2,208 matches
-
vă aduc aminte, poate nu ați mai studiat de mult Constituția , articolul 23 spune deci că statul ocrotește dreptul mamei și al copilului. Atunci de ce în cadrul acestui articol i s-a desfăcut mamei contractul de muncă în anul 1973, fiind văduvă, bolnavă și susținător de familie? Articolul 28 spune că cetățenilor RSR li se garantează libertatea cuvântului și a presei. De aceea sunt închisorile și spitalele de boli nervoase pline cu cetățeni care și-au luat aceste drepturi constituționale? Despre libertatea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
m-ați mai putea ajuta cu ceva, ci pentru a împiedica continuarea crimelor ce se fac prin aplicarea Decretului care interzice întreruperea sarcinii. Ați fost și dvs. tânără, sunteți mamă și deci normal ar fi să mă înțelegeți. Sunt muncitoare, văduvă și am o singură fiică studentă care, provocându-și un avort, a primit o hemoragie care i-a fost fatală. De când am pierdut-o nu mai sunt om, dar nu am destulă putere pentru a-mi curma viața, care pentru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și cei doi fii ai ei și se instalează pe câmpia Moabului. Unul dintre fiii ei se căsătorește cu moabita Rut. După moartea soțului și a celor doi fii, ea își abandonează țara de adopție cu cele două nurori rămase văduve. Pe drum, le îndeamnă să se întoarcă fiecare la mama ei și le permite să se recăsătorească. Rut decide să nu se întoarcă și să-și însoțească soacra până la Betleem, refuzând s-o lase singură pe bătrâna îndurerată. Ba chiar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ruptul capului. La început maică-sa a rugat-o frumos, apoi a luat-o de cozile ei imense și a zgîlțîit-o bine. Omoară-mă, mămuță, mă arunc în fîntînă... Lacrimile au pus stăpînire pe casa bietei Anghelina, femeie singură, văduvă de război, înecată în sărăcie. Ileana a crescut ca o floare de mac printre buruieni și avea un corp strașnic de bine plămădit, că noi, băietanii, ne înghesuiam să-i facem curte. Cînd plînsetele în casa Anghelinei erau în toi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Coaba", "Cubanacan", majoritatea convergând către "coa" loc și "bana" mare, respectiv coaba loc mare, câmp, pământ cultivat. Columb a numit Cuba și Juana, în cinstea principelui moștenitor Don Juan al Castiliei. Juana era și numele fiicei regelui Castiliei, care, rămasă văduvă, a intrat în istorie sub numele de "Juana la Loca" Ioana nebuna! În urma unui decret regal din 28 februarie 1515, regele Fernando El Catolico a dispus ca insula să se numească "Fer-nandina". În prima operă literară locală "Espejo de la paciencia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Facultatea de Agronomie din Chișinău în 1940, însă prin cedarea Basarabiei, își continuă studiile superioare la Universitatea din București, Facultatea de științe, secția de Biologie, pe care a absolvit-o în 1948. S-a căsătorit cu Constantin Boeru, însă rămâne văduvă după numai opt luni, în urma decesului acestuia pe front. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca om de știință deosebit în biologie și neurologie. Modestă, muncitoare, cu dăruire totală pentru profesiune. A lucrat cu somități științifice românești (acad. ștefan
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Domnul Antoine este o persoană corpolentă, dar mai mult îndesat și voinic decât gras. Vorbește perfect românește, are o voce răgușită care i se potrivește ca și mustăcioara galică. Am continuat povestea. Stăpânul motocicletei nu-i un celibatar. Adică, este văduv, soția lui a murit de tânără; i-au rămas doi copii, acum oameni în toată firea, stabiliți de mulți ani în Elveția, la rosturile lor. Motociclistul îi vizitează în fiecare an; în timpul absenței lui, de motocicletă și de Demidor se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și sora sa și soțul ei... că da, în 1933, s-a sinucis un chiriaș nenorocit, din dragoste... că fata pentru care nefericitul s-a spânzurat trăiește și ea, "întrebați la numărul doisprezece, vis a vis, e doamna Spiridonescu. Este văduvă, de mult, a fost soția unui deputat care a murit la canal... " Doamna de la nr. 7, care se vede că era singură, avea chef de vorbă, m-a întrebat dacă sunt ruda sinucigașului. I-am răspuns că nu, că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
precis, trec trenurile de marfa. A fost cândva și un canton de unde un ceferist, cu un steag în mână, saluta trenul. Acum halta este părăsită. Nu se mai știe nimic de ceferist, nici de familia lui; avea două fete, era văduv, vai de capul lui... Mai încolo, lângă linie, o placă de tablă anunță numele haltei care este și al municipiului unde se aflau străzile Caisului, Îngerilor, Filozofiei și altele, acum uitate. * Nu știu ce se poate construi pe aceste terenuri nenorocite. Vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
problematică mult mai frivolă - aceea a dragostei Într-o lume obsedată de bani și de aventuri ilicite). Ambele subiecte sunt Însă puțin absurde, dar muzica, deși cu totul diferită, e fermecătoare În amândouă. Ascultând pentru prima oară muzica lui Bellini (Văduva o văzusem la Opereta din București), am rămas adânc mișcat de frumusețea aproape senzuală a melodiilor, pe care le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
moartea prematură a actorului. Pasiunea secretă față de Dinel, consumată între două retușuri de pensulă sau două decoruri pentru Richard al III-lea... și, în sfârșit, ca o încununare a mondenității - căsătoria lui Mircic cu funcționara dramatică Ghighi Marian, așa-zisa văduvă a lui Camil Petrescu (de fapt divorțaseră cu șase luni înainte de moartea acestuia), și strămutarea lui în frumoasa vilă dintr-unul din intrândurile bulevardului Dorobanți, unde, pe lângă mobila stil, moștenea și doi fii de stirpe ilustră, cuminți și drăgălași ca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apartament la comun cu încă două familii, cu o singură baie, la care se făcea coadă dimineața, și o singură bucătărie. Foștii proprietari ai apar ta mentului, reduși acum la o singură cameră, ne pri veau chiorâș. Cum tata rămăsese văduv și sărac lipit, l-am adus la București, în cămăruța de serviciu a aparta mentului, fără aerisire, și l am întreținut din salariul meu. Soțul meu, ziarist, era mereu dat afară din presă - de la Agerpres, România liberă, Informația Bucureș tiului
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
voiam să mă rog, dar rugăciunea era acolo fără știrea mea. Mi-am dat seama că m-a ascultat bunul Dumnezeu, și-i scriam în fiecare seară. Aproape în același timp am întâlnit o doamnă deosebită, Giuseppina. Cred că e văduvă sau divorțată, o văd mereu singură, dar mi-a spus că are doi fii. Îi povesteam câte ceva despre zbuciumul meu - e un om deosebit cu care se poate discuta -, iar ochii ei mari și luminoși ofereau încredere. Mi-a spus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
deh, s-a întors roata. Rosanna lucrează la Perugina, celebra fabrică de ciocolată. E aici de 20 de ani, de când i-a murit soțul într-un mod stupid. I-a căzut o plantă în cap, la un restaurant. A rămas văduvă, cu o fetiță de un an! Unde crezi că a căutat ajutor? N ai să ghicești! La padre Leonello! De 20 de ani ajută pe toată lumea! I-a spus necazul ei și că își dorea ceva de muncă în plus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
parcă de acolo, nu mai știu ce s-a întâmplat cu ea. Mama fetei, o blondă mai curând făcută decât naturală, se chema Buruiană, după numele de familie al soțului, inexistent. Și doamna Borcea era singură, mai mult ca sigur văduvă. Avea și un fiu, inginer pare-mi-se, care scria literatură, piese de teatru, mai exact. O dată sau de două ori am avut prilejul să-l văd. Mi s-a părut cam neserios, cam fanfaron, poate și pentru că de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu orice preț în viață. Murise, de fapt, aproape sinucigându-se: „Vreau la Emilia, vreau să mă duc la fata mea”. Și s-a dus. Fără pic de teamă, impetuoasă, trântind ușa acestei lumi în urma ei. La înmormântare, tătăicu, acum văduv, murmura mustrător, în timp ce groparii se pregăteau să se apuce de treabă: „Marioară, ce-ai făcut, ce-ai făcut!” ca și cum ea ar fi făcut o poznă, i-ar fi greșit, din neatenție, cu ceva, nu i-ar fi dat ascultare. * M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în timp ce tanti cobora de pe masă; a trecut apoi pe lângă mine și s-a dus în altă cameră, de unde, nu peste mult, a apărut „aranjată”, ca o fată tânără și frumoasă. „Trebuie să-l anunțăm pe unchiul (soțul ei, rămas acum văduv), să vină s-o ia acasă”, am spus eu cuiva - nu eram singur, erau și alții de față, dar de văzut nu se vedeau în vis. Visul acesta, de azi-noapte, pare o ilustrare perfectă a ceea ce scriam în După-amiaza de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
devenit neînchipuit de rezistentă. A supraviețuit tuturor fraților și surorilor ei, în număr de șase. Acum înțeleg secretul longevității sale: tanti Șura trăiește și anii fratelui ei geamăn, care n-a apucat să trăiască măcar o zi. Tanti Șura e văduvă de zece ani. Uneori se simte tare singură. Vecinii și rudele din fosta casă boierească cu care ea ocupă la etaj un mic apartament îi deschid rareori ușa. Vara, când tinerii de la parter au musafiri, tanti Șura iese pe balconul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al Primăriei Iași. La nr.5: 1890 ianuarie 1, Apoplexie cerebrală - Act de moarte din anul unamieoptsutenouăzeci luna ianuarie ziua a doua după amiază. Act de moarte a D.Ion Creangă de cincizeci și doi de ani de religie ortodoxă profesore văduv domiciliat desp.III mort alaltăieri la treizeci și unu decembrie anul espirat una mie optsuteoptzeci și nouă în casa din Str.Golia No.51 . Martori au fost: d.Vasile Ciohodaru, d.N.I. Gheorghiu de 30 de ani funcționar din despărțirea a
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
ca și pe habotnicul tipograf Binder, care-și clădea din trestie și stuf „cuștile“ sărbătorilor de toamnă, amintindu-i cei patruzeci de ani petrecuți de poporul ales În cort și În pustietățile Sinaiului; și, În sfârșit, pe coana Rița, blănăreasa văduvă, care a trăit până mai anii trecuți și numai cu pâine muiată În cafeluța neagră - și de aceea, poate, atât de subțirică la trup și cu min tea sprintenă la amintirea locurilor și a oamenilor din mahalaua noastră, mai cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și ia leafa lor de 60 de lei pe lună, [cel] de la care tatăl meu cum părase o vilișoară la Colentina, pierdută În dezastrul ce [va] urma după moartea mamei mele. Iar victima acestor bezmetici de băieți era o cucoană văduvă căreia Îi plăcea această plevușcă de tineri, amatori la o anumită vârstă de băbuște cu carnea fezandată, și pe care Îi atrăgea În casa ei fie cu ceva gologani de tutun, fie cântându-le la pian aproape goală și primind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit călcată, fără nici o cută, și după care tânăra văduvă venită fără intenții culpa bile suspina acum, zbătându-se pe fatala dormeuză și implorân du mă cu toată inocența de care mai era capabilă: „Ah! rochia, dom’le Beldie, ah, rochia!“ Vremuri fericite, când te puteai bucura, ca un despot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
actorului Y și ca artistă, colegă cu soția mea În trupa actorului Petre Liciu, În faimosul turneu de teatru național prin Bucovina austriacă din 1910. Ne vedeam mereu, ca deunăzi, când, aproape oarbă, o găsii pipăind soneria ușii mele. E văduvă acum Olga noastră de două ori: după bărbatul luat la maturitate și după amantul iubit din tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aproape feciorelnic, la acest cuvânt al meu amabil, la o atenție delicată sau la o glumă inocentă cu care le descleș tam buzele lor strânse de atâta amar și delăsare. Am mângâiat adesea frunțile și părul sur și rărit al văduve lor bătrâioare, Încă duioase, prietene ale casei mele și care nu mai văzuseră cu anii, nici măcar de la copiii lor mari sau de la nepoții lor prost-crescuți, asemenea mângâieri. Cécile B., frumu sețea de odinioară a Iașilor, colega nevestei mele, Îmbătrânită și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a patra zi, ființa aceea micuță care îi urmărise mișcările când se afla în preajmă, trecuse în neființă pământeană, lăsându-i cel mai amar gust din viața ei, zicând: Când îți moare mama, orfan te numești. Când îți moare soțul, văduvă ești. Când îți moare un copil, nimic nu mai ești. Blestema moartea care nu ținea cont de rândul fiecăruia, care fusese așa de crudă când din brațe i-l smulse, lăsând-o cu o mare jale și cu un dor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]