1,598 matches
-
zic: am luptat din greu să nu cad în bine-cunoscutele lamentații valahe, pe bună dreptate alimentate de uimirile turiștilor străini. Am luptat în zadar. Martor mi-e Dumnezeu. Cărăm România după noi ca pe un blestem. Un jug nedrept, asupritor, umilitor cât cuprinde. Nu am ajuns să mă bucur de Rembrandt și Vermeer, cât de spectacolul fascinant al bicicletelor din Amsterdam, la care ne-am holbat cu nemiluita. Străzi, cartiere întregi fără nici o mașină. Numai susurul unduitor al roților de bicicletă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
câte două ore în picioare până să ajungi la buza scenei“... Numai că, odată ieșiți la mal, înotând până la desfigurare în mareea populară, la intrarea principală ne au întâmpinat, dincolo de geam, câteva dintre sinistrele figuri de piatră din anii ceaușismului umilitor și inuman. Unul dintre paznici tocmai îi tratase de „tâmpiți“ pe cei care încercaseră să intre pe acolo. Dumnealor li se părea ceva cât se poate de normal ca, în loc să lași lumea să intre simultan, fie și ierarhic, pe toate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Motivul principal de recurgere la un asemenea mod de executare a pedepsei cu moartea era efectul de intimidare asupra populației, prin executarea în public și asocierea sa cu forme suplimentare de tortură, precum flagelarea. Ea devenea și mai odioasă și umilitoare prin păstrarea cadavrelor pe cruce, astfel încât să fie devorate de păsările răpitoare și animalele carnivore, lucru inadmisibil mai ales pentru evrei, din punct de vedere religios. Procedural, flagelarea preceda crucificarea, probabil pentru ca spatele lacerat al crucificatului să-i facă și
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
plecat înspre a face proiecte de anvergură, uitând că important pentru cetățenii Bucureștiului sunt lucrurile din proximitatea lor. E bine să avem și tot felul de pasaje și autostrăzi suspendate, dar e o mică problemă cu cățeii! Mi se pare umilitor pentru o țară ca România anului 2012 să fie anunțați spaniolii când vin în România să aibă grijă să nu-i muște cățeii și să nu li se fure portofelele, în loc să fie ghidați spre nu știu ce mare muzeu și să meargă
Prigoană, ”agresat vizual” de culorile blocurilor reabilitate termic () [Corola-journal/Journalistic/44671_a_45996]
-
Într-un mod surprinzător, guvernul maghiar cere arestarea și extrădarea publicistului, care era cetățean austro-ungar. Marele necaz (arestarea din februarie 1910) îl lovește ca un trăsnet: îl dezechilibrează și-i produce o traumă profundă, cu consecințe pe termen lung. Urmează umilitoarea experiență a detenției, întâi la Văcărești, până la expulzare, apoi la Gyula pentru șase luni de „închisoare ungurească”, până în iulie 1910. Enorma teamă a lui Remus Lunceanu de repatrierea în Ungaria, în cursul anului 1918, se amplifică neștiut, exponențial, prin acest
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
risca să se răzbune împotriva lui periodic, devastator, până la a-l obliga să ia totul de la început. Aceste resturi maghiare și transilvane, care îi vor fi imputate mereu de presa interbelică, îi vor da în permanență lui Liviu Rebreanu senzația umilitoare că nu este liber de trecut - un trecut demonizat de alții, considerat obscur și încărcat de vinovății ascunse. Remus Lunceanu trăia obsesia acestor suspiciuni, pe care Liviu Rebreanu, îndeosebi până la Unirea din 1918, o trăise el însuși exasperant. Confesiunea din
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
violenței în familie, atât la nivel central, cât și la nivel local, precum și dezvoltarea capacității sistemului pentru abordarea multisectorială a problematicii violenței în familie. 1. Principiul respectării demnității umane. Fiecărei persoane îi este respectată demnitatea, prin evitarea atitudinilor și comportamentelor umilitoare și degradante. 2. Principiul nondiscriminării și egalității de șanse. Politica în domeniu va fi aplicată fără discriminare, având în vedere respectarea și promovarea drepturilor persoanelor afectate de violența în familie. Aceste drepturi sunt aplicabile în egală măsură cetățenilor români și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
cădea lat, a umblat cu el o zi-două. Apoi, după filmul Cyrano de Bergerac au ajuns la modă nasurile lungi și s-a orientat spre mine. Multe fete mă plac pentru că s-ar zice că simbolizez ceva. E o poziție umilitoare dintr-un punct de vedere, dar și norocoasă. Ce crezi despre Janet? Nu o cunosc. — Seamănă cu Mona Lisa, dar are picioare mai frumoase. M-a invitat la ea în cameră aseară și mi-a zis că mă iubește. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acest aparat electoral care nu e suficient nici măcar pentru a masca dictatura regentului-ministru, rolul monarhului e redus la nimic. [2 noiembrie 1882] 214 {EminescuOpXIII 215} [" "MEMORIALUL" COMITETULUI... "] "Memorialul " comitetului ales de Conferența română din Sibiu ne descopere situația curioasă și umilitoare ce li s-a creat românilor din monarhia habsburgică prin dualism și prin măsurile guvernamentale ale maghiarilor. Popor străvechi pe teritoriul unei țări autonome, care și-a mănținut independența ei în curs de sute de ani atât față cu regii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și bărbăție la presiunile cutezătoare ale puterii centrale. Oricât s-ar masca faptul de cei interesați, este netăgăduit că votul de la 7 decembre, care trimite în judecata Înaltei Curți de Casațiune și de Justiție pe generalul Slăniceanu, constituie o înfrîngere umilitoare a "dictatorului". Opiniunea publică nu s-a înșelat un singur moment asupra importanței politice a acestei ședințe și toată lumea este de acord spre a recunoaște că ceea ce un cap de cabinet, respectuos către reprezentațiunea națională, ar trebui să facă în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
gândirea, simțurile și reflexele și mai ales cu limitele oribile ale puterii noastre de a-nțelege viitorul (lobii frontali nu sânt decât țigănci ghicitoare, pierdute-n solomonii și superstiții), nu vom putea niciodată să vedem holistic - și nu într-o umilitoare succesiune - nici măcar propriul nostru corp, nici felul în care va arăta soarele mâine. Nici dacă frunza de arțar, îngălbenită de toamnă, va mai rămâne o zi pe creanga ei înnegrită. Lobii frontali ne sânt plini de linii punctate, duse în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dăduse la o parte ciudățeniile sale și în special pulsiunile sexuale virulente care îl determinau să-și impună deseori penitențe dureroase și posturi extenuante. Prezența sa, totuși, devenise curând neliniștitoare pentru confrați, iar atunci când Simplicius, exasperat de o lungă și umilitoare persecuție, îi denunțase deschis avansurile pe care i le făcea, îndepărtarea sa din sihăstrie fu inevitabilă. A fost o hotărâre grea pentru Canzianus, căci până în momentul acela toți cei care nu reușiseră să ducă viața în mănăstire se retrăseseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mort, nu mai ai acces la propriul cont. Cardul tău nu mai funcționează, nu tu retrageri, nu tu dobânzi. Iată ce i-a descurajat pe mulți să se joace de-a cadavrul. Hotărâi să nu mă resemnez. Nu este oare umilitor să constați că până și în chestiuni atât de cruciale, tot banul dictează? Suedezul meu avea o mie de euro în portofel. Eu aveam mai mulți în contul meu bancar, dar nu până într-atâta încât comparația să fie nejustificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate brățara) Cine salba de la gît? Cine mândra diademă? Dac-ar fi numaidecât Să mă-nduplec a ta jertfă în sfârșit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Paganel a intrat în curte. Când bătrânul trăgea într-o parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și care acum Își spunea doamna Teichmüller. Femeia care, după toate probabilitățile, Își omorâse soțul și pe amanta acestuia: era singura fiică a lui Six, Grete. Ca detectiv, trebuie să te aștepți să faci greșeli, dar nimic nu este mai umilitor decât să te afli față În față cu dovada propriei tale prostii, iar asta e cu atât mai enervant atunci când descoperi că acea dovadă s-a aflat sub nasul tău tot timpul. — Herr Six, știu bine că asta o să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ale harului În puroiul de lașități și frică al epocii care profitase de vulnerabilitatea poetului? Excesul de vocație artistică și excesul fragilității? Vibrația patetică, deznădejdea, bufoneria? În drumul spre casă, tristețea acestor Întrebări nu și-a slăbit nici o clipă strânsoarea umilitoare. După nici un an de la pitoreasca Întâmplare, Nichita a dovedit că, Într-adevăr, nu mai rezista. „Să nu mori, să reziști”... repeta surdina barbară. Umflat și absent, pe catafalc, vinețiu, fardat, zeul frumos din urmă cu douăzeci de ani Încheia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Norman Manea este din cele mai nedorite. Dacă acest dictatorial Consiliu al culturii și-a permis să radieze de pe lista premiilor nume de cărți și de scriitori, este incalificabilă acceptarea acestei eliminări forțate de către conducerea Uniunii. Este ilegală, antistatutară și umilitoare pentru ea și pentru Întreaga masă a scriitorilor. A fost, În urma acestui veto, convocat juriul ca să dezbată problema - căci el singur era În măsură să țină sau nu seama de hotărârea Consiliului culturii? A fost de acord juriul cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acuitatea Însingurării. Alteritatea, a fi un altul, acest teribil efect de Înstrăinare de sine („eu sunt altul”, spunea Rimbaud), nu contrazice ipseitatea, ci mai curând pare să facă „parte”, dacă nu chiar pereche sau poate consecință acelei constatări Încă mai umilitoare („eu nu sunt decât eu”, chiar când sunt și știu că sunt și altul, dar nu pot mai mult, În mine se obturează posibilitățile infinitei varietăți a lumii În care suntem). Se reduc astfel nu doar mijloacele noastre de receptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
al medicilor va fi tot restul scurtei sale vieți. În 1928, la 19 ani, coloana vertebrală atacată de morbul lui Pot va face din tânărul promis tuturor Împlinirilor un infirm, dar nu și un Învins. Un infirm supus unor chinuri umilitoare, insuportabile, dar și un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi de zi și clipă de clipă, al cărui curaj nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care doar hazardul venea În Întâmpinarea pasionalității ei obediente și haotice. Subordonarea la această violentă, răvășitoare și adesea umilitoare pasionalitate nu părea să afecteze, totuși, fundamentala ei integritate. Trecutul dinaintea trecutului care devenise, Între timp, prezentul de până mai ieri nu mai avea, acum, Însemnătate. Conta doar intensificarea bucuriilor conjugale. Vizita pe care trebuie s-o facă fiicei ilegitime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei umilitoare nu sunt decât superficial contrazise de stilul fluid, „ușor”, seducător, de spontana magie asociativă. În realitate, seducția grațioasă, melodioasă, ritmată de surprizele atâtor volute inedite, este rezultatul aceleiași Încleștări, de fond, cu materia, cu „imitațiile” ei banale și statice. Citim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
conceptului care trăia În Profesor, ori acea idee fixă, dacă vreți, devenise revelație”. În acest context, naratorul Își reanalizează atât scrisul, cât și evreitatea. Doar Într-o fugitivă paranteză se referă Kertész la „scena literară maghiară” cu istoriile ei „crucificatoare, umilitoare, bazate pe excludere și privilegiu, preferințe și antipatii, cu sistemul ei oficial-confidențial și confidențial-afacerist de liste”, de care nu a mai fost interesat, cum rămăsese indiferent la succes, audiență, prestigiu, trofee. Mereu un „outsider”, un „observator”, naratorul se Întreabă, sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mașina sa ieșise de pe șosea. Cain și Rupp îi dădeau pase pe neașteptate, la care el se înfigea cu o jumătate de secundă prea târziu. Mingea improvizată îi ricoșa de pe piept, de pe față și din mâinile țepene. Și fiecare lovitură umilitoare avea ca efect un sunet care nu putea fi decât un râs gros. Lui Karin îi venea să țipe, îi venea să bată din palme de fericire. La plecare, pe coridor, le mulțumi prietenilor fratelui ei. Ce mai conta? Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o prindă. Incredibilul Pisihiatru, la teveu. Așa ceva nu se poate rata, nu? A doua zi, toți trei se îngrămădiră în jurul televizorului din camera lui Mark. Karin începu să-și roadă cuticulele chiar înainte ca omul să fie prezentat. Era umilitor să te uiți la cineva despre care știi că-și joacă propriul rol în fața camerelor. Și Barbara era agitată. Pălăvrăgi mai mult în cele șase minute cât dură prezentarea lui Gerald Weber decât o făcuse în cele șase săptămâni de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]