5,770 matches
-
în stare nudă, tocmai bun de interpretat și ornat în laboratorul de pretutindeni al radioșanțului. Trebuiau mai întâi să-și limpezească și potrivească gândurile pentru a da șansă de biruință faptelor, descâlcirii unor ițe ale naibii de încurcate. Satul, cartierul, ulița, ulicioarele și toate maidanele nu scăpaseră împărțirii pe căprării, cu suținători pe criterii și motivații diferite, unele bizare invocând simpatia pentru vocabularul pseudo-porno „trimbulind” cu care își gratula, de căte ori i se permitea, asistența, adesea (sau mai ales !?) feminină
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! ABIA ATUNCI Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai crește, Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor, Atunci, abia
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
eu neveste-tii, ce-ai făcut, mă alaltăeri noapte când te-ai culcat cu Ioana lui Șoarece ? Ce crezi tu că nu te cunoaște lumea ? -Hai, mamăăă, că s-a răcit dracului mămăliga aia !- striga fie-sa după ea din ulița învecinată. Lasă proștii satului să latre și nu te mai lua cu ei ! -Te prind eu și pe tine, Ioană !- striga Leu după ea. -Și ce-ai să-mi faci, măăă, amărâtule ? Ai să-mi mănânci c... ! Aia ai să
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
cu picuri mari și reci. Iar atunci când se întâmpla ca picăturile de ploaie să se transforme în fulgi de nea, era semnul venirii Iernii. Iarna aducea frigul, despuia pădurile, dar sculpta flori de gheață pe geamuri, și ridica derdelușuri pe ulițe. Copiii o îndrăgeau foarte mult, chiar dacă li se mai înroșeau mânuțele, urechile și năsucurile. Acum era vremea colindelor și a frumoaselor Sărbători de Iarnă. Trena argintie a Iernii era ținută, mai întâi, de „Undrea”, adică luna Decembrie, apoi de „Gerar
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
să văd nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul scârțâitor de sub cizmele noastre. Regret câteva minute fularul meu albastru, care m-ar fi transformat într-un punct și mai colorat, ascunzându-mi fața de miile de săgeți cordiale. Colindăm pe ulițe, printre căsuțe pe care nu le-am văzut de ani rotunzi. Satul e pustiu, se aud la răstimpuri doar câinii, parcă suntem in orașul lui Vișniec, din care au dispărut toți locuitorii, mai puțin unul. Măcar noi suntem doi. O
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
îl știau. Hoții mai ales trăgeau multă rușine. Li se punea de gât o tablă pe care scria: «Să nu faceți ca mine, ca să nu ajungeți ca mine», și cu tabla asta de gât erau purtați cu căruța pe toate ulițele. Se mai întâmpla și așa, că nu-i pădure fără uscături“. Acest univers avea să fie fracturat de venirea sovieticilor. Ce a urmat? Întâi au fost luați acei intelectuali și mai-mari ai satului care refuzau să colaboreze cu ocupanții. Mai
„SĂ NU NE RĂZBUNAŢI! – MĂRTURII DESPRE SUFERINŢELE ROMÂNILOR DIN BASARABIA”, CULESE, ADUNATE ŞI ADNOTATE DE MONAHUL MOISE, EDITURA REÎNTREGIREA, ALBA IULIA, 2012, 355 PAGINI? de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/360261_a_361590]
-
au plecat la oraș și prin străinătate, fiecare în căutarea unei vieți mai ușoare, a unei bucăți de pâine mai albă... Câți or fi reușit? Dumnezeu cu buna-I milă știe... Și uite-așa, cu noaptea-n cap, intrăm pe ulițele satului, eu și gândul, care în ultimul timp nu face decât să mă plimbe prin toate locurile prin care m-am perindat în cei patruzeci și trei de ani ai mei, dar cel mai des mă întoarce către copilărie, către
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină și vine destul de des ; îmi crește inima și îl felicit, împreună cu gândul, pentru asta. Și tot așa, tot numărând la case părăsite și umbre deșirate pe ulițele pustii ale satului, îmi opresc privirea pe o casă ce mai are puțin să se dărâme. O casă ce dintr-o dată prinde viață datorită tovarășului meu de drum, gândul, care mi-a simțit slăbiciunea și dorul de o copilărie fericită
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
așezat satul tău și, firesc, nici obiceiurile pământului, transmise zeci și sute de ani, de la o generație la alta, dar așa tablouri descrise de tine ai pictat în cuvinte încât, eu atât de departe, am avut senzația că merg pe ulițele acestei așezări și simțeam că în sat au fost mulți oameni, dar au rămas puțini. Puțini și bătrâni, la fel de puternic precum am simțit mirosul de tămâie și smirnă din cimitir. Am salivat profund la dulceața preotesei și am revăzut, în
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
a sista scandalul și bîrfa ca metode de comunicare politică și mai ales publică, rămânem codașii Europei în multe Pentru a proba ce înseamnă menținerea satului românesc cu întreg ambientul, dar și necesitatea pomilor roditori în curtea gospodarului și pe ulițe, am adus în Dorul de-acasă, să ne vorbească din pp. 334-337, englezul Graham Robinson, stabilit la Ienuț-Mureș. Cât privește importanța activității Cenaclului la distanță și realizarea ciclului de Antologii cu autori din întreaga țară, prezentarea acțiunii colaboratorului Marian Malciu
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
permanenta autopersiflare par să fie coordonatele narative ale lui Sorin Preda. Dar și adânca pătrundere în cosmosul moromețian pentru a descoperi noi valențe ale personajelor intrate deja în istorie. Ori în legende. Oricum în folclorul care mai circulă nestingherit pe ulițele Siliștei-Gumești, folclor care a făcut din Tudor Călărașu un personaj cu blazon, la fel ca Darie al lui Zaharia Stancu, cel care a colindat „desculț” prin toate colțurile lumii. Ascultându-l pe Sae din relatările fiului său, nu poți să
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
familială, în acest nucleu magic, așa cum ești, cu toate slăbiciunile tale. În Sae Preda descoperi sensibilitățile și subtilitățile de limbaj în descrierea unor ritualuri și a unor obiceiuri populare, descrise și de Marin. Ex.: „Măcar o zi pe an, praful uliței principale devenea frumos și ornamentat ca o catrință, ca un ștergar de biserică.” Cert este că, țăranul descris de Marin Preda, avea o legătură ancestrală, aproape simbiotică cu pământul, socotindu-se el însuși fiul pământului, care îl hrănește pe el
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
îi umezește privirile și-i gâtuie vocea, ori de câte ori vorbește sau își amintește de el. Chiar dacă nu e vizibil. Și e cea mai frumoasă mărturie a nepotului despre unchiul său. Fie spațiul idilic al secerișului, fie nostalgia pădurii Ciolăneasca, fie islazul, ulițele satului, Poiana lui Iocan sunt locuri cu un farmec aparte, descrise cu multă măiestrie de Marin Preda și trecute în revistă în amintirile consătenilor lui, în cartea lui Sorin Preda. În mărturia lui, Dobre I. Burcea - consătean, îi caraczerizează pe
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
sare Și laptele din sân, izvor, Al mamei într-o-mbrățișare, Mi-ar pune lan de fân cosit Cu primii pași făcând cărare, Și-un zarzăr vesel, pârguit, Sub triluri de privighetoare, Un pumn de colb de vară-ncins Din ulițele-acuma goale, Și lângă Crivățul aprins, O pârtie-n omătul moale, Mi-ar umple aurul curat Din lutul prispei ars de soare, Iar din șindrilă, picurat, Argint de rouă lucitoare, Din verdele-aguridei crud, Rugini de toamne în ulcioare, Iar din
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
distanței mari care o desparte de Hodac, a răspuns cu plăcere invitației de a participa la festival unde este așteptată cu drag de rude, prieteni, săteni. Leontina Pop de mică a avut plăcerea de a asculta muzică la munte, pe uliță, la biserică, în Școala Generală cânta la serbările școlare, a urmat Liceul Forestier de la Târgu Mureș, deoarece tatăl ei era țapinar. Toată viața a ascultat sfatul tatălui ei: „Eu muncesc pentru voi, voi să mereți să faceți carte, dar să
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
își vor știrbi coasele în ele!... Nu știu de ce sunt atâtea zile frumoase, dacă după ele vin atâtea ploi și vremi mohorâte!... Nu știu de ce crește iarba pe drumurile pietruite cu grijă. Nici de ce carele se împotmolesc adânc în noroiul ulițelor strâmte!... Încep prea multe lucruri să nu le mai înțeleg, să nu mai aibă niciun sens pentru mine. De ce, de exemplu, moș Ilarion a trebuit să lupte de partea austriecilor, tocmai pe coastele Dalmației... Pentru ca apoi să trăiască și să
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
cu mândria. Spre exemplificare, voi reda textul unei astfel de rugăciuni: „Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că mi-ai dat partea mea la un loc cu cei ce stau în scaunul învățăturii și nu cu cei ce stau în colțurile ulițelor; căci eu mă duc cu ei devreme la muncă și ei tot devreme sunt la muncă; eu mă zoresc să lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lucreze la lucruri de o clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
dobândit imagine pozitivă, ținut pe cruce ca simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt !”; Totul începe aici, în Tăcere: ulița doldora de fulgi și imperii bizantine, noroiul pașilor desculți prin otava copilăriei, șarpele primei iubiri ... Între lumină și umbră, între suflet și spirit, între tot ce ar putea să însemne lumea contrariilor, șarpele pare a fi salvatorul: „Un șarpe alb
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
cum gospodăria lui era în mărginimea satului, am trecut, practic, neobservate până s-au domolit cumva stihiile Progromului... Anul următor, unchiul Pavăl ne-a dat în grija unei prietene din tinerețe, care ținea în Tg. Frumos o băcănie dichisită pe ulița Păcurari, despre care baba Mărgărita bombănea că ar fi fost prețul burlăciei băiatului ei primit de Profira Olmazu, mândrețe de femeie acum, o zgâtie de fată cândva și pe care tatăl lui Pavăl n-o dorise noră că era țigancă
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
pornit în trecut, plină de curaj și încredere. Am ajuns în satul natal, unde oamenii se uitau la mine cu milă. Am recunoscut vechea clădire a școlii și dispensarul medical, unde părinții mei practicaseră profesia de medic. Pe a treia uliță la stânga trebuia să fie casa noastră. Emoția, acest sentiment necunoscut, mă cuprinsese brusc. Casa medicului Enache era acolo, semeață, refăcută în întregime după incendiu. Am bătut la poartă. O femeie trecută de cincizeci de ani scoase capul pe fereastră, alungându
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
pământul bea de crăpa grelele lui lespezi”, etc. Poezia continua... alături de o alta scrisă cam tot așa. Le țin minte, deoarece după ce le-am văzut publicate, făcând naveta de la Sebiș la Beiuș, citeam la nesfârșit poeziile (publicate), în timp ce mergeam pe uliță, împiedicându-mă uneori de pietre. Au fost poate cea mai mare bucurie din viața mea... După apariția poeziilor în revista „Pagini de ucenicie”, un titlu superb, pe care epigonii lui Martinov Milan l-au stricat cu denumirea „Plai românesc”, ca și cum
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
și-a pregătit denia mare, cu fruntea lină și catifelată scăldată-n picuri de lumină. Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ și-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră vânt: s-a desprimăvărat.../ Pe ulițele lungi se mișcă,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ din deal coboară`n ritm de pas,/ dăngăte ce din tăcere mușcă.../ E denie... și-s multe evanghelii/ la slujbă, e Joia Mare;/ Iuda este gata de vânzare,/ Iar Petru azi e simbolu`ndoielii
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
cu viteză redusă, așa cum circulă el de obicei prin sat, alunecând parcă pe asfaltul impecabil, turnat anul trecut, pe timpul campaniei electorale. Merse vreo două minute pe „minunăția asta de drum”, apoi fu nevoit să-l părăsească, virând la dreapta, pe ulița neasfaltată a morii, oprindu-se cam după vreo trei sute de metri, în fața porții ce stătea să cadă, a lui Radu Ursaru. Nu-i era ăsta numele din acte. Îl chema Drăgan, Radu Drăgan, dar tot satul îi numea așa după
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
roade, dinte, animale rozătoare: șoarece, șobolan, câine, pisică, cal, lup, urs, oaie, berbec, bou, vacă, leu, veveriță, porc, iepure, nurcă și lucruri cu dinți: ferăstrău, furcă, pieptene etc. • a lovi, a izbi, a merge, picior, cracă, Crăciun, talpă, pulpă, drum, uliță, călător, a sări, a țopăi, hop!, purice, lăcustă, broască, a veni. • a râde, a zâmbi, bucuros, a spera, speranță, a salva, a ajuta, a munci, rob, slugă, sclav etc. • a mușca, muscă, a pișca. • soarele e sus, înalt, a crește
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! Abia atunci Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai crește, Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor, Atunci, abia
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]