1,940 matches
-
unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și, rotindu-se în cerc cât îi permitea cușca, execută câteva mișcări stângace ca o marionetă pusă în mișcare de sforile nevăzute ale rutinei. Când ultimele acorduri ale valsului se stinseră, mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum dansase, după care își reluă locul și starea dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-au fost atrofiate. Altceva nu mai știe să facă decât să danseze același vals. Iar dacă o scoți din colivie și-i redai libertatea, moare în câteva zile. Asta mi se pare mai oribil decât chiar lipsa de libertate, îl întrerupse Carol... Cam la fel se întâmplă și cu pensionarii. Clachează psihic când sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu mai știu să facă nimic altceva decât ceea ce au fost dresați să facă o viață întreagă... Sigur, li se mai aruncă grăunțe pe jgheab, dar nimeni nu le mai cere să danseze, chiar stângaci și în silă, mereu același vals. Ritmul biologic li se modifică în mod brutal, reflexele căpătate continuă să-i macine în gol și atunci se sting de la sine; sau, mai mult sau mai puțin conștient, își grăbesc stingerea pentru că nu pot să suporte lipsa lucrului pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă, că-și dă duhul! îi rugă timid cârciumarul. Las' că ne faci un șnițel vienez din ea. Ne e foame și n-am mai mâncat de mult o "dansatoare", răspunse unul și ceilalți se prăpădiră de râs. Cei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am mai mâncat de mult o "dansatoare", răspunse unul și ceilalți se prăpădiră de râs. Cei doi marinari, care se ținuseră de mână toată seara și se priviseră în ochi, s-au luat de talie și au început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de mână toată seara și se priviseră în ochi, s-au luat de talie și au început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
frumoasă nu există: ea nu este "reprezentare". Muzica ori nu e nimic, ori ține de sublim, ca tot ce zguduie adâncurile insondabile ale ființei noastre, ca tot ce exagerează durerea de-a trăi. De aceea, orice muzică, chiar și un vals, dacă mișcă profund, e tristă. VARIA 1. Un prieten cu adevărat, dar cu adevărat bun e acela pe careîl cauți în zadar. 2. Prietenia din tinerețe devine adesea cunoștință veche labătrînețe. În bătrânețe ideile și mai cu seamă sentimentele se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a permis să fie frivol. A făcut spirit. Vai! nu există om fără slăbiciuni. Mai curios e că Haim Duvid, meseriaș din Pașcani și filozof de ghetto, e sceptic și poate chiar ateu. Muzica, militară cânta adinioarea în parc un vals de altădată. La o modulație a valsului vechi, am văzut zâmbetul Elizei când a apărut într-o seară pe poarta grădinii publice și a dat cu ochii de mine - un zâmbet necunoscut încă, abia schițat, un zâmbet de provocare, un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spirit. Vai! nu există om fără slăbiciuni. Mai curios e că Haim Duvid, meseriaș din Pașcani și filozof de ghetto, e sceptic și poate chiar ateu. Muzica, militară cânta adinioarea în parc un vals de altădată. La o modulație a valsului vechi, am văzut zâmbetul Elizei când a apărut într-o seară pe poarta grădinii publice și a dat cu ochii de mine - un zâmbet necunoscut încă, abia schițat, un zâmbet de provocare, un zâmbet de femeie, al femeii care abia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a impresionat însă mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stânga la dreapta, ca o parafă energică a unei iscălituri sub un text, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un rac, fără apă, antisemita asta care și-a arendat moșia lui Moriț Felț? Acu hai să-ți cânt, ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă așa ai spus. Ești foarte galant.... Dar ce să-ți cînt? Desigur că toate sonatele, valsul, preludiile și mazurca. Mata ești foarte constant. - Dar mata?- Și eu. La Tuffli mănânc întotdeauna o indiană și o savarină. Mergând spre casă, și-a schimbat gândul. M-a rugat s-o însoțesc la plimbare și să amânăm muzica până la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
frumoasă nu există: ea nu este "reprezentare". Muzica ori nu e nimic, ori ține de sublim, ca tot ce zguduie adâncurile insondabile ale ființei noastre, ca tot ce exagerează durerea de a trăi. De aceea orice muzică, chiar și un vals, dacă mișcă profund, e tristă... Dar asta e filozofia celor patruzeci de ani ai tăi, flămânzi de cei douăzeci ai ei!... Mă duc la Adela. Am venit de la ea adinioarea. Dar e imposibil să nu mă duc. Voi găsi pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls. Imobilitatea e starea mea generală. Ritmul Drapelului smălțuit de stele și cu mine suntem într-o armonie desăvârșită. Pentru mine, e ritmul unui vals romantic. După trecerea în revistă, am căpătat permisii până la miezul nopții. M-am întâlnit cu Muriel la șapte, la Biltmore. Am luat două băuturi, două sandvișuri cu ton, pe urmă ne-am dus la un film pe care voia ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lucru se Întâmpla Însă destul de rar, iar Mașa era atât de obișnuită cu el, Încât umbla În vârful picioarelor, cu pași ușori, ca de balerină, luând bibelourile de la locul lor și așezându-le Înapoi pe același loc, cu mare-mare grijă. Valsul acesta printre lucruri o făcea să se simtă, În ciuda corpolenței și chiar a vârstei sale, Încă tânără și grațioasă. „Ce umbli ca o lebădă?“, o apostrofa de multe ori bunica ei, apărând În tocul ușii cu privirea ațintită-n gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
degetele și-nchise pleoapele. Nu voia să audă și să vadă nimic din cele ce se petreceau În jurul ei. Deodată, gemetele și vaietele ce se auzeau din pâlnie se transformară În sunete armonioase. Trepidațiile Încetară, iar dinăuntrul Evlampiei răzbătu un vals. Cele patru cizme de cauciuc Începură să se legene Într-un ritm destul de alert, dansând În jurul celor doi stâlpi de lemn ce sprijineau tavanul grajdului. Curând ritmul deveni mai dens, transformând valsul Într-o bătută care, la rându-i, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
armonioase. Trepidațiile Încetară, iar dinăuntrul Evlampiei răzbătu un vals. Cele patru cizme de cauciuc Începură să se legene Într-un ritm destul de alert, dansând În jurul celor doi stâlpi de lemn ce sprijineau tavanul grajdului. Curând ritmul deveni mai dens, transformând valsul Într-o bătută care, la rându-i, se Încheie c-un cazacioc. În interiorul Mașei-ou stătea Mașa-Mașa, așezată pe un trepied cu ochii ațintiți la ugerul Evlampiei, și cele două capete umane, unul de bărbat și altul de femeie, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
roteau În jurul său, privindu-l de o așa manieră cu ochii lor injectați Încât bietul, se făcu ghemotoc În scaunul lui Împărătesc...! La un moment dat, un balaur ce conducea alaiul se desprinse din rândurile lor, Înaintând În ritmurile veșnicului vals, se postă la o distanță apreciabilă, privindu-l dușmănos. Se răsuci În loc În câteva rânduri, căutând o poziție cât mai comodă pentru a se propti În coadă. Acest ritual fiind terminat, Încruțișă labele din față deasupra capului, se mai ondulă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
precum cerul de pămînt de pseudosărbătorile din fiecare noapte și pe care doar Întunericul și luminile de neon o puteau adăposti. Dacă Întunericul este indispensabil ritualurilor, atunci urma să fie o lume a unei nopți perpetue... S-a alăturat probabil valsului neîntrerupt, fără nici o legătură cu bucățelele de hîrtie purtate pe aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
felul său, o fierbere, o cheltuire de pasiuni. Un singur lucru nu mai reînviase: chioșcul circular cu podium și acoperiș țuguiat de lemn aflat în grădina publică, unde o orchestră militară cu alămuri executa, sub bagheta unui capelmaistru, tangouri și valsuri la modă, precum și restaurantul pe care-l susținuse - între cele două războaie - entuziasmul mediteranean al unui patron venit din Rodos, hotărât să ajungă, aici, milionar: nu se mai știa nimic despre el; restaurantul, loc de mare atracție, era acum gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu - Agonia violetă, Catafalcul, Și grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint... Alb Orchestra începu cu-o indignare grațioasă, Salonul alb visa cu roze albe - Un vals de voaluri albe... Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă... În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări - Cântau clare sărutări... Larg, miniatură de vremuri viitoare... Nervi de toamnă La toamnă, când frunza va îngălbeni, Când
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atît de bine- Aceeași nepăsare De oameni, și de tine. * Pantofii Pantofi de aur, expuși în vitrină, Veți sta sub dantele, în nopți de baluri, Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt, Și-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi de aur, expuși în vitrină... * Furtună Prin codrii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra 24. De iarnă 25. Unei fecioare 26. Note de toamnă 27. Vals de toamnă 28. Nocturnă 29. Ninge 30. Igienă 31. Si ninge 32. Plumb de iarnă 33. Nervi de toamnă 34. Toamnă 35. Nocturnă 36. Poveste 37. Între ziduri 38. Frig 39. Dimineață 40. Romanță Scântei galbene O femeie în doliu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit. Am fost atât de singur, și singur am rămas, În creierul meu plânge un nemilos taifas... De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal, Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial. De la fereastra ninsă, cu finele perdele, Mă duc pe străzi de gheață cu spuza lor de stele; Și-n mijlocul odăii, tot singur mă prezint: - Valsa o blondă-n alb, și cu pantofi de-argint... Aprind, pe masă, lampa
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]