1,469 matches
-
aerul fiert și deprimat al fizionomiilor, mai toate congestionate și răvă șite. De pildă, D.R. Popescu a fost văzut cu gulerul cămășii desfăcut și cu cravata trasă nervos într-o parte. Scriitorii români asistau neputincioși la propria lor execuție. Mai umiliți, divizați și speriați ca oricând. 4. Nimic nu dovedește poate mai bine și mai concret polaritatea celor două culturi din țară cea oficială și cea care gândește și creează, pe cât posibil, încă liber și se consideră adevărata expresie a culturii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în bună parte hemoragia inteligenței și culturii românești care exasperată pleacă, din nefericire, peste hotare. De o parte activistul cultural, suficient, superior, arogant și abuziv, deținător al puterii și al avantajelor ei. De cealaltă, omul de cultură, dominat, timorat, desconsiderat, umilit, fără putere de decizie, victimă a birocrației și ierarhiilor oficiale. Conflictul de valori este profund și de rezolvarea sa depinde în bună parte viitorul culturii române actuale. Există o întreagă categorie de intelectuali și creatori români care scrâșnind adesea din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
după împlinirea faptului, asemeni unui instrument muzical cu vibrație nefiresc de prelungă. Furând secretul ne consolam de limitările propriei spontaneități. Își zise că, dacă un animal avea să preia trupul reginei acordat muzical de el cu atâta pasiune, măcar ulterior umilita-i ureche de artist să se împărtășească din neomeneștile armonii astfel stârnite. Căuta el inspirație, sau vindicație? O prelungire, sau un sfârșit patimii sale? Căci pretinsa-i dorință de perfecțiune artistică nu era decât un expedient mizer pentru a-și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sfințenia creștină își căutase măsura în Deșertul Nubian, virtuțile locuirii sedentare aveau încă de trecut proba acestui caz extrem de necredință în ea. Cu fiecare casă pe lângă care treceau nepăsători, nomazii răneau fără voie orgoliul edililor ce-o concepuseră: o grație umilită se lamenta reținut în răcoarea adâncă a zidăriei. În pauza de prânz de după ședință, Ian își împărtăși nedumerirea lui Bart, care-l însoțea în restaurantul de la parterul clădirii: − Bizară povestea cu dispariția materialelor. Nu înțeleg cum naiba ar fi putut
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unde va fi învins de fostul general Wesley Clark, ba mai mult că „ar putea să sufere umilința de a se clasa pe locul al treilea” în acest stat vecin cu Massachusetts-ul pe care îl reprezintă în Congres. Cât de „umilit” a ieșit John Kerry din preliminariile cu pricina va fi aflat până și dl Morris, deși este până peste cap de ocupat cu desenarea hărții politice românești. Mai mult, în Carolina de Sud îl vedea cu mari șanse chiar și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cu Biserica Catolică. Logicii raționale, Sărăcuțul din Assisi i-a adăugat logica credinței, care este mai mult afectivă, bazată pe iubire, deoarece Dumnezeu însuși se manifestă prin iubire față de oameni. În Fratele Lepros, Francisc îl vede pe Cristos cel sărac, umilit și suferind, și această intersectare a vieților lor a fost într-adevăr o întâlnire. Iubirea și compasiunea față de Fratele care suferă este garanția umanismului. O garanție Serafică. Idealul franciscan de sfințenie, Fratele Cristos oglindit în Fratele Francisc, devine omul-frate de lângă
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
care 10 greco-catolic (Ioan Bălan, Ioan Cherteș, Tit Liviu Chinezu, Ioan Dragomir, Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Ioan Ploscaru, Alexandru Rusu, Ion Suciu, Alexandru Todea) și 5 episcopi romano-catolici (Marton Aron, Adalbert Boros, Anton Durcovici, Augustin Pacha, Joseph Schubert), torturați, umiliți, înfometați, cu bestialitate. În același an au fost condamnați la ani grei de închisoare nenumărați preoți, călugări romano-catolici și greco-catolici. Scopul era clar și precis: distrugerea totală a Bisericii Catolice de rit latin și bizantin. Citim în articolul 5 al
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Mariei. Îi atribuie fetei mult mai multă experiență decât are ea de fapt. Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și temătoare. Se indignează, dă înapoi, se simte umilită. La rândul său, contele Larderel rămâne perplex și deconcertat la vederea acestei candori și ingenuități regăsite dintr-odată. Nu poate face altceva decât să-și ia adio... și aventura se termină brusc. Care erau de fapt intențiile Mariei? Larderel, desfrânat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dezvirginare, ci mai curând o "înghesuială patetică", o "copulare jenantă". Ajungând la un hotel jalnic amețit de "oceanele de bere" pe care le îngurgitase pentru a-și domoli angoasa inițială, Stingo iese din această experiență simțindu-se încă și mai umilit. Partenera sa, "o prostituată bătrână, obosită, de pe plantațiile de tutun", îi reproșase neîncetat, în vreme ce el, "călare pe trupul ei îmbătrânit", "pompa de zor", că se mișcă "mai încet decât o broască țestoasă cu genunchii rupți". Și sfârșise prin a-l
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care au scris atât de mult, dar Încă insuficient, scriitorii și ziariștii. Servindu-mă de lucrarea lor, realizată pentru a se face Înțeleasă atmosferă timpului, viața celui urmărit sau condamnat la „opera de construire a socialismului În haine vărgate”, flămânzit, umilit, depersonalizat și cunoscut doar prin purtarea unui simbol atipic, v-o prezint În dimensiunile relevate, considerând-o emblematica pentru foarte multe cazuri aduse la vedere sau ascunse Într-un anonimat nedrept. Găsesc oportun să atrag atenția asupra perfidiei comuniste de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a trăim Într-o țară bolnavă. O țară ce nu gândește nici la sine, nici la oamenii ei, nici la prezent, nici la viitor. O țară În care pastorul Își distruge turmă. O țară care se lasă furată, distrusă, depopulata, umilită, jecmănita. O țară al cărei președinte asmute românii Împotriva românilor, atâta minerii Împotriva tinerilor care vor să trăiască Într-o zonă „liberă de comunism”, Împotriva tinerilor care vor ca In România să se instaureze cu adevarat democrația. Trăim Într-o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
atrocități În urma cărora el a reușit să se mențină la putere. Le-a mulțumit pentru că au Îngrozit o lumentreagă, pentru că au reinstaurat teroarea, domnia bâtei și a pumnului În gură, pentru că au facilitat restaurația comunistă, pentru că ne-au batjocorit, căsăpit, umilit, pentru că și-au bătut joc de jertfele celor căzuți În decembrie 1989 (de altfel, să nu uităm că președintele de trei mandate și-a legitimat venirea la putere Încărcându-și conștiința cu uciderea a sute de români după 22 decembrie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o felie de pâine, economie pe zi. (III) - Prin educație, anturaj și cultură personală am Înclinat conștiința spre obligația morală cuvenită oricărui român: nu am respectat „legile țării de atunci” care aglutinau Într-o bestiala ordine numerică oprimații speciei umane: umiliții, disprețuiții, deposedații de apetenta elitara etc. Mai mult chiar, le-am combătut. În definitiv, ce asentiment avea România pentru steaua cu cinci colțuri a Kremlinului pe care a fost răstignita? - Cât m-a costat această diligenta în stricto sensu, daca
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Eteokles și Polinikes sau deplâng consecințele dezastruoase ale războiului care preface orașul în ruină (III). Întruchipare a opiniei publice, singurele personaje din piesă create integral de dramaturgul român - după cum semnalează interviul din Rampa - au trăsături specifice pentru omul din mulțime umilit, lingușitor ingrat și arogant, înzestrat cu oportunismul etern omenesc. Pe lângă eliminarea corului tragic, Victor Eftimiu încalcă vechi reguli ale genului, de pildă interdicția de a fi reprezentate omorurile pe scenă : spre deosebire de Eschil, el arată în direct, cu destule accente naturaliste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
făcut cu mama multe încercări de a afla ceva, dar totul a fost în zadar. Tata s-a pierdut definitiv în condiții necunoscute. Am rămas sub ocupația sovietică și fiind considerați un fel de “kulaci“(chiaburi), am fost persecutați și umiliți. În vara anului 1941, după ce frontul a trecut spre răsărit, viața noastră, chiar și fără tata, a început să revină la normalitate. Evenimentele din primăvara anului 1944 ne-au surprins nepregătiți. Eram nehotărâți în privința refugiului, veștile despre front erau contradictorii
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
peste tot, obișnuitele, „Am mai văzut noi din astea!”, „Lasă că tot așa au spus și anul trecut și n-au făcut nimic!”, „Mai știi și acum trei ani, când s-a întâmplat la fel...” iar Noul An, îngenuncheat, terfelit, umilit, va intra într-un lung șir de alți ani, pe care îi privim peste umăr și îi vedem cenușii, terni, aproape inutili. Și totuși, TIMPUL NU POATE FI INUTIL. TIMPUL NE-A FOST DĂRUIT SPRE MÂNTUIRE. Într-un tumult de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care nu fac altceva decât să macine substanța democrației. Ne uităm la ceea ce se întâmplă chiar în țările unde se spune că funcționează principiile demos-ului. Tocmai acolo se constată că demnitatea, ca prim fundament al drepturilor omului, este adesea umilită. Liderii politici și financiari au uneori comportamente de dictatori. Și atunci? Umanitatea trebuie să intre într-un proces de gândire mult mai profund asupra subiectului. Definițiile democrației, de la cele mai simple la cele filozofico-complexe, sunt frumoase și le accepți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
obicei, ceilalți le nedreptățesc sau își propun să le facă viața mai dificilă (un alt tip de gîndire nerealistă, dăunătoare). Cînd sînt agresivi, oamenii se simt deseori vinovați după aceea sau rușinați de comportamentul lor. Adesea, victimele lor se simt umilite și vor să se răzbune. Agresivitatea amplifică starea de excitație și poate face persoana respectivă să se simtă mereu pe punctul de a se enerva și de a deveni anxioasă. Care este diferența dintre a fi asertiv, a fi agresiv
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
indicat să ne abandonăm Lui — 16. Oare am și uitat?!... Nu Dumnezeu a fost Acela care și-a umilit personalitatea divină pe Golgota, spre a o cinsti pe a noastră? Și, tu, preotule, un „alter Christus“, te mai consideri încă umilit? — 17. Demnitatea noastră este cinstită chiar și în obediența absolută, numai prin gândirea creștină — 18. Lăsați-mă împreună cu Iubirea Infinită!... 11. Înaintea lui Isus pe Care îl persecuta, Saul se abandonează complet voinței divine Saul a căzut de pe cal, pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în El și în noi. 16. Oare am și uitat?!... Nu Dumnezeu a fost Acela care și-a umilit personalitatea divină pe Golgota, spre a o cinsti pe a noastră? Și, tu, preotule, un „alter Christus“, te mai consideri încă umilit? La auzul acestora, egoistul nemulțumit va repeta: adică cum, El totul și eu nimic? Exact. Fii cu picioarele pe pământ și nu-ți face iluzii. Ce anume erai mai înainte de a te naște? Nimic. Ce ai fi acum, dacă Dumnezeu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
bun decât laptele cald când ești nedormit decât, poate, o cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un bine. Căutam cu înfrigurare o justificare a gestului mamei. N-am mai fost atent nici la slujbă și nici la ce se întâmpla împrejurul meu. Mintea mea era concentrată asupra unei singure chestiuni: de ce mă lovise mama? Mă simțeam umilit, desființat, anulat. Întreaga mea personalitate era terfelită, murdărită, călcată în picioare. Din păcate, n-am găsit răspuns la întrebările mele, iar mama nu mi-a oferit o explicație nici atunci și nici mai târziu. Cum? Mama știa foarte bine cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
groparii, încercând să împingă atelajul peste boi. Nici vorbă. Carul s-a oprit la picioarele lor, iar proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă. Da, asta era! Se ceruse "acasă" de pe patul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ne deposedeze și de ultima noastră nădejde, de ultima speranță cuibărită în sufletele noastre, de ultimul punct de sprijin împotriva ororilor săvârșite cu maximă nerușinare de-a lungul unei jumătăți de secol, cât au stat cocoțați pe spinarea unui popor umilit și terfelit în toate chipurile. Nu. Pentru ei, din acest punct de vedere, nu era nicio diferență între credințele practicate de specia umană: fie budiști, reformați, luterani, islamiști, catolici, confucianiști, ortodocși, anglicani, baptiști, iudaiști, mahomedani etc. Nu. Pentru ei important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
groparii, încercând să împingă atelajul peste boi. Nici vorbă. Carul s-a oprit la picioarele lor, iar proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă." Și acum urmează povestea mutării familiei de la Romanești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]