aibă o purtare la fel de schimbătoare și de neprevăzută ca a bărbaților. Unele lucruri Îi rămâneau totuși străine. Nu fusese cu adevărat În stare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de plăcut al vorbirii lui, care Îi amintea de alt colț al lumii, departe de Europa și Încă și mai departe de America. Glasul lui o Încredința că acea altă lume e tot acolo și că ea n-o dăduse uitării. Așa Își aduce aminte Margaret de felul În care Îl cunoscuse pe Mick. Își aduce aminte totul cât se poate de limpede, chiar și acum, În orașul ăsta asiatic atât de Întins, acum, când el a trecut de vârsta tinereții
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
balineză e plină și clară, iar aerul atât de liniștit și de cald, Încât părea fără rost să se mai facă zi, una dintre acele nopți uscate de la jumătatea anotimpului ploios când zilele de ceață și de noroi erau date uitării. Rămăseseră În picioare, În mijlocul curții, Înconjurați de contururile argintii ale caselor. — știu. Am auzit ce s-a Întâmplat. Margaret Îi vedea chipul, mai clar, Își spunea, decât În plină zi. Când clipea, Îi vedea până și umezeala lucioasă a ochilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de la CEC și cu asta se considera achitat, absolvit de orice grijă, ca și cum Elena murise iar el o dusese la groapă, crezuse că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iluzia că sunt mai presus decât alții și în momentul în care le consideră suficient de atașate, le atacă cu aceleași mijloace puse la dispoziție anterior, pentru desființarea altora, le demonstrează că de fapt sunt niște biete larve osândite la uitare dinainte de a se fi născut. Pe urmă le dă drumul în lume, așa TREJI, cum sunt, îi lansează în viața de zi cu zi după ce le-a inoculat în conștiința lor ideea neîncrederii în sine, în sistemul de valori. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi împăcată, liniștită, ieșită din starea depresivă care o mânase spre casa părinților ca spre un liman mult dorit, unde va găsi alinarea, uitarea. Firește, nu le spusese nimic de temerile și îndoielile ei, nici nu avusese vreme s-o facă pentru că părinții se apucaseră să-i vorbească despre toate cunoștințele din târg, sau despre bolile lor, despre copilul Elenei, despre Ștefan care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o lume necunoscută. El mă aștepta rezemat de chioșcul de ziare. A rămas puțin șocat văzându-mă. Ca să-i risipesc stinghereala l-am apucat de braț. O clipă mi s-a părut caraghios gestul meu. Pe urmă am dat totul uitării. A doua zi s-a lăsat acostată pe plajă. Aproape că-și pierduse echilibrul dat de conveniențe, într-atât de mult își dorea să-și ducă la capăt intențiile. S-a arătat veselă, și-a amintit o mulțime de anecdote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
solicitat, zise Adrian. Șam îl privi uluit. — Cum Fanny Tarrant? Când? — Acum câteva săptămâni. — Și ce i-ai zis? — I-am zis „Nu, mersi“. Și de ce-a vrut să te intervieveze? — Știi, nu sunt un scriitor chiar complet dat uitării, zise Adrian. — Bineînțeles că nu. N-am vrut să zic... se poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
verde, roșu, negru. Acesta e ceva care după starea de negru va muri. Vise. Asta suntem... Ciudățenii, asta am fost... și roboți... asta vom fi. Suntem culori sărace care-am venit aici pentru a ne îmbogăți de vise ca de uitare, de tristeți, ca de toate averile ciudate pe care nu le mai putem pierde. Și, când am adunat prea multe, când am cules un sac de identități, vrem să trecem un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hățișul protector. Speriat și nesigur, la Început, gata să se retragă sau să se ascundă la cel mai mic zgomot, doar precaut, puțin mai târziu, pentru a sfârși Într-o previzibilă, dar nu mai puțin dorită, pentru că prea mult reprimată, uitare de sine. Se dovedea că de fapt nimic nu-i amenința ființa chiar dacă, În cele din urmă, această atât de râvnită libertate eșua și ea În ceea ce „dincolo” numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cumpărată la „Second hand Haine de import”. Pentru el Însă ea avea strălucirea amară a unui poem de Radnóti Miklós pe care Începu să-l recite absent, cu o voce răgușită, ezitantă pe alocuri, dar mereu victorioasă În lupta cu uitarea. Și ce titlu ciudat: Versuri tăcute cu capul plecat! Nu-l asculta nimeni. Vorbea o limbă oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat banii. Primise pensia cu puțin Înainte de a veni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]