3,613 matches
-
de întuneric înstelat Mirosind a mere Când e noapte Străbătută de mângâierile vântului Dinspre adâncul din mine înspre moarte Plină ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de dens în văzduhul care mă înconjoară încât mă strivește îmi vine să țip ca o trestie pe un deal singură disperată amară Cosmosul cel atât de plin de tine parcă este fructul unei caise imense înmiresmat adânc și frust umplut cu miere de
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
sunt fericit și zâmbesc mereu. Dimineața când mă trezesc Te văd pe tine Sunt cu tine Și când merg pe stradă Sunt tot cu tine Îți simt sufletul în aerul din preajma mea și îți văd ochii cum mă privesc din văzduhul care mă înconjoară De cele mai multe ori vorbim, glumim sau ne jucăm Uite îmi place foarte mult să ne jucăm de-a Crinul și de-a narcisa Eu sunt un crin înalt cu tulpina puternică Tu ești o narcisă galbenă care
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
petalele livezilor mele de caiși Uneori așa cum stau aplecat peste tine mai vărs câteva lacrimi ca să ud lanurile de in care tremură în bătaia vântului, în amurg să crească mari Sau ne mai jucăm De-a lumina și de-a văzduhul Tu ești lumina care mă străbate și mă mângâie pe dinlăuntru dând conținut vieții mele Eu sunt văzduhul care te înconjor și de cuprind în brațele mele să te ocrotesc. Și te păstrez toată în mine să nu pleci mai
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
de in care tremură în bătaia vântului, în amurg să crească mari Sau ne mai jucăm De-a lumina și de-a văzduhul Tu ești lumina care mă străbate și mă mângâie pe dinlăuntru dând conținut vieții mele Eu sunt văzduhul care te înconjor și de cuprind în brațele mele să te ocrotesc. Și te păstrez toată în mine să nu pleci mai departe, astfel fiind tu cea adevărată. Mă infior Dar de fapt acesta nu este un joc Pentru că în
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
păstrez toată în mine să nu pleci mai departe, astfel fiind tu cea adevărată. Mă infior Dar de fapt acesta nu este un joc Pentru că în realitate tu chiar ești lumină gingașă și dulce dinlăuntrul ființei mele și eu sunt văzduhul care te conțin și care sunt sufletul care îți umple toată ființa dureros de dulce și lin Mi-ar mai plăcea să ne jucăm de-a caisa și de-a sâmburele său. Tu să fii caisa care mă învăluie și
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
la întrebările care-ți înăbușă iluziile dintr-o dată. Temerile îți ard întreaga ființă, iar îndoiala că poate undeva ai greșit și trebuie să plătești pentru greșeala făcută, te cufundă adânc în oceanul tristeții. Înoți și strigătul tău de ajutor străbate văzduhul cu durerea lui. Și în aceste momente se nasc prietenii, cei care te vor scoate din impas, fiindcă au întotdeauna o mână pregătită să ți-o întindă. Ți se reamintește că nu trebuie să renunți, că mai devreme sau mai
DE CE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354521_a_355850]
-
cunoaștere. Despre bătrân se vorbește întotdeauna la persoana a treia (“Bătrânul cunoaște exact ... ”, “bătrânul a observat ... ”, “bătrânul se încăpățânează ... ”), ca și cum această distanță ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăiește, lumea acestei ființe “tragice și nenorocite”, înscrisă între văzduh și cenușă. Există, însă, de asemenea, frumusețe, o “frumusețe sfâșietoare”, a ființei conștiente de finitudinea ei și de solidaritatea și armonia cosmosului. Existența își așteaptă sfârșitul, și se predă lui, pentru a avea loc fluxul etern al cosmosului, pentru ca ființa
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
împletitor de vorbe”, cum ar spune Ilie Micolov, arta persuasiunii urcate la gradul culmii neatinse decât de maeștri, descrierea cea mai adevărată și cuprinzătoare a pensiunii „Popas Alpin”, înconjurate de peisajul munților Sinaiei, solemni ca niște mitropoliți sub porți de văzduh cutreierat de vulturi, o desăvârșește numai și numai priveliștile înseși, vorbitoare prin chipul lor mirabil despre maiestatea naturii în mijlocul căreia omul, atât de mic, se contopește cu Universul și se preface, desprinzându-se certamente de finitate și temporalitate, parte a
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
plăcerea sa să se simtă răsfățat, să fie servit, slujit, omenit, ca să-și refacă tot ce irosește zi cu zi, pe cheltuiala vieții sale, ca rob al propriei existențe?! Se află, așadar, la Sinaia, un leagăn pentru trup și un văzduh pentru spirit pe care ți le poți dărui pentru o clipă, o oră, o zi, un sfârșit de săptămână, un concediu, toate din ele cât o viață. Iar dacă suntem acum la momentul terminus al clipei de visare pe drumul
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
de noroi aruncate adesea de undeva de deasupra cântecului cântecul - o urmare a căderii pietrelor când lemnul este tăiat din rădăcinile hărți unica zbatere a regăsirii trezește omul din moartea vie apoi îl urcă și îl coboară odată cu mocirla din văzduh păsările clocotesc a zbor se anunță încă o trecere încă o scară își pierde treptele când copacii reapar la orizont rădăcinile lor sunt râme se întind pe sub ploi pământului îi construiesc colajele vieții dispar otrăvite de mâini ruginite sapă sapă
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
martie 2014 Toate Articolele Autorului Eternele visări Intuind atmosfera neasemuit de pură a începutului de toamnă ce coborâse în peisajul străzii, Karl deschise larg fereastra camerei sale. Cu mâinile sprijinite de pervaz, începu să recepteze cu aviditate unduirile înviorătoare din văzduh, menite să alunge monotonia și nepăsarea din timpul verii și trezind sentimente de nostalgie ce dau sens preocupărilor și speranțelor. Adierile vântului, scuturând câte o frunză din umbrarele dese ale plopilor și teilor de pe bordura aleilor, aminteau lumii un sentiment
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
noastră de a spera la un veșnic început. Se strecoară că prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe langă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireazma văzduhului răspândită de horbota florilor din curtea părinteasca, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, de mângâierea blândă a razelor călduțe de
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
nu dau mai întâi pomană pentru cinstirea morților. Începe forfota între vecine cu străchinile cu bunătăți, ouă roșii, cozonac, pasca, vin roșu păstrat anume din via lor din vara trecută și lumânarea arzând pentru sufletul celor duși fără întoarcere. Răsună văzduhul de „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” pe care il rostesc până în ziua Înălțării. După-amiezile răsună satul de cântecul horelor, de bucuria hainelor noi după tradiție, de veselia oamenilor și a copiilor care nu-și mai găsesc astâmpărul. Dar inima
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Trupul e cuprins de spasme, Ni se răzvrătește firea. În văzduh plutesc fantasme, Amenințând omenirea. Tot ce este viu pe Terra Își trăiește
ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353879_a_355208]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Trupul e cuprins de spasme, Ni se răzvrătește firea. În văzduh plutesc fantasme, Amenințând omenirea. Tot ce este viu pe Terra Își trăiește din plin clipa. Ruinează biosfera, Desfătarea și risipa. Sub a zăpezii hlamidă Nu se odihnește grâul. Ne stă sărăcia-n tindă, Apele-și revarsă râul. Pașaportul diplomatic, Cu
ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353879_a_355208]
-
am votat. Și azi, sunt doar ei pricina Lacrimilor ce n-au secat. . Leul și-a pierdut grandoarea Viețuiește simptomatic Raportată-i e valoarea La cel euro satanic. Azi, trupul e cuprins de spasme Ni se răzvrătește firea Că-n văzduh plutesc fantasme Ce amenință omenirea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353879_a_355208]
-
au secat. . Leul și-a pierdut grandoarea Viețuiește simptomatic Raportată-i e valoarea La cel euro satanic. Azi, trupul e cuprins de spasme Ni se răzvrătește firea Că-n văzduh plutesc fantasme Ce amenință omenirea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎN VĂZDUH PLUTESC FANTASME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353879_a_355208]
-
clatină un zid de copaci tufoși, care oprește vuietul orașului de a veni până la noi; numai marmura tristă a lui Arno tulbură tăcerea adâncă ce ne împregiură. Din vreme în vreme, țipătul unei păsăruici care adoarme sau notele rătăcite prin văzduh a unei ghitare se aud în depărtare.” Prietenul său îi vorbește și de renumitele galerii de artă din Palazzo Pitti, Palazzo Vecchio, din alte palate din Florența, cât și de Teatrul de la Pergola la care mersese încă din copilărie. În
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
Mare- Picături ale ploii de aur cădeau, Oceanul devenea străveziu Când palatele lui de mărgean străluceau... Iarbă creștea cu un tiv de mătase, Ascultând un arpegiu de epoci uitate; Pământul părea un briliant între astre Sub puterea energiilor descătușate... Prin văzduh zburau păsări maiastre, Cu lavă de miere vulcanii se scurg- O scânteie divină plutea peste visul Unui muritor devenit Demiurg. Referință Bibliografica: DEMIURG / Marius Nanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014. Drepturi de Autor
DEMIURG de MARIUS NANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353088_a_354417]
-
devin zi rup groaza în silabe sunt fiii neajunși ai tăcerii se nasc în oceanul de ochi cu brațe desprinse, turnați în cenușă vocile lor hașurate traversează versetul topirii întru ființă. 3-Primele Ore În sângele învolburat frica bântuie în perfuzii. Văzduhul înghite suflarea. se așterne tăcerea în copaci. Ninge peste apa interzisă Umbra vieții miroase a duhoare, fuga continuă din timpul suferind spre colindul de iarnă. Vânătorul sună din goarnă, căprioare traversează orașul, într-un decor pustiit rujul iubirii își tulbură
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
se scăldau în Olt, și mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune! I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân și să slugăresc la mațele lui, eu care nu m-am băgât rândaș nici la boierul meu. Vrea trei părți și din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug și bici, înfășcat de ceafă, cine poftește. Uită-te, mă, la
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
Nicu nu a fost primul și nici nu o să fie ultimul copil încins cu năpârca! Doar oamnii de prin curți au rămas stană de piatră, înghețați și de fiorul siluetei negre și de vorbele auzite, care s-au înălțat în văzduh și au coborât ca niște ace de gheață pe sub gulere... Într-una din zilele următoare tata stătea pe o buturugă, lângă porumbar, cu capul gol, cu cârlionții cenușii ai părului lipiți de nădușeală, cu mărășeasca în colțul gurii, mânuind cu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
a lipit mereu de lună... vine toamna, trece toamna, cade frunza, plânge codrul, frunz-a băjenit norodul, lăsând văile pustii, câmpul fără herghelii, fără de speranțe, omul, ca și iarba, ca și pomul; trec cocorii peste zare, împânzind strigoi pe cer tot văzduhul e o harfă prinsă-n cețuri și-n mister, plâng iluzii muzicale ce se sting în în sunet trist, s-a lăsat toamna pe vale în culori de ametist. luni, 22 septembrie 2014 Referință Bibliografică: toamna mea, de unde vii? / Ion
TOAMNA MEA, DE UNDE VII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353163_a_354492]
-
cu izvor și profunzimi valahe dovedește atașamentul spiritual al Alteței Sale Regale față de actori. Nu îi uită nici o clipă, nici atunci când sunt aniversați, nici când ne lasă mai singuri, plecând pe rând la pururi misterioasele depărtări de conștiința umană, peste văzduhul ce le cuprinde stelele pe albastrul sticlos, infinit. Nu a uitat niciodată pe vreun actor, este alături de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României, spre a-i omagia și a le înmâna distincții regale în numele Majestății Sale Regelui Mihai, îi
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353204_a_354533]
-
în leagănul sufletului odorul doinei românești, scurtează timpul până în veacurile fără frontiera de acum, iar doinele lor sunt un protest împotriva uitării. Numai cinci kilometri sunt între satul Iablanca și România, dar pentru locuitorii dintr-o parte și din cealaltă văzduhul reprezentintă extensiv spațiul etnofolcloric românesc bănățean, nu marginile lui care încep din ce în ce mai conturate de dincolo de satele dimprejurul Vârșețului, oraș sârbesc aflat la zece kilometri de Iablanca. Spiritul românesc în locurile natale ale lui Lazăr Novak se desfășoară fără fixism ancadramental
LAZĂR NOVAK. MIRABILĂ ÎNTÂLNIRE A DOINITORULUI CU BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353201_a_354530]