1,632 matches
-
urcușul, izbindu-ne în ambele părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță cilindrică, din blocuri de zgură compactată, cu ușa larg deschisă. Am intrat. Pereții laterali erau tapetați cu fotografii pornografice, cu femei schilodite și desfigurate. Figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Alpi. Fluviul curgea prin acel canal, iar călătorii știau că, în vremea ploilor sau a dezghețului, putea să se umfle rapid și să acopere drumul. Într-o zi, după ce căzuseră multe ploi, un escadron călare se încolonase pentru a începe urcușul și soldații văzuseră cum apa creștea, izbindu-se de stânci. Cineva strigă că apa umplea canalul, acoperind drumul în spatele lor. Își îndemnară caii să se grăbească, dar Rhenus, tot mai mare, acoperea pământul de sub copitele lor și îneca ariergarda. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vedea armura unui vechi suveran din Aegyptus, îi anunță Zaleucos, în întregime din aur, bătută cu turcoaze și jasp dur; a fost trimisă aici ca să se respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și îl complimentă pentru stilul lui de a călări, dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul exact în fața atriului cu patru coloane, faimoasa intrare în palatul imperial, păzită cu strictețe. Câțiva îngrijitori veniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și acele domus ale Liviei sau Antoniei. O recluziune ce dura de mai bine de trei ani. Gajus răspunse cu glas umil: — Mă voi supune. În fundul atriului, între două statui ale Dioscurilor călare, pornea o rampă acoperită, într-un urcuș ușor. Pavajul era grosolan, potrivit pentru călărie. Nu se vedea unde duce, era pustie; doar de o parte și de alta, la distanțe regulate, vegheau Augustinienii. Drumul imperial, îi zise tribunul. E interzis să mergi pe el. Numai împăratul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie văzut, în văzduhul orbitor. Ceru să i se pregătească un cal. Pentru prima oară, ofițerul însărcinat cu paza vilei zâmbi, asigurându-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe cărările în urcuș de la Capri, ci un cal potrivit pentru galop pe câmpii întinse și pe povârnișuri. Din grajdurile imperiale ieși, cu hamuri de purpură și aur, un cal superb, nervos, cu un trup armonios și puternic, de culoarea mierii. Ofițerul spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că se putea admira cea mai frumoasă panoramă creată de zei pe pământ și pe mare. Era nelocuită de mulți ani, însă, când ajunseră în vârf, intendentul și servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult Înainte de a citi romanul acesta. Într-o vară, la Slatina, când eram În clasa a VII-a, am plecat la Olt să ne scăldăm. Drumul era cel știut: „printre vii“, prin „poiană“, ocolul pe la mânăstirea de maici din Clocociov, urcușul pe poteca din marginea apei de pe malul abrupt și apoi, țuști, săritura curajoasă În Olt de la o Înălțime de peste zece metri. Acolo am fost cel mai bun la Înotul sub apă, aproape am traversat Oltul, l-am Întrecut pe G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frica atunci când pleci s-o Înfrunți, când treci peste tine. Am voie, deci, să-mi fie cât de multă frică se poate, dar, principalul este să nu mă copleșească, și chiar dacă mă va copleși, să prefer moartea pe stâncă, În urcuș, decât pe cea lentă, În pat. Chiar de-mi va fi frică, trebuie să pornesc, trebuie, dacă n-am știut să trăiesc, măcar să mor așa cum am vrut-o mereu - urcând. * Mi-e drag de tine... - frumos cântec. Mi-aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
diferit față de ce făceam În perioada anterioară. Nu cred că ne dăm seama, dar această dulce prefăcătorie și simularea aceea atât de perfectă a manierelor aristocrate face din noi, măcar pentru câteva clipe, niște actori desăvârșiți. (iunie) Îmi amintesc acel urcuș brusc pe lângă cimitirul În pantă, ale cărui cruci păreau să se aplece, să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face să se Întărească instantaneu ca țepii ariciului când este amenințat de un pericol. Da, Îți aduci aminte exact de acel loc bătătorit din jurul fântânii (aici sunt urme de copite destule, că doar vin atâtea animale la adăpătoare!), de acel urcuș ce se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În ruptura de sensuri ce s-a căscat lângă ochiul tău, aici, pe drumeagul surpat de sub cimitirul de la Clocociov; ceilalți n-au văzut și n-au auzit nimic, nici nu se cutremură de spaimă când le povestești cum, brusc, În urcușul acela ți s-a... (sâmbătă) Mă reped Într-o mașină ce trece ca un fulger pe lângă mine, nu știu unde merg; e un drum pe care parcă Îl cunosc din altă viață. Coborâm sau urcăm vertiginos: Între timp, a venit un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atent să nu rămâi desculț. Rari trecătorii pe calea Victoriei. Pustiu. Toți sunt la mare (aș Înota și eu de-a lungul țărmului de la Perla până la Cazinou, lăsându-mă pradă albatroșilor care să-mi ciugulească spinarea) sau la munte (un urcuș printre brazi dimineața este mai plăcut decât o lectură din Lacan). Azi am fost primul În sala de lectură nr. 1. Scormonesc tot ce a publicat Ion Barbu În diverse reviste. Orice rând scris de el sau despre el mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părăsit. În aceeași zi, disperată, am plecat pe munte cu intenția să mă sinucid. Ajunsesem pe traseul alpin de la Predeal fără să mă gândesc unde merg. Deodată, m-am trezit singură, doar eu și muntele, așa cum mi-am dorit totdeauna. Urcușul a devenit brusc periculos, pietrele de care mă agățăm se desprindeau alunecând În prăpastie; fixam un picior, căutam un colț cu degetele rășchirate ale mâinii, Îl Încercam de câteva ori, mă țineam, mutam alt picior după ce mă Încredințam de soliditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
curgea larg și liniștit printre arini, arțarii alpini se ridicau cu trunchiurile lor jupuite, argintii, printre colții stâncoși, gospodăriile țăranilor aveau, ca și atunci, mușcate la ferestre, iar fratele meu se simțea transpus în trecut, deoarece la capătul văii începea urcușul și tata mergea în față, o oră bună de mers pe jos până la prima treaptă a stâncii, ducând un rucsac pe umeri. Acum ședea lângă el palid și lipsit de vlagă, privea în sus către munți, arăta cu mâna înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
asta și era conștient, pentru o clipă, că nu va mai ajunge niciodată acolo. Fratele meu se simți aproape ușurat că în vale nu se schimbase mai nimic, așa cum crezuse la început. La oficiul poștal și la restaurant, de unde începea urcușul până la treapta de stâncă și la hotelul montan, fuseseră amenajate un loc larg de parcare și o stație de teleferic care urca la un masiv de trei mii de metri. De la acoperișul oblic al măgăoaiei de beton, odgoanele de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
până când nu mai rămâne decât o suprafață albă ca zăpada. XXVIIItc "XXVIII" Noapte geroasătc "Noapte geroasă" Drumul vieții lui Hans Saner s-a desfășurat la fel de lin ca drumul de creastă din spatele sanatoriului din Davos - pentru menajarea plămânilor pacientului -, cu un urcuș confortabil de-a lungul flancului muntos până la perspectiva de la înălțime asupra satului și a văii. Nici în preocupările casnice, nici în activitatea profesională nu existaseră schimbări rapide sau violente, în tot ce-l privea era o liniște pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fundul gâtului, că altfel o să cazi. Asta m-a înveselit, nu glumă. — Coborâm cumva în pântecele pământului sau doar mi se pare mie? — Te descurci grozav. Ai coborât. După ce urci panta și mergi puțin la trap, o să fie foarte bine. Urcușul a fost la fel ca și coborâșul, numai că reculul s-a inversat, gâtul smucindu-mi-se în spate în loc de în față. — Te-ar deranja dacă am sări peste trap? am implorat-o eu. —Nu-i greu deloc. Relaxează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
avea nevoie de mișcare pentru a combate efectele unei ocupații sedentare și tendința alarmantă către corpolență care Începuse să se manifeste la maturitate. Traseul traversa Mayfair sau Bayswater, până pe Baker Street și St John’s Wood. După Swiss Cottage Începea urcușul lung și nemilos de pe Fitzjohn’s Avenue, aproape un drum de țară când pășise prima oară pe el, În tinerețe, dar care, de atunci Încoace, devenise mărginit de vile hidoase din cărămidă de un roșu crud. Era Întotdeauna o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de reci băteau dispre Marea Nordului, măturând porțiunea aceasta aspră a coastei Yorkshire-ului chiar și În septembrie, iar orașul era construit pe malurile unui estuar, Într-o vale alungită și adâncă, astfel că orice Încercare de a ieși În afara lui presupunea urcușuri hotărâte, pe pante neîndurătoare. Era adevărat că familia Du Maurier, sau tribul, cum era Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai copii, ci și gineri și nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe promenadă sau sprijinindu-se de balustrada terasei În timp ce discutau, căci coborâtul pe potecă până pe plajă presupunea și un urcuș epuizant Înapoi sau o ascensiune incomodă cu scârțâitorul teleferic Sandgate. De cele mai multe ori erau singuri, dat fiind că Emma găsea inconfortabilă promenada deschisă și neumbrită pe vremea aceasta excepțional de caldă. Du Maurier continua să nu fie, după cum spunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe una din grinzile de sprijin masive care ancorau habitatul de fundul oceanului. Suprafața metalică era acoperită de un strat alunecos de alge brune. Cizmele Îi alunecară pe țevi până când observară că erau acolo și niște trepte Încastrate. Pe urmă, urcușul fu mai ușor. Acum picioarele cadavrului se mișcau chiar deasupra capului său. Norman mai urcă o treaptă și una din cizme i se prinse În bucla furtunului dintre rezervorul de aer și cască. Ajunse cu mâna la spatele propriei căști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îi prinse din urmă la nici doi kilometri de centrul orașului Glendale, undeva În nord, la poalele dealurilor. Traficul se diminua. Jack găsi un loc cu vizibilitate bună asupra drumului, care urca În serpentine. Parcă și privi: mașinile Își continuară urcușul, apoi dispărură la o răspîntie. Le urmări traseul pînă la un camping cu mese de picnic și gropi pentru grătar. Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
înnodând firul exact de unde fusese întrerupt, construind imaginea aceea a treptelor, ca o piramidă, în vârful căreia s-ar afla iubirea, ce pentru el e egală cu pasiunea și de aceea atât de rară, ca o piramidă în trepte pentru că urcușul e plin de capcane, urci o treaptă, după care mergi un timp pe un teren plat, mai urci o treaptă și iar dai de un teren plat și tot așa până sus, fiecare nivel însemnând un nivel de sentiment, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]