1,445 matches
-
și ștampila, și hârtie cu atent. Toate e gata și așteaptă doar momentul. Uite! Scoase un plic din buzunarul de la piept al sacoului. Îi arătă o ștampilă și câteva foi de hârtie cu antetul vechi al partidului lui Băcănel-Obănceanu. Goncea umezi cu limba ștampila și o aplică pe una dintre colile acelea. I-o întinse lui Băcănel. - Autentică! exclamă Goncea. E chiar de la vremea ei, că la noi totul s-a păstrat. Ce nu s-a mai păstrat, s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână mâna gingașei mirese. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, Fața-i roșie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii; La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brațe, peste umerele goale. Astfel vine mlădioasa, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a ta ființă, De cum zâmbești, de cum te miști. Și nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În față farmecul palorii Și ochi ce scânteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De lingușiri, de viclenii. Când mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, când treci, De-al genei tale gingaș tremur Atârnă vieața mea de veci. Te duci și rău n-o să-mi mai pară De-acum de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-l urc-, stele le scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. Și osteniți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ochii...ochii aceia ca de lup, îmi străpung retinelele ochilor ca un laser vor să ajungă la inimă să-mi devoreze toate sentimentele... Iubitule, nu lăsa lipitorile să se apropie de mine; simt că mă sufoc, nu mai am aer. Umezește-mi buzele cu un sărut și construiește un by-pass între mine și tine; numai tu poți învinge până și moartea... Eu sunt. Tu ești? motto: Când oamenii nu comunică să-și împărtășească iubirea există riscul să nu se cunoască niciodată
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în sera cu nuferi, mă îndeamnă el, arătându-mi o clădire pe marginea aleii. E foarte frumos înăuntru! Pășim într-o zonă cu aer tropical. Ca și în Palm House, gradul de umiditate e foarte ridicat și blugii mei se umezesc instantaneu. În centru, se află un lac cu nuferi. Pe suprafața apei zboară o mulțime de gângănii aproape invizibile. Petalele multicolore (roz, portocaliu, roșu) sunt ascuțite și contrastează într-un mod neașteptat cu frunzele rotunde și plate. Efectul e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile poștale timbrele nu se mai lipeau de scrisori, coletele de carton se umezeau de alimentele nedeclarate, brânză, legume, carne, petele de grăsime trădau prezența cozonacilor, untului și măslinelor și brusc în cărțile de literatura română pentru clasele a X-a și a XI-a, în locurile mentorilor importanți, criticilor și poeților, apăreau V.I.P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând două antene parabolice și un releu de telefonie mobilă), se întoarse în subsol. Pipăi de-a lungul țevilor sticla pusă bine de cu seară. Simțind-o între degete, mormăi ceva aducător a bucurie. Își umezi buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de gânduri, cu un ușor tremur al mușchilor gambei de emoția așteptării. Era 22 aprilie, ora 11 fix. Sună telefonul. Îl privi ca pe ceva străin și ciudat de care i se făcu milă atât de tare, încât i se umeziră ochii. Ridică mecanic receptorul și, după ce se uită la el, îl duse invers la ureche. Muzica de viori se auzea de sub bărbie și schimbând mâna apucă receptorul corect. Vin! se auzi o voce caldă de femeie și un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
jos, credeam că lemnul e negru din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
O să-i plătesc cu aceeași monedă. Îi arăt eu lui. Să vezi atunci ce rău o să-i pară ! O să vadă atunci că nu sunt o nimeni, o cantitate neglijabilă. Și-o să-și muște mâinile. Oho, și Încă cum ! — Și... Îmi umezesc buzele. Și cum facem asta ? — În primul rând, Încercăm să aflăm cât de multe putem noi singure, spune Jemima. După care... eu am acces la diverse persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
copil ? Îmi sare iar inima. Are un copil ? — O cheamă Alice. Schițează un zâmbet. Are patru ani. Are o nevastă și o Întreagă familie despre care nu știu nimic, ăsta e secretul lui. Știam eu, știam eu. — Deci, ai... Îmi umezesc buzele uscate. Ai un copil ? — Nu, n-am nici un copil. Jack rămâne cu ochii În pământ câteva clipe, apoi ridică privirea. Pete are un copil. O fată. Alice e fata lui Pete Laidler. — Dar... dar... Mă holbez la el confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nicăieri. Am mers, de dimineața până seara, pe străzi, nu mă puteam Împăca cu gândul că nimeni de-acum Înainte n-are să-mi mai poarte o fotografie ștearsă Într-o poșetă de piele veche. Ploua, cred, pentru că obrajii Îmi erau umezi și eu cu cine aveam să mai vorbesc de acum Înainte În gând? A fost singura zi din viața mea când m-am gândit c-ai murit. În sinea mea știam că de fapt nu se poate, pentru că noaptea, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceva pe plită. Aburii și mirosul urcau pe scară până la noi, ca niște adieri slabe de vânt. Nu mă puteam înfrâna să nu-mi întorc fața spre arome și cred că-mi vibrau un pic nările, iar ochii mi se umeziseră mai mult ca de obicei. Am vorbit cu Eva, a spus Manfred, și i-am zis să nu mai gătească așa de condimentat și violent și grosolan și fierbinte. Pentru moment, eu nu suport mâncarea. Dar știi și tu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pentru lipsa de tact. Plec imediat. Se așeză pe treapta cea mai de jos și-și ascunse fața în mâini. Da, ai face bine să pleci cât mai curând, spuse Charlot. Bărbatul își întoarse spre Charlot fața albicioasă și-și umezi buzele uscate cu vârful limbii; singurul lucru autentic la el era teama. Dar și aceasta se afla sub control, precum un cal încălecat de un bun călăreț. Nu i se vedea decât pe buze și în ochi. Singura mea scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fără grai, și-l privesc cu gura căscată, pentru că este evident o replică din film. Cel mai ciudat e că replica asta chiar are succes, dar nu și la mine, logic. ― Mulțumesc, spun eu cu timiditate, ținem legătura. El își umezește ușor buzele și repetă: ― Perfect, absolut perfect. E momentul când uit de reținerea și politețea mea britanică, îmi iau gențile și mă mut în celălalt capăt al sălii. Mă uit la ceas, și atunci o voce îmi spune la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce știu acum... poate că până la urmă i-aș fi acceptat avansurile!!! Sper că ai parte de momente spectaculoase, dă-le pectoralilor lui Brad un sărut din partea mea. Sper să ne auzim foarte, foarte curând, cu toată dragostea, Geraldine.“ Își umezește buzele, închide plicul și scrie pe el adresa Jemimei. Pe drumul spre oficiul poștal, zâmbește încântată când se gândește ce suprinsă o să fie Jemima când îl va primi. Ben stă la masă și-și ia micul dejun, gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda până la glezne. Se aplecă și luă în căușul palmelor puțină apă pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și dădu cu apă și pe ceafă. Fără să știe de ce, avu grijă să nu spele zona unde îl sărutase Ileana. Acum își amintea și pricina pentru care venise acolo. Căuta bârlogul ucigașului. Trebuia să dea ocol vârfului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Totul era apoi învelit în mai multe straturi de țesătură. Numai apa îl putea afecta. Desigur că asta se întâmplase, dacă și fitilul fusese ținut în aceleași condiții improprii ca și dinamita, avea toate șansele ca pulberea să se fi umezit. Dacă lucrurile stăteau așa, nu mai era nimic de făcut. Tot efortul de până atunci fusese în zadar. Nu putea usca fitilul, cel puțin nu mai devreme de apusul soarelui. Nervos, stinse bricheta și aruncă cât colo mănunchiul de fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o fâșie îngustă și înclinată pe care abia reușea să pună piciorul. Era ca și cum mergea pe lângă zidul unei cetăți medievale înconjurat de șanțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el nu-și poate mișca mâinile. Le avea întoarse la spate și erau legate strâns cu o frânghie sintetică. Ai văzut pe cineva intrând aici? Nu! clătină din cap bătrânul. Mi-e o sete cumplită! spuse Cristi, încercând să-și umezească buzele cu limba. Nu pot să te ajut, dragule. Și mie mi-e sete. Deci, n-a venit nimeni să vadă ce-i cu noi... O fi venit, poate cât eram inconștienți. Asta nu e bine! Înseamnă că nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căror urmărire putea să-mi umple câteva minute din viață cu un orgasm gratuit... Pe locul de vis-à-vis, fata, descheiată la blană, și-a dat la vedere decolteul cu mai multe rânduri de lanțuri aurite deasupra bluzei, râzând cu buzele umezite la ce-i tot șoptea însoțitorul ei și bătând sonor cu inelele argintate de pe fiecare deget al mâinii în speteaza scaunului (pe vremuri, la Casa Scânteii, când m-am nimerit în lift cu un grup din ăsta de țigani, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi amintesc fiecare gospodărie În parte și nu Îmi vine să cred că nu mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile Îmi cad pe obraji fiindcă filmul copilăriei mi se derulează În minte cu toate imaginile uliței: bărbați, femei, copii, toți trăind Într-o armonie cu natura, În toate anotimpurile. Ajung În dreptul casei părintești și inima Îmi bate mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O Îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc Întâlnind lacrima și, În același timp, Îi simt gustul; parcă altfel de cât Îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, Îmi șoptește ea, emoționată. Haide, intră, sunt singură. - Unde sunt ceilalți? - La cumpărături, se pregătesc, mâine vor
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]