5,157 matches
-
limpezimea Întunericului s-a auzit brusc un dangăt de clopot. Clopotele au continuat să răsune ca un vis nesfârșit: spiritul trecutului veghind asupra noii generații, tineretul ales din lumea haotică, nedisciplinată, hrănindu-se Încă din greșelile și visele pe jumătate uitate ale politicienilor și poeților morți. Acum venise aici o generație nouă, care striga sloganurile vechi și Învăța vechile credințe În reveria zilelor și nopților lungi; o generație sortită să intre până la urmă În vârtejul acela gri-murdar, ca să-și urmeze iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Publicație destinată tinerilor cercetași. „O, gata cu ploile și ruinele iernii/ Și cu toate anotimpurile cu zăpezi și păcate;/ Cu zilele ce-l despart pe iubit de iubită,/ Cu lumina care pierde, noaptea care Învinge;/ Iar vremea amintită Înseamnă durere uitată/ Și gerurile-s ucise, florile născute,/ Iar În lăstăriș, sub covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era Cyrano-ul ăla ca dracu’, apoi cu el, ferească Dumnezeu, ne băteau spectatorii. Spectacolul în sine era o prostie, dar Damian nu era rău și, în plus, mai era și Violeta Andrei, diafană, frumoasă... după ce ne-am săturat noi de uitatul la ea (căci aveai la ce te uita) și după ce ne-am luat care mai de care mașini pe aprobările lui Ștefan Andrei, ne-am apucat să jucăm și noi scenele noastre, de te puteai apuca de cap dacă erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
publicului, ba cred că erau foarte mulți spectatori care veneau special să vadă cum ne puneam poalele în cap, ajunsesem cam de râsul târgului, așa ceva nu mai putea fi tolerat și s-a luat înțeleapta decizie de a-l face uitat. Nenea Nae Bălănescu, un glas rar, puternic, o dicție sobră, dar cu un fizic ingrat, nici înalt, nici scund de tot, exact cât să nu fie nimic, dar un om vesel, zâmbitor, bun în tot ce făcea. Îi plăcea grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
s‑a retras definitiv. Din Kochgasse n‑au mai rămas decât cercurile luminoase pe care felinarele le decupează din întunericul caselor. Asta nu înseamnă însă că ceea ce nu se vede nu există. În măsura în care n‑a trecut și nu e, deci, uitat și îngropat, mai este încă prezent. Este încă prezent, și multe destine, de altfel nu foarte interesante, se desfășoară acolo. Ca să evite chestia asta, Hans tocmai se îndreaptă către un destin mai interesant și se pierde cu totul în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de fericit alături de Sophie. Mama spune că ea nu și‑a învățat fiul să fie așa de egoist. Și nici tata nu l‑ar fi învățat asta. Degetul matern arată deja, ca de obicei, în direcția trăsăturilor iubite, dar aproape uitate, ale acelui chip. Hans spune (și tata n‑are decât să audă) că el va reuși mai bine să spargă barierele, indiferent ce bariere, prin iubire, mai exact prin iubirea pentru Sophie, decât prin luptă, indiferent împotriva cui, deoarece iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și celelalte cuvinte căpătau, În gura ei, o conotație erotică. Și mai ciudat mi se părea că, undeva În mintea mea, se trezise la viață acest termen, erotic, pe care nu-l foloseam niciodată. Oare era posibil ca un cuvânt uitat, care-și pierduse Înțelesul pentru mine, să revină la viață datorită unei persoane sau a unei Întâmplări? La fel se Întâmplase și cu cuvântul disperare. În urmă cu câteva zile, când ascultasem vocea femeii, Înregistrată pe robotul telefonului, Îmi revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că vă referiți la ceva ce diferă de la bărbat la femeie, am răspuns eu, smulgându-i un zâmbet. Nu era decât o ușoară crispare a buzelor, dar acel surâs provocă din nou un mic cutremur În dulapul meu de cuvinte uitate, căzute În desuetudine, care dădeau să iasă la iveală ca niște zombi. Ceea ce a adăugat ea Însă le-a oprit ascensiunea. — Aveți darul conversației, observ... La auzul cuvintelor ei de laudă, am simțit că mă Înalț Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu operele mele, adică cu persoana mea, mai bine zis, fata asta a Început să studieze pianul, a Început să compună versuri pentru melodiile ei, cu alte cuvinte, să-și creeze un univers nou, să-și recupereze visele de mult uitate. Bineînțeles, pentru așa ceva e nevoie și de timp, și de bani. Era din ce În ce mai epuizată. Mi-a povestit cum, Într-o seară, privindu-și fiica cum dormea liniștită, lacrimile au Început să i se prelingă, una după alta, pe obraji. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă de blănuri sau de așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui de om care se deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
J.-P. Cottereau îPayot, 1971), dispunem de o analiză mai amplă care-i pune mai bine în valoare. La pagina 295 - pasaje consacrate hedonismului lui Antiphon. Asupra aceluiași Antiphon, a se vedea excelenta lucrare, singura consacrată acestui filosof pe nedrept uitat, a Annei Hourcade, Antiphon d'Athènes. Une pensée de l'individu, „Figures illustres”, ed. Ousia, 2001. Despre hedonismul filosofului sofist, a se vedea capitolul V, primul paragraf: „Le plaisir, signe de la conformité de l’action avec la nature”, pp. 125-132
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybelă, Pe care flori de fildeș ori umed putregai Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai, Și-i vom cuprinde coapsa fecundă de femelă. Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cărunți. Pășeau ușor prin firele de-otavă iscate din cosirea unei veri, purtau în ei iubirea lor suavă cu rădăcini aprinse-n primăveri. Și Magul cu bagheta-i fermecată le-a prins în piepturi dorul nesecat, povestea ta, povestea mea uitată ce-ncepe tot mereu cu-a fost odat'. Acum prin rătăcirea toamnei care acoperă cu frunze vechi cărări, te caut iar, iubire, peste zare și văd cum te afunzi în depărtări. Dar eu te rog, la mine te întoarnă ca
POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364339_a_365668]
-
eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud... Le-am privatizat pe toate, De ce văd mi-atâta silă! Peste amintiri uitate Crește iarba fără milă... Frunză verde, frunză arsă, Toamnă pustiită-n noi, Astăzi când mi-e dor de-acasă Mă duc parcă la război! Referință Bibliografică: Doină... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981, Anul III, 07
DOINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364364_a_365693]
-
printre nori, așa aș scăpa de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar amețite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit în mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine când astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem fărâme de uitare trecutul e prezent în existența mea, aș vrea să
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
-ul limbii române acest din urmă cuvânt, demnitate, chiar dacă în vocabularul obișnuit și vulgar de toate zilele el începe să își piardă încet, încet consistența.) La fel ca și la mijlocul belicosului veac XX, în ziua de azi Dumnezeu zace complet uitat, la rândul Său, printre rotocoalele de fum ale ruinelor lumii... Se pare că suferința omenirii a fost trăită cumva degeaba pe propria-i piele în timp. Amintirea dureroaselor erori ale istoriei menține însă deschise multe răni supurânde în sufletul unora
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are intuiția întoarcerii spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de însemnate/ clepsidre?” „Cântec și rugă fierbinte” În „Nimicnicie”, poeta se află „în căutarea neprețuitei chei/ a izbăvirii”, a acelei pietre filosofale din poemul „Cu o ușoară nostalgie” al lui Nichita Stănescu. Dezamăgirea, tristețea, durerea, amărăciunea culminează
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
colaboratorii săi, avându-l astfel, între noi și mai cu seamă întru noi, pentru care fapt mă rog ca Dumnezeu să-i răsplătească toată osteneala și dăruirea de care a fost în stare, fiind convins că nu va fi repede uitat, deși de multe ori suferim de această maladie - a nerecunoștinței, fiindcă efortul și aportul său au fost foarte consistente, făcându-se adeseori referire la el așa încât, după cum am aminitit și mai sus, Ierarhul mărturisitor și pilduitor Gherasim Cucoșel al Bisericii
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
Deci, cred eu, nu trebuie să ne grăbim să formulăm acuzații grave, până nu este cunoscut adevărul, sine ira et studio, cum spuneau latinii. Eu, personal, nu am urmărit niciodată să-i găsesc scuze sau justificări sau să îi fac uitate unele fapte sau greșeli. Dar nici nu pot admite proferarea la nesfârșit a unor neadevăruri sau minciuni. Nu doar despre el, ci, în general, despre orice alt moment sau personalitate din istoria noastră națională. Cred că, dacă suntem realiști și
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
astfel de funcții. Dar ei au fost impuși, complet abuziv, de partide politice sau personalități cu înalte funcții în stat, ca răsplată pentru serviciile aduse respectivilor. La comanda acestora, deci, ei fabrică dosare pentru compromiterea unor adversari incomozi sau fac uitate probe clare care pot dezvălui adevăratul chip al unor indivizi din barca Puterii. [9] Sunt încă vii în memoria oamenilor acuzațiile aduse, fără temei, cu concursul direct al unor membri zgomotoși ai CNSAS actorului Florin Piersic și tatălui acestuia, ca
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
Plină-i de buruieni și dorul e postum. Cu tălpile zdrobite de pietrele-aruncate Pe drumul umilinței eu mă întorc mereu. Mi-s darurile smulse la ghenă aruncate Și Lacrima-i strivită de arsenalul greu De ură, răzbunare dintr-un rastel uitat. Cu glonțul ignorării inima mi-ai ucis Prea multe întrebări se-neacă în păcat Cu cheia umilinței azi sufletu-am închis. Și nimeni și nimic de azi nu va putea Să intre în vreo taină a sufletului meu. Cortina nebuniei
UMILINŢĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361415_a_362744]
-
Pastel de primăvară, Splendori în iarbă, Parfum de toamnă), ale Răduței Vasiloschi dar și în pastelul intitulat Luna aparținând Floarei Cărbune, versuri odihnitoare și calme debordând de optimism și speranță. Anotimpurile mai reci, toamna și iarna, nu sunt nici ele uitate, fiind asociate dezamăgirilor de tot felul, iubirilor trecute sau impasurilor zilnice ca în paginile Elenei Păduraru (Chipul toamnei) sau în poezia lui Florin Constantin Stratulat (Un pui de toamnă). Deși clasată ca o poezie de dragoste (Dacă te-am pierdut
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
o biruință și o depășire a lor, în Iisus Hristos. Necazurile noastre fac rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, o spală cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Iisus Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
o biruință și o depășire a lor, în Iisus Hristos. Necazurile noastre fac rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, o spală cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Iisus Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]