4,112 matches
-
a cerut să îi arăt desenul. Un val de purpură mi-a colorat imediat obrajii, însă era prea târziu să mai ascund sau să mai distrug proba incriminatoare. Și totuși, reacția a fost surprinzătoare. Mi-a luat desenul, a zâmbit umflându-și pieptul și, dojenitor, dar încântat de portret, mi-a spus că îl va păstra. Pentru mine a rămas o emoție plăcută. Profesorul de matematică. Un alt chip pe care nu cred că îl voi putea uita. O figură bonomă
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366156_a_367485]
-
ne civilizate care încalcă morala socială. Un alt ciclul interesant este Expresii din cotidian unde personajele fiind oameni ,lucruri sau animale dau noi conotații și sensuri frazelor ,dar mai ales ultimilor cuvinte din text.Exemplu:Nu e cazul ca să mă umflu în pene...( Un cauciuc) sau Mie mi s -a acrit! (Un iaurt). Ioan Marinescu-Puiu este un bun cunoscător al limbii române,acest fapt îl confirmă capitolul Expresii argotice comentate. Dar, înainte de a exemplifica să vedem ce înseamnă argou:limbaj convențional
IOAN MARINESCU-PUIU- U-MOR DE RÂS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361763_a_363092]
-
și vanități. Abise din vieți cu geamuri sparte Și tot atâtea vise Că valul se frământă Și trece nenorocul Cu bietul om la trântă Și se închide jocul De-ar fi doar să dureze Cic-ar fi spus bătrâna Când umflă-n metereze Furtunile fortuna Și lunga acoladă Lăsând loc la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii E mult mai mult ca mult În plus să nu mai ceri Copil născut adult Și mai sărac ca ieri Nisipul e
RĂZBOIUL PERPETUU de ION UNTARU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351798_a_353127]
-
mâini. Capul îi vâjia și când își îndesă șapca mai bine și, ca să-l vadă conașu Pandele că-i om înțelegător... cu inimă bună de „creștin”, îi zise confidențial, făcându-i cu ochiul: nu mai sta, boierule, că se poate umfla și mai tare. - Duceți-vă sănătoși!... iar Didina îl sfătui ca o „mamă” iubitoare. - Ai grijă, Năică, nu cumva să te-mbeți și să pierzii banii... - Bine, bine... îi răspunse Naie care deja era lângă căruță. Cotoroanța de Bușica râdea
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
îndepărtâ o șuviță blondă ce-i cădea rebel, pe obraz. Era a lui. Mai că-și putea felicita dibăcia și chiar era sigur că, nu numai o bătălie, ci, întreg războiul îl câștigase și asta îl făcu să se cam umfle în pene, dar reuși să nu i se citească nimic pe chip. - Îți dau dreptate să fi supărată pe mine. Nu voi mai îndrăzni niciodată, deși mi-a plăcut foarte mult. Andreea sorbea fiecare cuvânt. Emoția amestecată cu fericirea era
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
din ei. Porci aveam câte unu gras și voinic care era sacrificat de Ignat. Eu fugeam să nu-l aud guițând, dar după ce-l pârleau cu paie și îl spălău bine, venem și așteptăm să-mi dea bășica să o umflu și să o umplu cu grăunțe să sune frumos. Îi aducem mami toți pisoii sau cățeii aruncați sau rătăciți pe drum. Pisicile nu erau pasiunea mea. Nu mă omorâm după ele. Ele sunt egoiste și materialiste și te trădează la
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
văzură ochii, probabil că aveau un defect din naștere, aveau niște piciorușe scurte și butucănoase... Lui Marcel partenera lui îi venea cam până la buric și mie, a mea ceva mai sus, eu fiind puțin mai scund ca Marcel. Ne-a umflat râsul dar am mascat situația. Bietele ființe aveau un defect care nu se observa când stăteau pe scaun, ca de la șezut în sus erau normale. Nici nu le puteam lua pe sub braț cum se ia la dans. Cred că cine
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
o roabă cu bălegar să o arunce pe aratură. Noi unși cu toate alifiile, că de, aveam experiența cu superfortărețele zburatoare americane, nu ne-am speriat ci tacticoși am început să cărăbănim ce era mai bun pe masă și am umflat și câteva sticle de vin. Am bagat totul într-o sarsana, că venisem pregatiți, și pe întuneric, pe nebagare de seamă am tulit-o către gară. Târziu a încetat alarma și sau aprins luminile în Abrud, dar noi eram în
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
ostil cu blesteme groaznice și ospețe otrăvite dansuri hipnotice cu ochi prin pereți ziduri mobile acoperind drumul din spate... dimineața aducea alt soare decât cel uitat pe faleză gândurile vechi luau formă de înaripate castelul meu invadat de alge și umflat de briză era călcat în picioare de copii cu mingi umflate unii erau legați de zmee aproape adevărate sursa foto: internet Referință Bibliografică: Castelul / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014. Drepturi de
CASTELUL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352271_a_353600]
-
ea. Soții, niște domni de culoare, înspăimântați de perspectiva suprimării rachiului zilnic, se descurcară admirabil, șutind cu multă pricepere materiale de pe un șantier din apropiere și se puseră pe construit cele comandate, îndemnându-i cu vârful cuțitului pe niște meșteri umflați odată cu materialele. Peste alte trei zile ce să vezi?! Mândrețe de loc pentru ședințe în aer liber, cu Gheban la tribună, vorbind de dimineața până seara, în timp ce la mese, bărbații jucau table, barbut, șeptică sau, pur și simplu, mâncau semințe
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
ne-au povestit despre sfanțul Gherasim acestea: Într-o zi , pe când mergea el pe țărmul sfanțului riu Iordan, l-a întâlnit un leu care mugea foarte tare, din pricina că-l durea piciorul. Îi intrase un spin și deaceea i se umflase labă și era plină de puroi. Cand leul l-a văzut pe călugăr a venit la el și i-a arătat piciorul rănit din pricina spinului intrat în ea. Leul plângea oarecum și se ruga de el să-l tămăduiască. Călugărul
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
Luasem, chiar în acea zi (fatalitate!), o combinație de medicamente, menită să-mi atenueze disconfortul articulațiilor, care, de la ploaie, nu mai voiau să mă asculte. M-am privit fugar în oglinda din baie...Nu doar mâinile și gleznele mi se umflaseră, ci întreaga față. Îmi venea să plâng. Dar nu era timp pentru așa ceva! Tot atunci îmi ținuse calea și o mămică. Voia să-i arăt catalogul, cu “isprăvile” recente ale fiului. Pffff!!! N-ai de ales ... Trebuie să-ți păstrezi
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
discuții, cu micul artist. Cei mai entuziasmați, au făcut fotografii, cu el, cu lucrările lui. “Vii și diseară?“ m-a întrebat mama. “Desigur!” i-am răspuns, convinsă de ceea ce zic. Și nu m-am dus... Numai Dumnezeu știe de ce. Mă umflasem. Veniseră, de la 17,00 copiii la meditații... Nu știu nici în zi de azi de ce am simțit așa. M-am tot autoanalizat...uite, de 10 zile. Cu umflatul...nu prea-mi pasă cum mă văd alții. Cu copiii de la meditații
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
codobelc... În sfârșit ploaia s-a oprit și soarele pripește nefiresc, ponciș se uită un nor, cu siguranță se va răzbuna curând... și dacă stai să te gândești lumea-i o ciupercă pân’ la urmă, căci suprasaturat de apă se umflă, se crapă, se scufundă pământ Ctrl/Cmd+V Referință Bibliografică: STÂNGĂCII / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1244, Anul IV, 28 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
STÂNGĂCII de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350582_a_351911]
-
Îmbărbătați de victoriile obținute, distinșii oaspeți ai regelui se reinstalară pe vechile amplasamente, pregătindu-și armele pentru adevărata încercare. Urmau să apară în bătaie urșii cei fioroși, haitele de lupi și chiar bizonii. Inimile tuturor băteau puternic, iar adrenalina le umfla vinele tâmplelor. Bine, nici nu se făcea să știi că, pentru siguranță, animalele mari erau drogate, iar păsările scoase din volierele pregătite dinainte, înțepate cu un ac în cap și aruncate în văzduh unde mai băteau spasmodic din aripi dând
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
un căpitan. Cu o neliniște și agitație ce trădează spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, vizibil impacientat, acesta țipă la țiganul trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie mai mulci! Să vie toți isnafii. Trâmbițașul începe să-măleze trâmbița, umflându-și bucile și holbând ochii, iar toboșarul bate din răsputeri. Când toată răspântia e plină de lume, cuconu Iorgu strigă țiganilor: -Destul hoxina! cigane!... Acuzica luaci-mă în brace și m-aridicaci în sus. Țiganii îl ridică fiecare de câte un picior
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
eroi vor fi bătute pe placa comemorativă a acestui oraș martir devenit Republică? La Lipănesu-n grădină nu se cântă Bach sau Chopin. Cu muzica aceasta se ocupau retrograzii, îmbuibații ce tocmai au fost alungați de la putere. Lăutarii, cu fălcile lor umflate de atâta suflat în trompete, ce își vor fi scos carnea de prin măsele cu bețe de chibrit transformate în scobitori, prinzând cu urechea din aer melodia Marsiliezei, își vor fi umflat pieptul într-o atitudine de emfază, emoționați de
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
fost alungați de la putere. Lăutarii, cu fălcile lor umflate de atâta suflat în trompete, ce își vor fi scos carnea de prin măsele cu bețe de chibrit transformate în scobitori, prinzând cu urechea din aer melodia Marsiliezei, își vor fi umflat pieptul într-o atitudine de emfază, emoționați de evenimentele percepute chiar și de ei. Era, presupunem, în cazul în care s-ar fi cântat acest cântec (autorul precizează că s-au cântat cântece de la '48), o făcătură de Marsilieză întoarsă
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe trecură doar și ursul ședea doborât la rădăcina copacului, cu botul umflat de înțepături, urlând de durere: - Nu mai pot, Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își luă picioarele la spinare și pe-aci ți-e drumul! Îi fugea și pământul de sub picioare. În calea sa, îl întâlni însă
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
imposibil să găsești reviste illustrate în altă limbă. Chiar și pe ilustrate scrie doar în engleză... Se susține că la formarea Marelui Canion pe lângă Rio Colorado au mai contribuit și zăpezile, înghețul, vântul, dar mai ales mișcările tectonice, care au umflat podișul până la altitudinea de 2.793m și l-au crăpat. Prin această despicătură de platou, și-a croit Rio Colorado, drum spre Pacific. Podișul Kaibab are roci relativ noi, adică doar de 225 milioane de ani! Dar cine oare poate
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
cea mai veche așezare monahala de maici din România. Că orice așezare veche și aceasta mănăstire are o legendă. Această spune că un creștin a vrut să treacă râul cu un car tras de boi, dintr-o dată apele s-au umflat și o futuna a spulberat totul în cale, în fața omului ridicându-se un val uriaș. Bărbatul a rugat să nu moară și a promis că va ridica o biserică în semn de mulțumire. Dintre puhoaie a ieșit un deal mare
CÂNTECUL DE TOACĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346556_a_347885]
-
a învățat la meteorologie, Zăpada se depune dinspre altă zăpadă, peste alta, De a ajuns cerul să se plictisească de atâta poezie, Albă așteptare pe sub roți de vagoane Ruginite în gările de mult urcate în cer de baloane, Albe ninsori umflate de piepturi cu aer încins De speranțe și așteptări... Ninge cu fulgi peste timpul nostru rămas Ne acoperit de zăpadă, un fel de irosirea timpului Pe cărări Metemorfozate în clipele de pe cadranul unui ceas În care eu te aștept să
NINGE CU ORE ALBE PESTE NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346575_a_347904]
-
Când sunt trăsniți, nu înțeleg ce li se și de ce li se întâmplă! Ar mai vrea să fie și compătimiți. Deh, fariseismul se plătește! Niciodată, România nu a fost atât de intens folosită în interes personal. Doar așa s-au umflat, peste noapte, conturile personale și fișa proprietăților acestor false personalități/ vedete. De la Demisul, acum impostor cu acte în regulă, care folosește, fără nerușinare, locațiile statului pentru organizare unor întâniri cu caracter privat. Văd că are colegi la fel de hulpavi și profitori
TABLETA DE WEEKEND (46): SE ÎNTÂMPLĂ ACUM! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346605_a_347934]
-
și casa ei, aflată în construcție încă...la șosea! Avea „strada ei”...și plângea, atât de nefericită...de Sf.Valentin! “Alo! Alo! Familia Daminescu? Sunt tatăl lui Max (bucureșteanul)! Aș dori să vorbesc cu d-ra Valy.” Valy, ciufulită, cu ochii umflați de plâns și somn dărâmat, se apropie tremurând de telefon. “S-a produs o gravă eroare...de înțeles. Eu sunt ofițer de carieră...și în casa noastră...la mici bârfe...mai foloseam, cu soția, expresia fată de trupă pentru femeile
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Atelierul era devastat, tabloul avea rădăcini groase înfipte în parchet perdeaua în bătaia vântului coamă lăptoasă a iepei, cu potcoava pierdută în iarba înrourată, călare pe norii vineți. Ramurile din tablou se umflau ca brațele deltei, pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în vârf doar blocuri, mall-uri, sedii de bănci înclinau copacul într-o parte și-n alta, ca
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]