2,433 matches
-
gară... Pavel îl împinse pe măturătorul care voi să-l înșface, se întoarse și văzu că ceferistul nu mințea: un ofițer și doi soldați veneau spre ei, de-a lungul căii ferate. Izbi cu pumnii pentru a face să amuțească urletele celor doi. Unul din pumni i se strivi de o gură jilavă, alunecoasă, celălalt lovi o bărbie. Dar strigătul continuă, mai ascuțit. Iar degetele se răsuceau, agățându-i-se de tunică. Mai izbi o dată. Lanterna căzu, se rostogoli pe jos
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
de șapte balauri cu șapte capete, fiecare aruncă flăcări și smoală în tot ce îndrăznește să se apropie de castel. Alina: - Zână, dar al cui este castelul și de ce a fost părăsit ? Se aud zgomote ciudate, de animale și păsări, urlete de groază.) ,,Zâna cea bună’’: - Auziți urletele de groază ale balaurilor ? Așezați-vă : demult, demult, castelul cu măreția lui, moștenire de la zei, era locuit de Făt-Frumos și mama lui. Mai lipsea Cosânzeana. Paul: - Mama zmeului ucigaș a umilit curtenii care
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
aruncă flăcări și smoală în tot ce îndrăznește să se apropie de castel. Alina: - Zână, dar al cui este castelul și de ce a fost părăsit ? Se aud zgomote ciudate, de animale și păsări, urlete de groază.) ,,Zâna cea bună’’: - Auziți urletele de groază ale balaurilor ? Așezați-vă : demult, demult, castelul cu măreția lui, moștenire de la zei, era locuit de Făt-Frumos și mama lui. Mai lipsea Cosânzeana. Paul: - Mama zmeului ucigaș a umilit curtenii care s-au răzvrătit și Făt- Frumos, după
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ciudată zâna asta ? Alina: Povestea spune că mama Zmeului ne poate transforma în statui de piatră pe veci... Paul: - Înseamnă ca fluierul fermecat o transformă pe mama Zmeului într-o zână primitoare. ( cu fluierul în mână ) La drum ! Se aud urletele balaurilor). Cortină de lumină Zidurile Castelului Părăsit. Pe ziduri stau de pază balaurii cu șapte capete, care urlă îngrozitor. Alina: - Eu zic să ne întoarcem. Dacă fluierul întărâtă și mai rău balaurii ? Gigel: - Paule, ia cântă melodia magică, cum a
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pază balaurii cu șapte capete, care urlă îngrozitor. Alina: - Eu zic să ne întoarcem. Dacă fluierul întărâtă și mai rău balaurii ? Gigel: - Paule, ia cântă melodia magică, cum a zis Zâna ! ( Paul scoate fluierul și începe să cânte încet, încet. Urletele balaurilor se sting în timp ce asupra castelului se abate furtună, trăznete și fulgere. Apoi ca prin farmec se așterne o liniște deplină.) Paul: - Hai să intrăm în castel. (cei trei intră în curtea castelului.) Dacă-i aventură, hai! Alina
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
intră într-un salon. Zmeul stă în pat cu buzduganul în mână. Mama lui stă pe un șezlong. Amândoi sunt într-o stare de somnolență.) Mama Zmeului (surprinsă): - Cine sunteți ? Oameni ?! Și cum ați ajuns până aici ? ( se aud iar urletele balaurilor). Cum ați trecut de balauri ? Paul: - Păi... dormeau când am intrat noi în castel... Mama Zmeului: - Dormeau ?! Doar fluierul fermecat îi poate adormi. De unde îl aveți ? Paul ( vizibil încurcat ): - De la o zână. Mama Zmeului: - De la o Zână ? Pot să
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
o Zână ? Pot să-l văd ? Paul ( se codește apoi îl dă): - Poftiți dar pentru câteva clipe... Mama Zmeului: îl ia , îl privește și începe să cânte la fluier o muzică stranie. Deodată începe furtuna, fulgere, trăznete, zgomote amestecate cu urletele balaurilor. Zmeul se scoală din pat și rotește de mai multe ori buzduganul deasupra capului. O lumină stranie apare. Zmeul se transformă în Făt-Frumos iar Mama sa în Zâna cea bună. Copiii sunt uluiți. Paul: - Al cui este fluierul fermecat
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de spaimă. - Dacă rupe opustul îneacă toate casele, răcni cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea cu tropote și plesnituri într-un zvon care se topea în urlet neîncetat. Rămas singur, omul aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era un vârtej de răchiți înnodate. Morarul pregăti o prăjină. Răsucite de vârtej, un timp trunchiurile poposiră într-un cot. „De-ar sta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă. Câțiva s-ar fi adăpostit sub cadavrele colegilor și ar fi stat, încremeniți de groază, până când patrulele i-ar fi găsit și le-ar fi scurtat viața deja condamnată. Probabil țipete și urlete ar fi izbucnit din gurile elevilor ca din gâtlejul animalelor care simt pericolul iminent. Nu cred că tirul s-ar fi oprit numai la noi, cei din curtea interioară. Presupun că ar fi trecut și la cei de pe culoarele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și puteam să-mi însușesc altul la nevoie. Eram... nemuritor! Și nu numai atât! Aveam de partea mea acea imensă putere a vremii, acea forță care macină munții și sculptează văi în masive, care îmbătrânește oasele și dă uitării totul! Urletul victoriei mele părea să cutremure spațiul abstract în care devenisem permanent observator și rezident: Eu sunt Corvium! Mi-am îngăduit să mă minunez de locul în care mă aflam. Vedeam acum că Timpul are sclipiri albe. Mii de fluvii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
surdă s-a putut auzi până la primul nivel al subsolului câteva momente mai târziu și clădirea s-a cutremurat ușor. Am crezut pentru câteva clipe că e un tunet, cu toate că aceste fenomene se întâmplă rar pe ninsoare, până când țipete și urlete disperate începură să răsune în receptorul din ureche. "MEDIIIIIIIC!!!!" "Ajutor! Ajutor! Pentru numele lui Dumnezeu, AJUTOR!" "Întăriri! Întăriri la etajul trei, deasupra amfiteatrului!" Ceva trebuie să se fi întâmplat! Medici! Duceți-vă și ajutați! Luați pe oricine aveți nevoie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un copac, fie cum se prăbușeau în pătura zăpezii. Se auzi din nou bubuitura mai puternică și tirul din apropiere parcă se mai rărise. Împușcătura se auzi iarăși, mai aproape, mai tare! Se puteau auzi, pe aripile vântului, strigăte și urlete deznădăjduite. Erau ordine care nu puteau fi înfăptuite! Un zumzăit începu să se audă de pretutindeni. Se transformă rapid într-un țiuit gros care se subția pe măsură ce treceau secundele. Se opri! Vântul mai aduse la urechile lor niște țipete, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acestui om integru și inteligent care a fost Asinius Pollio, ne-am fugări și astăzi unii pe alții, încercând să ne nimicim. Pollio a pus la cale căsătoria lui cu Livia. Iar el s-a supus, s-a jertfit... Un urlet tăcut îi sfâșie pieptul. A renunțat la Scribonia! Fornăie mânios. N-o să lase pe nimeni să distrugă ce a construit cu prețul vieții și al fericirii sale. E obișnuit să taie putreziciunea și va tăia în carne vie, chiar dacă e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că unde se înalță astăzi fostul palat regal, tribul Ramnes de pe Palatin își serba odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în primul rând că de ceea ce se întâmplă în casa lor depinde soarta și salvarea întregului popor. Un urlet ca un vaiet prelung ajunge până la ea. E zgomotul tunetului sau un țipăt omenesc? Vede o schimbare în atitudinea celorlalte preotese. Se oprește înfricoșată. Acum ce mai este? Nimeni nu spune nimic, nimeni nu se mișcă. Au înțepenit toate? Un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
totală? se întreabă întruna. Merge ca scaiul după celălalt, de teamă să nu se piardă. Însă cu fiecare pas îngrijorarea îi crește. Nici țipenie de om prin părțile astea. Cu o strângere de inimă, își dă seama că până și urletele animalelor au rămas undeva în spate. Aruncă priviri neîncrezătoare în dreapta și-n stânga. Încearcă să-și țină imaginația în frâu, dar se așteaptă ca în orice moment, din fiecare co tlon întunecat să se ivească o nălucă și să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ireal, încremenit într un extaz letargic. O imagine dureroasă, mult prea dureroasă pentru el. Îl cuprinde remușcarea, se simte înjosit de propriile lui trăiri animalice. Femeia îi adresează un mic zâmbet recunoscător, înainte de a se întoarce la somnul ei. Un urlet disperat îi urcă pe buze. Mariamne, cum de te-am pierdut? Cum de te-am lăsat să pleci? Refuză să și-o închipuie cuibărită la pieptul altui bărbat. Strânge cu putere din pleoape pentru a bloca gândurile, dar imaginea rămâne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se răspândește în tot corpul o senzție incredibilă. Apoi, îmi dau seama că se lasă pe spate, încă în mine, iar eu mă așez peste el și urlu de se aude în toată casa. Nici măcar nu știu de unde vine acest urlet, dar tot ce știu e că sună gutural, animalic, și nu m-aș fi putut opri nici dacă aș fi vrut. Și nici n-aș fi vrut, pentru că este atât de biiiiine. Mmmmmmmmm, e atât de bine. ― A fost incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe care puneau piciorul în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îi spuse ceva lui Wilson În swahili și fugi În față. — E-n tufișu’ ăla, e mort, spuse Wilson. Bună treabă, și se-ntoarse să-i strângă mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se foi În pat neliniștită. Nu se trezi. Visa că era-n casa din Long Island și era noaptea de dinaintea debutului fiicei sale În societate. Cumva, se făcea că era și tatăl ei acolo și fusese foarte necioplit. Și-atunci urletul hienei deveni atât de puternic Încât o trezi, și la Început nu-și dădu seama unde se află și i se făcu frică. Apoi luă lanterna și o aprinse Îndreptând-o spre celălalt pat, cel cărat Înăuntru când adormise Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iarba, s-a dus verdeața, și nu mai este nici un fir verde. 7. De aceea strîng ce le mai rămîne și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor. 8. Căci țipetele înconjură hotarele Moabului, bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim. 9. Apele Dimonului sunt pline de sînge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară. $16 1. Trimiteți miei cîrmuitorului țării, trimiteți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]