2,974 matches
-
mai zîmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce ești, Cât poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. De-odată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți: E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. {EminescuOpI 118} Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Că te-am zărit e a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e încețoșată de negura fumurie, iar de pe punte, cât vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de o rană urâtă de glonț pe care sângele amestecat cu noroi se închegase. Știi spaniolă? îl întrebă Velasco, însă omul continua să horcâie printre buzele întredeschise. Ochii îi erau și ei deschiși, dar se uita în gol, de parcă un văl subțire îi acoperea privirea. Moartea cobora asemeni înserării peste trupul tânărului indian. Habeas requiem aeternam, murmură Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Elena Marin Alexe -n goană prin mine, Ard curcubeie în tristul pustiu, Puntea de vis leagă mai bine Destinul meu pe sufletul viu, Păstrez încă-n palma ce plânge Parfum de stele cernute, Sărut vălul nopții ce-atinge Aroma din zile pierdute. Privirea se-agață-n fereastră Cu lacrimi de ochi nerostite, Sunt multe ce-n suflet adastă Și-așteaptă trăiri rătăcite. Fug minute la timpul trecut, Lăsând amintiri care mor. Vremea ascunde tot ce-am avut
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin grădină Și mă-ndeamnă de cu zori Să colind cărarea lină Învălită-n dulci răcori. Cheamă ceasul dimineții Inima cu dor de-a spune Și prin diafane văluri Se prind ochi-n rugăciune. De pe ram pe fir de floare Sărbătoare și lumină La atâta frumusețe Inima-mi cu dor suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile iar ma poartă Spre înalt, spre nemurire Și cu fruntea sprijinită Sus
Zorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83236_a_84561]
-
deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește tainele ascunse sub vălul nopții.” (Ion Simionescu, din volumul „Prin munții noștri”) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Introduceți în enunțuri ortogramele din text. 3. Alcătuiți propoziții în care cuvântul albastru să fie altă parte de vorbire decât în text. 4
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
scrieți mesajul care se desprinde din fiecare strofă. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Exlicați sensul cuvintelor: undă, navă, minaret, răchitele. Noapte de iarnă George Topârceanu (fragment) Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit(...) .......................................... Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinareUmple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
râu și le stricaserăm toată distracția. Acum erau obligați s-o lase pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uniformele lor verzi și urâte. I-am văzut Îndreptându-și țevile puștilor spre noi. De ce făceau asta? Și fiecare pușcă a strănutat scurt, așa, sus și jos, sus și jos, dar fără nici un zgomot. Nici un pârâit, nici un șuierat, doar un văl de apă Înroșindu-se, și apoi Încă unul, și eu mirându-mă. De ce nu era zgomot? Nici un pac-pac. Surorile mele tremurau Încercând să-și păstreze sufletele În trupuri, iar eu Încercam să mă prind de ele ca să mă țin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a ajuns această Înregistrare În posesia ta? Belinda stătea În fața pieței de noapte din Bangkok. —Ed, după cum știi, noi lucrăm sub acoperire În Birmania, căutând indicii credibile și urmărindu-le până În cotloanele secrete ale acestei țări care trăiește În spatele unui văl de secrete. Și din cauză că Birmania este condusă de un regim represiv, trebuie să protejăm identitatea surselor noastre. Să spunem pur și simplu că ne-a adus-o o vrăbiuță. Avea o casetă falsă, adevăratul conținut fiind copiat pe o dischetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dat seama că ceva nu era în regulă. În rest nu aveam nimic deosebit. Eram conștient. Puteam să merg fără probleme. Așa cum spuneam și mai devreme, firma se află chiar deasupra stației, așa că m-am dus direct la serviciu, chiar dacă vălul negru de pe ochi nu mi se luase. Nasul și tusea nu se mai opreau. Le-am spus colegilor: „Nu mă simt prea bine, o să mă întind puțin“ și m-am întins pe canapea. Pentru că aveam o senzație ciudată la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să mă simt ca și cum aș fi fost unul dintre infractori. Cam atunci am început să mă simt ciudat. Pe la stația Yotsuya mi s-a făcut rău. La început îmi curgea nasul. Capul îmi era greu. Mi s-a pus un văl negru pe ochi, de parcă purtam ochelari de soare. Toate astea s-au întâmplat într-un interval scurt, una după alta. Am crezut că am făcut congestie cerebrală. Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva și, normal că m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
avut loc o explozie, o să staționăm mai mult!»; Dacă e vorba de un astfel de accident, probabil că nu o să circule metrourile», m-am gândit și dintr-odată, când să mă uit pe harta metrourilor, mi s-a pus un văl negru pe ochi. Atunci nu mi-am făcut prea multe griji. Trebuia să sun acasă. M-am îndreptat spre telefonul public din stație, dar în fața lui se făcuse deja coadă. În timp ce mă gândeam la o soluție s-a auzit următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu ochii închiși. Îmi era greață. Nu îmi venea să vomit, aveam o senzație ciudată în coșul pieptului. Capul îmi amorțise. Cunoașteți expresia «mi s-a rupt filmul», ei bine, era ceva în genul ăla. Parcă mi se pusese un văl pe creier. Încercam să mă gândesc la ceva și nu puteam să mă concentrez. La început, am crezut că era o anemie puternică. Amintirile de atunci sunt fragmentare. Metroul a mers până la Hatchōbori. Kodemmachō, Ningyōchō, Hatchōbori. Aici s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a venit în locul lui. «Ce bine!» M-am repezit înăuntru. În cele din urmă și cu acesta s-a întâmplat la fel, a fost scos din circulație. Nu știam ce se întâmplă. În acel moment mi s-a pus un văl negru pe ochi. Mă gândeam că am tensiune mare. Mă duc regulat la doctor și îmi dă medicamente antihipertensive. Mi se spune în fiecare zi: «Să te abții de la băutură și cât mai puțină sare.» Ar trebui să mai dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spun că aveam dureri fizice. Era mai degrabă o traumă psihică. În ziua de după externare mi-am reluat munca. Senzația ciudată din ochi m-a mai ținut mult. Din când în când, ochii mi se încețoșau. Mi se punea un văl pe ochi sau, mai bine zis, aveam impresia că intram într-o cameră plină cu fum de țigară. Salivez abundent. Dacă nu sunt atent, îmi cade din gură. Deseori visez că mă prăbușesc dintr-un loc înalt. Înainte nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că toți japonezii au viziuni despre sfârșitul lumii? Nu pot să generalizez atât de ușor. Totuși, cred că în fiecare japonez există o viziune apocaliptică, o frică inconștientă, insesizabilă cu ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde trăirile abisale, sentimentul de teamă le-ar cuprinde mădularele. Frica viitorului apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că în fiecare japonez există o viziune apocaliptică, o frică inconștientă, insesizabilă cu ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde trăirile abisale, sentimentul de teamă le-ar cuprinde mădularele. Frica viitorului apropiat. Socitatea este fundamentul vieții oamenilor, dar ei nu știu ce urmează să se întâmple. Cu cât țara este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
japonez există o viziune apocaliptică, o frică inconștientă, insesizabilă cu ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde trăirile abisale, sentimentul de teamă le-ar cuprinde mădularele. Frica viitorului apropiat. Socitatea este fundamentul vieții oamenilor, dar ei nu știu ce urmează să se întâmple. Cu cât țara este mai aproape de climaxul prosperității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-o treabă legată de astrologie, fapt pentru care am stat mai aproape de Maestru și am observat comportamentul liderilor, un lucru pe care nu puteai să-l faci în mod obișnuit. Mi se părea că activitățile erau ascunse sub un văl gros. Persoana care deținea cheia «camerei întunecate» era Murai, de aceea m-am dus direct la el. Nu putem face asta față în față, așa că l-am sunat. A tăcut o perioadă și apoi a zis: «M-ai dezamăgit.» Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nuntă umilă și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari. Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei, făcut cu penița rondă; alături, Irina, dizgrațioasă în văluri albe, gesticulând dizgrațios, vopsită cu roșu pe fața ei roșie. O simțeam că joacă un rol și că-și per-mite chiar să facă exclamări sau gesturi ridicole ca să impresioneze pe cei care găseau prezența ei acolo nefirească. După ce acceptase totul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct cu zugrăveala colorată pe pereți. Parfum, culoare, melodii. I-am spus, cu tot trupul zvîcnind: "Suntem fericiți, Irina! Ce e mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]