13,755 matches
-
Păi, e gata? speră Toma din tot sufletul la un răspuns negativ. Încă nu, recunoscu spăsit olteanul, dar nu mai am mult. Uitați-vă, o am la mine. În timp ce vorbea își duse mâna la buzunarul de la piept al vestitei lui uniforme, de unde scoase o foaie de hârtie împăturită în patru. Nu, îl întrerupse inspectorul, până nu o termini nu vreau să mă uit. Când o închei stăm de vorbă. Doar așa ne-am înțeles, ai uitat? Rămas cu lista în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse el fără s-o privească pe Ileana, că aici avem niște picături de sânge. Ridică una dintre frunzele stropite de margine și o duse în dreptul ochilor. O mirosi și apoi se opri dezorientat. I-ar fi prins bine acum uniforma cu multe buzunare a lui Pohoață. Îi trebuia o pungă pentru probe, dar nu avea așa ceva la el. Ar fi fost bine să aibă și un aparat de fotografiat ca lumea și nu numai un telefon mobil. Plecase la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Respirând ceva mai ușurat se pregătea și el să părăsească camera de control. Mai aruncă o privire spre monitoare și simți că i se face rău. Ușile cazinoului se izbiseră de perete, în timp ce înăuntru năvăleau o mulțime de oameni în uniformă. Nu erau polițiști, armata era cea care apăruse acolo. În spatele soldaților se aflau câțiva civili îmbrăcați în costume închise la culoare. Bărbatul care reușise să câștige la masa numărul trei deja le strângea mâna acestora, arătându-le ceva înspre tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad să meargă alături de el, se plângeau toți că le intră praful în ochi și în gură. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut determina chemarea lui în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vânau până la ultimul. Rareori luau prizonieri, numai pentru a-i interoga în scopul obținerii informațiilor, după care îi executau fără nici o reținere. Distrugeau tabăra și echipamentul militar pe care îl găseau, după care se retrăgeau pe pozițiile lor. Nu existau uniforme de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tabăra și echipamentul militar pe care îl găseau, după care se retrăgeau pe pozițiile lor. Nu existau uniforme de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta se oprise pe loc. Se întoarse să vadă ce se întâmplase. Pop era la zece pași în urmă, cu brațele ridicate deasupra capului. În spatele său stătea un bărbat îmbrăcat în combinezon negru, care îl amenința cu un pistol. După uniforma neagră, își dădu seama imediat că e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se așeze aproximativ în aceeași poziție. Ușa se trânti de perete, în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi prinseseră în pădure, dar purtau aceleași combinezoane negre, ca niște uniforme. Fără să scoată o vorbă, se apropiară de Cristian și îl înghiontiră cu piciorul. Davai! Văzând că acesta nu are de gând să se miște, se aplecară și îl apucară amândoi de subsuoară. Îl ridicară fără să pară că depun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dacă în privința reținerii nu întâmpinaseră nici o problemă, când încercaseră să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul ascuns sub cagule îi păzeau, să nu facă nici o mișcare. Ceva mai departe, lângă o grămadă de arme așezate una peste alta, stătea agentul Aniko Szabo. Le găsiseră la cei de la Pinforest, polițiștilor nevenindu-le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o batistă. O purta acolo tot timpul, așa cum îi spusese inspectorul Toma că trebuie să facă. Nu o folosise niciodată, lui nu-i trebuia așa ceva dar, nu renunța la ea. O muta dintr-un buzunar în altul, ori de câte ori își schimba uniforma și, pentru că el considera că este curată, nici nu o spălase vreodată. O strânse boț și se pregăti să o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piatră urca dinspre o curte interioară de palat pînă la o rețea fantomatică de galerii și saloane de lectură unde invenții precum telefonul, graba sau ceasul de mînă erau anacronisme futuriste. Portarul, ori poate că era doar o statuie În uniformă, abia dacă a clipit la sosirea mea. M-am strecurat pînă la primul etaj, binecuvîntînd paletele unui ventilator care susura printre cititorii adormiți, topindu-se ca niște cubulețe de gheață peste cărțile și ziarele lor. Silueta lui don Gustavo Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care lua cu sine mame, cerșetori sau vecini nonagenari, ca și cînd ar fi fost vorba de o loterie a infernului. Ideea că moartea ar putea umbla pe lîngă mine, cu chip omenesc și cu inima otrăvită de ură, etalînd uniformă sau gabardină, că ar sta la coadă la cinematograf, că ar rîde prin baruri ori că dimineața ar lua copiii la plimbare prin parcul Ciudadela, iar seara ar face pe cineva să dispară printre dărîmăturile castelului Montjuïc ori Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Împrumutasem de la tata, m-am proțăpit În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
propășit lumea. Nu știu cum face, că băiatul e pipernicit, Însă poate că le prostește cu cîte-un „Tatăl nostru“. Cum are camera de lîngă mine, eu aud totul, iar judecînd după ce pot asculta, monahul trebuie să fie un artist. Ce nu face o uniformă... Dumitale cum Îți plac femeile, Daniel? Adevăru-i că nu mă prea pricep la femei. — De priceput nu se pricepe nimeni, nici Freud, nici ele Însele, Însă asta e ca electricitatea, nu-i nevoie să te pricepi cum funcționează ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de geam, Încercînd să pătrund cu privirea În interiorul Întunecat. — Dacă ați venit pentru chirie, ați ajuns prea tîrziu, spuse un glas În spatele meu. Administratorul proprietății a plecat. Femeia care Îmi vorbea avea vreo șaizeci de ani și era echipată În uniforma națională a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri se ițeau de sub un batic roz care Îi acoperea părul, iar papucii de boatiné se asortau cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și vor deveni integral nomade. în general, ele vor dura mai mult decât imperiile financiare sau decât fondurile de investiții, care vor fi temporar proprietarele acestora. întreprinderile vor înceta să fie ierarhice, pentru a deveni labirintice; vor înceta să fie uniforme, pentru a deveni conglomerate de întreprinderi locale, producând la cerere bunuri pe măsură. Unele „circuri” vor ajunge - și deja s-a realizat acest lucru - să creeze propria monedă, pentru a-și fideliza furnizorii și clienții. O vor face sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
noile unități combatante vor dispune de mijloace de simulare, de supraveghere și de atac. Noi rețele și instrumente de ubicuitate nomadă vor permite combatanților să rămână conectați și să simuleze toate situațiile; elemente informatice vor fi încorporate și în noile uniforme; scuturile vor fi fabricate din materiale noi; în pregătirea și conducerea luptelor vor fi utilizate tehnologii de simulare tridimensionale; roboții vor servi ca substituți ai combatanților. Sistemele electronice îe-bombs) vor putea distruge rețelele de comunicații, anihilând astfel armata dușmană. Pușcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
șase după-amiază, Da, domnule președinte, voi fi acolo. Frontiera era la fel în toate punctele de intrare în oraș, o împrejmuire mobilă grea, o pereche de tancuri, fiecare pe partea sa de șosea, câteva barăci și soldați înarmați, îmbrăcați în uniforme de campanie și cu fețele vopsite. Proiectoare puternice luminau platoul. Președintele coborî din automobil, răspunse cu un gest civil și pe jumătate neglijent impecabilei politeți militare a ofițerului din comandament și întrebă, Cum merg lucrurile pe aici, Fără noutăți, calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor, și n-o făceau ele, așa cum nu o fac acestea, ca să îndepărteze de sine o responsabilitate, ci pentru a și-o asuma. Poate că din același motiv, a treia zi au ieșit în stradă lucrătorii de la salubritate. Nu purtau uniforme, erau îmbrăcați civil. Spuneau că uniformele erau în grevă, nu ei. Ministrului de interne, care dăduse ideea, nu-i căzu deloc bine faptul că gunoierii se întorseseră în mod spontan la lucru, atitudine care, în optica sa de ministru, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
așa cum nu o fac acestea, ca să îndepărteze de sine o responsabilitate, ci pentru a și-o asuma. Poate că din același motiv, a treia zi au ieșit în stradă lucrătorii de la salubritate. Nu purtau uniforme, erau îmbrăcați civil. Spuneau că uniformele erau în grevă, nu ei. Ministrului de interne, care dăduse ideea, nu-i căzu deloc bine faptul că gunoierii se întorseseră în mod spontan la lucru, atitudine care, în optica sa de ministru, mai mult decât o demonstrație de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
solicită, ne-o cer, protestează că fără siguranță nu va fi liniște, iar eu mă întreb cum, să solicit voluntari, să creez miliții orășenești, să nu-mi spuneți că vom ieși pe străzi pe post de jandarmi de operetă, cu uniforme închiriate de la garderobele teatrelor, dar armele, unde sunt armele, și mânuirea lor, și nu e numai asta, trebuie să fii în stare să le folosești, să scoți un pistol și să tragi, își imaginează cineva că mă va vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să audă ce le poți povesti despre tatăl lor. Îl mai ții minte pe Robert, nu? Mă bucur să-ți pot spune că a fost recomandat pentru Crucea Militară. Se duse la ușă și-i strigă. Intră un bărbat în uniformă kaki, dar cu guleraș de preot militar. Era frumos deși puțin cam greoi, dar cu aceiași ochi plini de franchețe pe care țineam minte că-i avusese încă de pe când era copil. Era urmat de sora lui. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei gloate ațâțate ce se scurgea pe străduța Îngustă ca un râu turbat. Printre oamenii Îmbrăcați În cele mai multe cazuri cu straiele modeste ale lucrătorilor, se distingeau ici și acolo veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sinistru, gândi el, reluându-și alergarea. Strada din fața portalului abației era năpădită de un număr mare de oameni Înarmați. Părea că apărătorii reprezentanți ai Întregii creștinătăți Își dăduseră Întâlnire pe esplanadă, gata de plecare În cruciadă. Dintr-o privire, recunoscu uniformele lăncierilor francezi din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]