351,014 matches
-
și cerceta tot ceea ce fusese inclus la începutul secolului al XIX-lea sub denumirea generală de filologie, adică științele limbii, istoria și critica literară, folclorul, istoria culturală chiar, și se risipise ulterior între domenii din ce în ce mai specializate și mai greu de utilizat laolaltă. Intuiția acestui instrument și a acestui domeniu, cărora le spunem astăzi antropologie culturală, respectiv cercetare antropologică, bîntuie întreaga operă a lui D. Caracostea, diversă, inegală și greu de parcurs, ca o obsesie fertilă pentru viitor, dar nocivă pentru propria
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
Mănăstirea - găzduiește 54 de viețuitoare" - EZ 2424, 2000, 6); derivatul de la a viețui apare tot mai des; de pildă, în indicațiile din Drumuri spre mânăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România, de Mihai Vlasie (București, Editura Sophia, 1999), care îl utilizează în mod constant: "mânăstire de călugări, 15 viețuitori"; "mânăstire de maici, 17 viețuitoare". Masculinul viețuitor - "trăitor în mănăstire" - nu riscă să producă ambiguități, dar femininul suferă din cauza unei omonimii (sau polisemii, dacă considerăm că e vorba de același cuvînt) destul de
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
părțile dogorîtoare. Cînd ora tainică se apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni utilizați în raport cu beatnicii, se dublează prin asumare și afiliere. Identitatea poetului, chiar multiplicată grație travestiurilor metaforice, a suitei de metamorfoze, șovăie, e gata a se dizolva în context, a cocheta cu nonidentitatea. Lumii i se adaugă o nouă lume, care, deși
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
sale sclipitoare. Eriniile scriitorului erau astfel aparent îmblînzite, acordîndu-li-se o față bine dispusă, comică. Ceea ce i se refuza în macrocosmos social și literar, I.D. Sîrbu încerca a realiza în microcosmul relațiilor personale. În principal însă, diaristul era un generos care utiliza rîsul precum un instrument de terapeutică morală: Dar masca rîsului o punea și singur, din generozitate, pentru a-i destinde pe cei crezuți a fi mai triști ca el. Era un sentimental însetat de iubire. Într-o vreme în care
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
e accentuată de faptul că actul mecanic - zapping-ul sau butonarea - se transformă adesea într-o manie, care nu se mai subordonează utilității practice de a găsi un anume program, ci devine o activitate în sine, un mod nerăbdător de a utiliza "simultan" toate canalele de televiziune. Ca și în cazul evoluțiilor lexicale legate de universul modern al computerului și al "navigației" pe Internet, și aici se dezvoltă, mai ales în registrul colocvial, o componentă metaforică: a plimbării ("plimbîndu-se pe canale" - "România
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
11 martie). În autocaracterizări, tiparul produce variații colocvial-argotice: cineva se prezintă ca "șmenar de cartier" (CV, Int.); altcineva declară: "asta vă spune un adevărat șmecher de cartier" (LD, 11 martie). Diferența dintre sensul "tradițional" și cel recent și specializat e utilizată în scop umoristic în cazul în care cartierul, ca metonimie a existenței mizere și marginale, a periferiei, este explicitat oximoronic prin referirea la o zonă rezidențială, la cartierul de lux preferat de nomenclatură: "Și Petre Roman este băiat de cartier
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
din 6 noiembrie 1944, scria: "Stalin n-a fost numai un produs de valoare superioară al revoluției. El a fost însuși organizatorul ei. Ba mai mult, el este energia nemaipomenită și întruchipătorul talentului extraordinar de organizare care a știut să utilizeze, în favorul națiunii sale, rezultatele revoluției. Revoluția rusă și grandoarea Uniunii Republicilor Socialiste nu se pot despărți nici un moment de personalitatea uriașă a lui Stalin." Se credea, naiv, atunci, că prin asemenea curtenii se va îmblînzi tiranul. Și astfel de
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
ajunge la alt rezultat decît cel al unui simbol. Apreciată drept "cel mai curat parlament din istoria României", Piața a întrupat dragostea exasperată pentru libertate. În așa măsură, încît a stîrnit invidia (fie și inconștientă) a "infidelilor", a libertinilor ce utilizează conceptele democratice în chip demagogic: "Libertinul de ieri ori de azi, dezinvolt, ușuratic, sceptic, cu capul în nori, se uită cu aceeași invidie la cuplul, real sau mitic, care a trăit sau trăiește o dragoste unică, o dragoste absolută" (Jacqueline
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
după Marin Mincu, conformă cu postulatele postmodernității. Poate cu unele postulate ale postmodernității, pentru că ultimele decenii în teorie nu aduc în nici un caz certitudini, legi. Mai departe, prin "permanenta valorizare a sincroniei" autorul înțelege un anumit tip de receptare care utilizează "vectorii evaluativi ai prezentului", ceea ce nu e nici pe departe, așa cum lasă să se înțeleagă, singura receptare îndreptățită. Este, iarăși, una dintre ele, față de care destui teoreticieni de prestigiu au rezerve serioase. Dar tonul expunerii lui Marin Mincu are din
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
în cartea sa "Semnul mirării", Editura Humanitas, 1995), ci orientarea sa intelectuală. Aici apare întâia oară o teorie cel puțin discutabilă: " De aici rezultă, se pare, că într-o tălmăcire e mai important să redai tonul, fluxul liric, accentele specifice, utilizând acel minimum de elemente particulare poetului tradus care îl disting dintre alții; fără a merge până la respectarea cu strictețe a fiecărui vers. Dar nu e vorba aici să denaturezi forma originală, ci doar să reții - în traducere - numai ceea ce este
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
putea să-l aibă", exclamă el triumfător în Tusculane, și, așa cum fabricase echivalente latine pentru cuvinte grecești, acum inventă un echivalent grecesc ablabeia. Și în acest caz Cicero a reușit, căci o sută de ani mai târziu cuvântul va fi utilizat de Plutarh. Ce clipă de fericire trebuie să fi trăit Marcus Tullius când și-a putut lua o mică revanșă față de greci, clipă de fericire echivalentă poate doar cu cea pe care a trăit-o când a divulgat și distrus
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
Buber, Lakoff, Școala lingvistică cognitivă). Ori așa cum scrie Merleau-Ponty: "mă împrumut pe mine din ceilalți, îi creez pe ceilalți din propria substanță". Progresiva deconstrucție a valorilor înseamnă o îndepărtare de "imperativul categoric" kantian. Astfel Școala de la Frankfurt și Jürgen Habermas utilizează conceptul de rațiune instrumentală, avînd drept criteriu eficiența, conform căreia știința n-ar fi decît un ghid al succesului în actualitate. Adorno susține că "modele culturale" se ivesc în procesul socializării, impuse de clasele dominante, iar Norman Fairclough crede de
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
conspirativă din ilegalitate. Într-un astfel de moment, în care pictura abstractă și, în general, tot ce ținea de expresia experimentală, erau sancționate drastic (de la denunțul public și pînă la interdicția impusă artiștilor de a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de ,,formalism" - în acest sens încercările lui Ciucurencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse normal prin că. Eroarea e asemănătoare cu cea fixată de Caragiale prin personajul Nae, din Situațiunea: de folosire în exces a locuțiunii pentru ca să (specifică exprimării scopului) în locul simplului
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că autorii au o cunoaștere foarte aproximativă a limbii române, pe care o utilizează pentru a traduce materiale publicitare și instrucțiuni tehnice. Un asemenea mesaj - de prezentare a unui procesor - e un condensat incredibil de erori, la toate nivelele - de la punctuație și ortografie pînă la lexic, la sintaxa frazei și la coeziunea textuală (am
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
dostoievskiană, de mizerabilă sărăcie. Tot de sărăcie au ținut și "fondurile de la buget", mereu mici, în fiecare an, suficiente pentru un singur film și atît! Într-un comunicat al oficialilor din cinematografie ni se spune că aceste fonduri "au fost utilizate în mare măsură pentru producerea propriilor filme ale d-lui Lucian Pintilie", ceea ce ar reprezenta... "o profundă imoralitate"! Absurdul e desăvîrșit. Nu era absolut normal ca un artist adevărat, obsedat de arta lui, să-și facă filmele, de vreme ce avea și
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
Rodica Zafiu Metaforele clișeizate ale cantității mari sunt destul de numeroase: unele provin din sfera forțelor naturii și utilizează cu scop expresiv conotațiile negative ale dezlănțuirilor ("dezagreabilul ca mod de întărire"): puhoi, torent, val. Sînt de obicei pozitive cele care indică și diversitatea - paletă, evantai, gamă (cam ieșite din uz) - sau asocierea - buchet, mănunchi. Seriei i se mai poate
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
oprită la volumul al patrulea. Dar și așa, fără cele două amintite secțiuni, ediția d-lor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav este cu adevărat un monument editorial reprezentativ, demnă de toată lauda, care, de acum încoace, va putea fi utilizată cu folos științific netăgăduit. Editorii merită toată stima și arpecierea nu numai a cititorilor dar și a editorilor de meserie care știu aprecia travaliul onest, prob și mult profesionist. Bucuros că am găsit, aici, un corpus atît de bogat și
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
să țină locul unei virginități demult pierdute și, oricum, de nimeni reclamate. ,,Criticile" sale nu-și pun niciodată prea triviala problemă a eficienței - pentru că îndreaptă atenția nu împotriva, ci de la (sine). Anatemizarea cripto, neo și pseudocomuniștilor (nulă în plan practic) utilizează prefixele ca menajamente reciproce, în marginea denunțului. Răcnetul anticomunist: iată cortina în spatele căreia se întinde mâna, în numele unei eredități comune. Anticomunismul a devenit, la spartul târgului, cea mai profitabilă formă de colaboraționism. El perpetuează comunismul dincolo de posibilitățile lui istorice. Mai
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
evocării sale. Prin amplele citate la care apelează, este, totuși, un scriitor romantic. Un larg capitol consacră Vianu prozatorilor Junimii, acordînd locul dintîi chiar lui Titu Maiorescu. Rețin observația că Beția de cuvinte este forma epigonică și degenerată a retoricii, utilizînd, în exemplele citate, la procedeul amplificării, punctul principal în tehnica stilistică a retoricii. Lui i se datorează umilirea totală a retorismului pașoptist. Și, evident, a relevat că în atelierul marii oratorii maioresciene se găsesc mijloacele stilistice de căpetenie. Păcat că
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din al XIX-lea secol atinge, prin opera lui Caragiale, apogeul. Antiretorismul său este o atitudine conștientă, deși o utilizează în celebra Două loturi. Dar nu folosește deloc portretul fizic și moral al personajului. Acestea au, desigur, o viață interioară. Dar se oprește la planul organic, apropiindu-se, prin aceasta, de naturalismul european, ceea ce e valabil și pentru O făclie
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
șapte decenii de viață, Sorin Antohi (a cărui formulă o citasem ca titlu la o amplă prezentare apologetică în Jazz Forum) mi-a trimis prin e-mail o splendidă rememorare a felului cum îl cunoscusem noi pe maestru. Precis o voi utiliza în viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei sărbători a jazzului românesc (altminteri, presa noastră culturală își menține inapetența față de manifestări artistice de maximă creativitate
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
adepți. Vorbind despre romane scrise în perioada comunistă, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că aceasta este o literatură care servește drept vehicul adevărului, moralei, și în general unei serii de valori pentru care, într-un regim democratic, se utilizează alte forme de exprimare. Discutăm, deci, despre o literatură care spune lucruri despre realitate, care înfruntă legile tăcerii și "scapă" publicului adevăruri grave, o literatură, într-un cuvînt, eroică. Sigur, acesta nu este un eroism hard, de deținut politic sau
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
vor deveni inaccesibile. Sau vor duce la generalizarea mersului pe blat, crede Cronicarul. Căci, cum scrie Tia Șerbănescu în breful din CURENTUL: ,,SNCFR ne-a asigurat că astfel se reduc subvențiile statului, așa cum se practică în Europa. Comparația cu Europa, utilizată de oficiali ori de cîte ori ne dau cîte o veste proastă, rămîne însă pe jos: e greu să găsești în Europa o țară unde costul unui bilet de tren (dus-întors) să fie cît o pensie." Dar, ar adăuga Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]