13,247 matches
-
ne-băgate în sea-mă, aparent tocite de uzanțele noastre, poartă-n în ele se-crete energii, ne-bă-nuite tîlcuri. "Demodarea" lor nu e decît un truc menit a le testa perenitatea, natura enigmatică. Damigeana devine "obiectul răsfățat din casa noastră / umblăm cu ea de parcă am ține în brațe un copil abia născut", "înfășurat în scutece de nuiele subțiri", liliacului nu i s-ar putea reproșa faptul că "atîrnă ca o zdreanță" iar patefonului nu i s-ar putea suprima brusc "patima
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
tandrețe și brutalitate, dar și între stagnarea provincială și elanul exotic, între așteptarea frustrată și promisiunea consolatoare. De n-ar fi să citez decât câteva versuri din splendidul poem Câtă Veneție: "Câtă Veneție consumă omul până ce moare/ hamal al umbrei, umblă cu ploaia parcă-n spinare/(...) sub limba noastră sate sărace trag la belșug/ de plictiseală una la alta vacile sug/ se aduce marfă la magazinul de vânătăi/ câtă Veneție neconsumată în ochii tăi". Dinescu scrie, în același timp și o
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
august este deopotrivă revigorantă și înduioșătoare: "Pe tata îl găsesc în stradă, aproape de casă. Îl sprijină vărul care a venit să-l scoată la plimbare și la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit și face pași mărunței, dar umblă fără teamă și ochii-i sunt vioi. Îl iau de brațul drept fără să mă fi observat și când întoarce capul îi cer să nu plângă. - Să plâng, zice. Ce-s prost? Ia spune, tu ai mâncat ceva astăzi?" Aflând
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
textierului Nicolae Kirițescu: Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza/ cine te-a iubit! Zaraza înseamnă în spaniolă cit, material specific rochiilor și fustelor. Versurile lui Tagle Lara s-ar traduce precum că "mă țineam în urma unei fuste, în urma fustei, vai!". Umblam deci după fusta ei! În orice caz, Mircea Cărtărescu e unul dintre puținii autori de la noi care a dedicat o povestire unui cîntec și unor cîntăreți reali, atribuindu-le o aventură palpitantă și a creat-o pe Zaraza-femeia, o plauzibilă
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Ioasaf, ca-n Biblie, zâmbea îngăduitor. Stând de vorbă cu bistrițeanul și cu sibianul, îi privesc pe amândoi ca pe niște modele de baladă; în fond, nici nu s-a exagerat prea mult. Miorița e-n ei sau cu ei; umblă cu ei; o duc și-acum cu ei în vehiculul Aro ce-l posedă; și nu mai știu dacă mitul hrănește realul sau invers. Și îmi aduc aminte de Năsăud și de toată partea de la miazănoapte a țării, unde s-
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
de a isprăvi o dată cu autoclaustrarea atât de alienantă. De douăzeci și șase de ani Associazione "Musica Aperta" nu face altceva decât să informeze publicul bergamasc în legătură cu ceea ce se petrece în arta sunetelor: cine s-a mai născut, cine cu cine umblă, cine a mai murit...Așa se face că această reuniune, subintitulată și "Compore oggi" întrunește datele unei șuete, la care lumea vine, întreabă, află și, atenție !, spune mai departe. Muzica nouă nu mai este astfel un produs de lux ori
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
soare din august 1999, de sângele vărsat în Africa, în regiunea Marilor Lacuri, de sărăcia care se-ntinde și câștigă teren până în țările bogate, de încălzirea planetei și de alte performanțe ale tehnologiei. Papa Ioan Paul II nu mai poate umbla, dar nu se gândește să se retragă. Emite sunete nearticulate care-mi amintesc un pic de hârâitul vechiului nostru aparat de radio. Doar cardinalii înțeleg ce spune și-i traduc cuvintele, la fel cum preoții de la Delfi descifrau oracolele Pythiei
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
cu greu în mașină. Ba chiar că, în urma desecretizării arhivelor, a reieșit că am lucrat într-un departament special al Securității și că am pus la cale mișcări studențești la Paris... Nu știu să intru pe forum, dar prietenii care umblă zilnic prin asemenea locuri de pierzanie postmodernă mi-au spus că, în urma acestor dezvăluiri, s-a încins o mare discuție pe net: unii au declarat că ceva-ceva din toate astea, pentru cine avusese nas - și ei avuseseră! -, se simțea deja
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
de care nu știa nimeni până acum, văzând ce tam-tam a făcut cu rândurile lui și câte comentarii a reușit să stârnescă, s-a zăpăcit complet. De fapt, se zice că și-a pierdut mințile. Mi s-a spus că umblă pe străzile Brăilei (se pare că de-acolo e) cu fața inundată de fericire, că uneori se oprește locului și privește pierdut către cer. Un trecător susține că l-a auzit la un moment dat murmurând: "Doamne, de ce tocmai eu
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
al pozelor alb-negru din alte vremuri. Nu cred că i-a scăpat vreunul dintre scriitorii care contează în literatura română de pînă în anii nouăzeci. În fotografiile lui apărea parcă și umbra cuvintelor pe care le rosteau personajele. Fără să umble cu șmecheriile retușurilor, găsea o privire pătrunzătoare, pîndea o umbră, un zîmbet sau chiar un anumit rictus pe fața celui pe care îl vîna cu aparatul. Nu se lăsa pînă nu prindea expresia aceea, dar fără să-și pună aparatul
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
copilărie care scuză orice. (...) Niciodată cultura românească nu a cunoscut atâtea adevăruri globale, atâtea prostii impunătoare și rapide, atâtea formule care rezolvă totul (...). Toată lumea joacă pe cartea obscurității, cu gândul ascuns de a ajunge la profunzime. Disperarea, anarhia și entuziasmul umblă pe toate drumurile cu titlul de Ťdocumentť. (...) Claritatea, simplicitatea, măsura sunt valori pe care nu le mai ia nimeni în seamă". Imperativul autenticității menite să facă distincția necesară între adevăr și impostură și care, așa cum observa și I. P. Culianu în
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
de himera scrisului, pescuind într-o faună abisală, nu într-o piscină universitară." Din cînd în cînd, nemulțumirea e lăsată deoparte, pentru portrete de galerie ca, bunăoară, acela al lui Voronca: "menționat prin micile antologii moderniste ale tinerilor francezi, Voronca umbla ca o cometă în largi ocoluri, dintr-un colț al lumilor stelare, ca să apară într-altul." Însuși stăpînului casei, într-un moment de armistițiu, i se așază poza, unu la unu, în raftul cu modele în negligé: "Lovinescu însă se
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
de mii de ori. Voi nu vă dați seama, după ce-am avut puterea, la treizeci și ceva de ani, România literară, membru în conducerea US, membru în CC, după aia, deodată, o surpare. După ce erau zeci de inși care umblau în jurul meu, deodată sînt singur, merg la Casa Scriitorilor, mă așez la o masă, nu vine nimeni, doamna Candrea nu mă mai servește, văd la mese tipi care zîmbesc, uite, mă, ce-a ajuns Breban. Nimeni nu s-a gîndit
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
trăiam trei zile, iar el îmi dădea douăzeci de mii. Avea întotdeauna un teanc de cîte zece mii la el, eu aveam un salariu de două mii cinci sute pe vremea aia, el avea patru-cinci salarii la un loc, era cum ai umbla acum cu douăzeci de milioane în buzunar. Și-mi spunea: "Uite, monșer, mîine îți dau, taie aia, e o prostie partea a doua". Eu, neavînd nici ce să mănînc ca lumea, nici unde să stau, stăteam în chirie la o
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi lugubru Se îndreaptă totul și încă mai umblu. Aștept încă o sinteză a ceea ce am făcut. Să mai râd o dată și să strig iar mut. Nicicând n-am simțit că am încă totul! Vreau să ofer, nu să dispar insignifiant cu tot potul! Te(oretic)...vreau! E clar
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
de productiv în cîmpul semantic al beției; descrieri ironic-eufemistice sau comic-hiperbolice circulă în diverse faze ale limbii, înnoindu-se pe aproape aceleași tipare. Unele formule și expresii sînt atestate de mult: la Anton Pann (a merge pe două cărări, a umbla cu ochii logodiți), la Creangă (unde popa Buligă, zis și Ciucălău, e "tămîiat și aghezmuit gata dis-dimineață") sau la Caragiale (prin cetățeanul turmentat ori "catindatul" magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea), altele au
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea / Brazdele de foc se înnegresc a stea.// Ochii scobiți în craniu cu așchie de bronz,/ Unul de pază la răsărit, celălalt la apus, / Armele - brațe-atîrnate de umeri / Păzesc un răzvrătit presupus.// Semnul din frun-te-l am de la
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
a botezare, / Rumenă pîinea înfiptă în cuțit, / laptele-ajuns abia din cîmp cu Carul Mare , // Aripile-ngropate în streșini de cu seară, / Mutate peste noapte la umerele mele. Poate de- aceea-n zori și cînd e vînt / Mi-așa de greu să umblu cu pasul pe pămînt" (La zece ani). Contaminat de uranismul priveliștii contemplate, își alcătuiește un discurs grandilocvent, cu imprevizibile, neliniștitoare secvențe ale unei fastuoase degradări . Luceafărul își coace copitele de flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
modelele "evropenești", când marea politichie - strategie a românului "simpatriot" consta în a fi "cu curu în două luntri". Într-o lume în care canoanele strămoșilor opun rezistență tinerilor întorși "cu fumuri de prin străinătăți", iar "bărbatului îi e dat să umble și dacă poarta-i deschisă să și intre" (p. 127), iar "muierea trebuie să fie muiere, supusă și credincioasă", doi tineri cu sânge albastru au curajul de a nu mai gândi și simți "după cuviință", limba interiorității violentând-o pe
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
Nichita Danilov: "Aburi ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița,/ și ciocârlanul încâlcească-și picioarele/ în părul capului". Ioan Es. Pop: "să mă îngrop în pat cu șapte perne deasupra?/ pentru că-i crăciunul și ar
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
glaciațiunea firii: " Oprită-i teamă că un obrăzar/ pe arborii înstrăinați,/ stă ghiața-n fluviu pînă la prașele./ Sufletul tău învie anevoie" (Ruine cu aripi). Ninsorile devin tot mai frecvente, indicii ale alienării: Din pămînt, un strigăt m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
vedea lucrurile, chiar dacă, la o privire mai atentă, programul zilnic al autorului se dovedește extrem de încărcat: "Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. După ce mă dezmeticesc, intru în turbionul zilei. Seara mai citesc sau îmi fac
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește" (iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
va lăsa curând, grea, peste noi... * Cum sunt și moldovenii aceștia... Refractari. Molateci. Opuși măreției visate. Și, culmea, pro-turci. Ei care nici măcar nu viețuiesc sub răsuflarea Islamului la Dunăre. Mai sunt și Cupăreștii. Boieri moldoveni oploșiți la Iași. Care tot umblă cu pâra pe la înalta Poartă. Șerban Vodă se împotrivește, dar moare subit: "Ș-au și murit". Efect stilistic colosal. Un "și" micuț; consecutiv; un șurubel vârât la iuțeală în sintaxă, și moartea ne face să râdem... Aici, pe tărâmul dintre
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
admirabil tablou gherier. în acest moment întră în acțiune generalul Vitman, un german care lupta în statul major al țarului. El se prezintă în fața lui Petru cel Mare în culmea iritării, neținând seama de nici un protocol: ce este aceasta de umblăm toți (ca năucii) și nu ne căutăm treaba și orânduiala războiului după cumu-l știm că să cade. Cu nemții, nu te pui. Tactica generalului: concentrarea forțelor într-un singur punct, atac masiv pe centru, pentru a crea o breșă... Ca
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]