37,166 matches
-
șah, Furhmann - îi trimit scrisori autorului, iar acesta, la rândul lui, intră în conflict cu unii dintre propriii săi eroi și încearcă, nu întotdeauna cu succes, să le schimbe destinul. Pe de altă parte, în român pătrund, ca rafalele de vânt într-o casă cu ferestrele uitate deschise, fragmente de texte din presa română și franceză, scene din viața cotidiană (printre care se remarcă periodica scoatere la plimbare a unei cățelușe), dialoguri dintre pasagerii aflați în același compartiment de tren, convorbiri
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
Grigurcu Vizitînd pentru prima dată Bistrița, în primăvara acestui an (1999) am pătruns, încîntat, într-un burg vechi, compus în bună parte din construcții începînd cu veacul al XIII-lea, pe zidurile cărora se pot încă desluși desenele fantaste ale vîntului medieval. Am constatat că între aceste ziduri venerabile pulsează, în actualitate, o viață a spiritului demnă de toată atenția. Alături de o robustă filiala a Uniunii Artiștilor Plastici, trăiește aici și o grupare de scriitori, dintre care nu mai puțin de
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
o simplă marionetă a hazardului: "Într-o singură clipă devii o marionetă care nu știe ce face și ce va face. Nu știi cine face mișcările tale. Nu știi cine gîndește gîndurile tale. Cine împrăștie hîrtiile tale pe toată lungimea vîntului". "A te gîndi la ziua de mîine, a-ți fixa un scop, a avea anumite preferințe, toate acestea presupun credința în libertate", scria Camus. Dar, lipsit de libertate, omul e lipsit de scopuri, nemaiavînd dorința de-a acționa asupra realului
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Noaptea părăsirea devine un viciu organic, secunde în care oamenii dispar, oase volatilizate în mari războaie invizibile, sînge transparent ca ferestrele unei atlantide decimate. STRĂZILE NOAPTEA ÎȚI PROVOACĂ UN GOL ÎN STOMAC. Firele tăcute întinse prin văzduh, firele legănate de vînt îți bruiază pînă la nebunie circumvoluțiile, te electro-schizo-cutează în mijlocul piețelor goale, în umbra toxică a unei civilizații derizorii. Ne putem omorî între noi doar încrucișîndu-ne noaptea urmele grele pe-un caldarîm care suportă case Constantin Abălută: Mic manual de tăcere
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
în urmă, și care a fost sursa de inspirație pentru tot ce am făcut!'...Și așa, peste 1 miliard de telespectatori ai planetei au asistat, în direct, la înscrierea oficială, în istoria filmului, a unei pungi de plastic bătute de vînt! În altă ordine de idei, e inimaginabil cît de încurcate sînt căile oricărui film, de la "punga de plastic", de la momentul inspirației originare, pînă la momentul statuetei de aur; cîte romane, cîte destine, cîte tragedii, dramolete sau comedii, cît hazard și
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
a Zeiței, trupul înalt de peste cincizeci de metri cîntărind 90 de tone, creatorul ei de fapt, alzacianul Frédéric Bartholdi, avea să-l îmbrace în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe care umezeala, vînturile, chimia grea, oceanică, îi va schimba, sever, culoarea... În mîna stîngă, ea ține la subțioară tăblia pe care stă scrisă cu litere latine Declarația de independență de la 4 iulie 1776. Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
tendențios o viață țesută din contraste, precum cea a nefericitului Dimitrie Petrino, deși tarele de caracter ale omului ne apar incontroversabile? "Ca în "romanțurile" de aventuri, peste noapte îi pică în poală o avere bunicică pe care o zvîrle pe vînt tot așa de iute de cum i-a venit. Tot ca în romane, își răpește mireasa, contractînd o căsătorie pe ascuns, la țărmul mării, talazurile și imensitățile căreia îi ademeneau, probabil, sîngele spre aventură și risc. A uns cu lingușiri miniștri
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
supravehează granițele de nord-est ale Groenlandei. Că ținutul este neospitalier, nelocuit. Că temperatura lui poate să coboare ușor sub 50 de grade minus. Știrile mai spun și cum sînt denumite cele trei sănii ale expediției: Steaua nordului, Aurora boreală și Vîntul nordului. Un reporter mai dibaci ar fi aflat, probabil, și cum îi cheamă pe cei 41 de cîini ai expediției "vaccinați contra unor maladii contagioase", știind că membrii unei astfel de înalte acțiuni, nu pot fi decît niște mari iubitori
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
nu-l părăsește pe spectator, se amestecă cu aburii caniculei italiene și ai căldurii dogoritoare a Vezuviului care stă să erupă, cu sonoritățile ciudate ale unui rîs enorm, ironic, cinic și halucinant al unor ciudate personaje ce se dau în vînt după crime și frenezii sexuale, cu muzica divină a unei opere funebre, un fel de Requim al umanității. Spiritul ludic și umorul extraordinar ale lui Purcărete sînt presărate peste tot într-un spectacol născut dintr-o alchimie foarte ciudată, practicată
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
n-a avut. Se poate spune, în consecință, că Nae Ionescu, filosof fără operă, a creat o școală de filosofie la noi, realizîndu-se prin creația fanilor săi extraordinar dotați. Dl Dan Zamfirescu a publicat relativ recent, la Editura sa "Roza Vînturilor", ultimul curs de metafizică, rostit de Nae Ionescu în anul universitar 1937-1938, pe care editorul (dl Mircea Diaconu) sau chiar proprietarul editurii îl intitulează pompos Tratat de metafizică, cursul fiind, de fapt, o introducere în metafizică. Că dl Dan Zamfirescu
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Ionescu, Tratat de metafizică. Curs inedit stenografiat și transmis de Dumitru Neacșu. Ediție îngrijită de Marin Diaconu și Dan Zamfirescu. Cuvînt înainte și postfață de Dan Zamfirescu. Însemnările inedite despre curs și o mărturie de Nestor Ignat, București, Editura Roza Vînturilor, 1999.
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
canina sub care se hîrjonesc cîinii;/ speriată ca o fetiță într-un orfelinat,/ iubită fără iubire/ poesia pare a fi ca o magazie de cherestea(...). Într-o zi va fi venind poesia, tristețe zîmbind,/ mă va găsi cenușă dusă de vînt/ în liniștea mării, de sus..." (Poesia mirabilis). Delicatețe care se destramă, în cuprinsul unui discurs tot mai acuzator, în desfășurarea căruia recriminările își asociază și precedente literare celebre: "Precum copiii scăpați de la școală de sub chinurile clasicilor/ recitați acru de buzele
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în Maramureș/ au mai rămas diminețile/ cu sori levogiri răsucindu-se pe brîiele porților/ peste lanul de cînepă de pe dumbrava Dragomireștiului/ lin unduindu-se în bătaia precambriană a vîntului/ cum cilii vibratili ai unui parameci uriaș/ în preajma protozorului preferat/ la țărmul marii aventuri financiare/ țări ancorează-n golfuri de petrol/ împinse de același astronomic instinct cu care/ viermele Eunice din Oceanul Atlantic/ procreează doar în a opta noapte după lună
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
se întrepătrund, în film, firesc, cu aspirația, cu mirajul, cu nostalgia "frumuseții" și a sufletului, ignorat, al acestei lumi. Personajul "băiatului cu camera video" filmează o pasare moartă, o femeie înghețată, fără adăpost, o pungă albă de plastic, umflată de vînt, "dansînd pentru tine" pe un trotuar pustiu, printre frunze ruginii, pe fundalul unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty e un film provocator și melancolic, care poate fi citit și că o
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
recuperare a masculinității pierdute" (într-o lume, evident, condamnată la "emasculare"). Apare, în film, și întrebarea, gen anchetă: "" Răspunsuri: "Cu tata. Cu șeful meu. Cu Gandhi. Cu Lincoln. Cu Hemingway." Nimeni nu zice că s-ar bate cu morile de vînt. (Acela e alt film!)... Asistăm și la variațiuni pe tema inventivității protestului, de la fabricarea artizanală a explozibilului pînă la pipi în supă în bucătăria marilor restaurante! O altă găselniță a personajului diabolic, care s-ar putea să vă amuze: se
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
și istoriei, la cotele unei virile purități stilistice. Dezbărate de luxuria metaforizantă, catrenele se organizează în jurul unor idei, concepte, obsesii binare, enunțul însuși fiind biunivoc, denotativ-conotativ, reflexiv-tranzitiv, de o modernitate deconcertantă: "Scrii, tot mai scrii/ versuri eliptice/ cu fantezii/ apocaliptice -/ Vântul cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul/ o să-l întunece!". Bătăi în dungă convoacă mai toate semnele negativării vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune osânda scrisului, ca religie și soluție artistică. Poemele lui Ion Horea
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
împietrită de durere. Nu numai din cauza ta sau a mamei, sau chiar a mea sînt tristă; de fapt, din cauza întregii lumi, din cauza cerului albastru, a razelor soarelui de octombrie, a scoarței arborilor, a tulpinilor de crizanteme care se mișcă în vînt, da, chiar din cauza apei, a pietrelor și a pămîntului. Întreaga fire a luat dintr-o dată culoarea doliului. De cînd am citit jurnalul mamei, știu că de două și de trei ori pe zi, și cîteodată chiar de cinci sau șase
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce de sare/ ții minte mereu mireasma de vis/ a ierbii
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
locul pe mine mă adun/ ocrotind magic sufletul tău se întoarce/ atît de lin// miracol această găsire a semnelor stînd/ sub semnul căderii sub vîsle/ de care-ți dai seama că sunt/ numai din ritmul larg ca de moară de vînt// văzduhul golit de orgolii și febre/ se lasă uimirii odihnei/ te simt transparent ferecat în capcana/ restului lumii agitînd restul lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
un unghi de vedere inedit, la intersecția vieții exterioare cu cea interioară: "sorbit de nori în trecere/ de solzii unui pește imaginar/ ca ploaia/ tu vezi seninul altfel// trup dar din darul apei/ fînul călcînd ținutul pudic/ dintre genunchii umbrei// vîntul halou/ strîns împrejurul frunții/ urmează-n puls pupila/ și tu vezi adormirea altfel// ea/ ca un turn adînc de calcar/ prin care cad în fundul lumii/ norii// și ca o sămînță în țipăt/ duhul ce și-l dă umbra// tu altfel
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care se blochează, se descompun/ cînd vuiește neantul prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu nuferi/ iradiind deasupra:/ vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru. Conștiința mizeriei se coroborează cu impietatea, ceea ce e un fel de transcendență inversă. Fiind puse la îndoială miracolele cristice, viața cotidiană se descoperă și
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
nu/ atingem cu tălpile goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii guma/ șoldurilor lăsate într-un așternut parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și înjosit versul veacului:/ nu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
a tragicului epic în cadența regulată a unui descriptiv aproape de poezie. Fialta, cu cerul ei alb și încercănat, cu aburii ploii zăbovind în aer și pe pleoape, cu silueta încețoșată a muntelui St. George și opacitatea unei mări netulburate de vînturi, devine în această nuvelă toposul unor întîlniri fabuloase între un bărbat și o femeie. Cei doi nu sînt îndrăgostiți în sensul obișnuit al cuvîntului, căci între ei nu există nici o poveste de iubire; cu ani în urmă s-au sărutat
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte a lui Cervantes și/ Carta Marilor Drepturi ale Omului?" Eu/ spre exemplu, găsind o asemănare perfectă - lupta cu morile de vînt/ și de toate celelalte feluri...Vîj , vîj!!" (Mă încumet). Fatalitatea ființării în paralel a două state românești este cu acest sentimentalism (aproape) à rebours amendată: "Ce/ densitate de țări în Europa! Cîte două/ pe cap de locuitor cel puțin în
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstanțiale: "Aștept cele patru vînturi 1) Leo Butnaru - Identificare de adresă, Ed. Augusta, Timisoara, 1999, 68 pag. 2) Irina Nechit - Un viitor obosit, Ed. Augusta, Timisoara, 1998, 96 pag.
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]