2,765 matches
-
nu le va citi nimeni deoarece nu ne-am învățat copiii să scrie și să citească românește? Să nu trecem cu vederea acest aspect și să-l tratăm cu indiferență, și să privim adevărul chiar dacă doare. Obișnuiesc unii să ridice verdicte despre munca unui scriitor chiar dacă nu l-a citit, pentru că mă rog gustul lui literar este altul. Nu ești obligat să-l citești și nu încerca să creezi polemici. Trebuie să înțelegi că nu toți cititorii sunt pasionați de filozofie
VIAŢĂ DE SCRIITOR de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364781_a_366110]
-
fi un poet ce se exprimă în culori, iar poetul...cel care pictrază prin cuvânt . Femeia este un miracol ! ,, - Puzzle - sau ,, Pictorul nu înfățișează latura firească a lumii... ci partea nevăzută a ei - matricea existenței . ,, - Pictorul - Nu pot da nici un verdict a tot ceea ce înseamnă pictură și poezie în această carte, fiindcă și eu le port și le duc în suflet pe amundouă, creându-le; dar și unul cât și celălalt poartă în interiorul lor, ceva venit din adânc sau poate din
FURTUNA DIN ,,ALCHIMIA FRUMOSULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364855_a_366184]
-
dar nu este încă nevoie de panică. Aș vrea să te pot ajuta, sînt lângă tine. - La plecare și-a revenit puțin. Am contactat directorul de la spitalul din Iași. Mă va ține la curent cu evoluția stării de sănătate.Aștept verdictul lui. Sosirea șefilor și a juristului de la noi. - Hmmm, nu ești chiar singură... sînt alături de tine. - Îți dai seama în ce situație sînt?... și se presupune că sînt nevinovată. Nu știu ce-aș fi putut face pentru a evita accidentul
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
nu?, de cititori împătimiți. Există și aici diverse grupuri de presiune sau „bisericuțe” dar sunt binevenite, vedem că literatura noastră este în mișcare iar asta e un motiv de-a merge mai departe. Oricum, aceste frecușuri, scârțâituri, scandaluri literare sau verdicte orgolioase de pe site-uri nu duc în final decât la o cizelare a scrierilor, chiar la formarea unui autor. Putem observa aici, odată cu acest fenomen, o eliminare din perimetrul artelor actuale, a criticilor „grei”, respectiv o ignorare de tipul „câinii
de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364993_a_366322]
-
adulterul. Desigur, că în sufletul ei nu l-a iertat niciodată. Spera că timpul o va face să uite de acest episod nefast din viața sa, de soție de politician. Procurorii care au cercetat dosarul senatorului Ernest Zbihli au dat verdictul de neurmărire penală, mușamalizându-se astfel orice matrapazlâc ar fi făcut el. Relațiile dintre Georgeta și Sebastian au rămas de buni colegi și prieteni și, după ce el s-a căsătorit cu Adriana. Doar Minodora îi mai purta pică, dar nu
(ROMAN) EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361622_a_362951]
-
tulbură și-ațâță gloata și care pentru noi e demn pe cruce să-și încheie soarta. Suntem grăbiți? Cum să nu fim, dacă e vineri, iar sabatul începe-ndată la apus, când noi ne-oprim cu robotitul?! Pilat: (cu autoritate) Verdictul meu îl veți afla doar după ce voi cerceta pe îndelete-nvinuitul, ca legea să-și spună cuvântul! Cei doi ies. Îndată după aceea este introdus arestatul: un tânăr înalt, slab și cu niște ochi albaștri, surprinzător de blânzi pentru starea în
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
sofisme-i trebuință în astă chestiune delicată, capabilă să schimbe lumea cum nimeni n-a făcut-o niciodată. De vreau ca peste ani și ani să nu fiu lașul cel mai mare, am datoria-n public să afirm c-acest verdict e-o crimă-ngrozitoare. Dar iarăși zic, nu-i inutil, ba chiar curată nebunie, să mă opun unei voințe totuna cu ce-i dat să fie, când Însuși El a afirmat c-o resemnare neumană, că faptele de azi nutrite
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
îmi e împărțită, puțin cu El, puțin cu lumea. Totuși, Îi port Numele, cine altcineva pe pământ este ca mine? Cu numele sunt al Lui, dar cu inima Îl trădez, precum Gomera. Pentru aceia care continuă în nelegiuire se dă verdictul „nu-i mai pot iubi, M-am scârbit de ei” (9:15). Cele 10 seminții ale lui Israel erau pe punctul de a fi lepădate și nu știau, timpul de har nu este infinit pentru nimeni. Se apropia momentul STOP
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
Toate Articolele Autorului Sparg și geamul acestei zile Să eliberez lumină din pieptul meu Noaptea lui Procust e fără măr gini Cel mai fidel cititor tăcerea mi-a făcut cărțile ferfenița Viitor ul trebuie să rămână acasă Tu în cotro Verdict poet Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ ÎI Referință Bibliografica: Vis în somnul rațiunii / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VIS ÎN SOMNUL RAȚIUNII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352558_a_353887]
-
Madeva, a reușit să se împună muzical prin “exploatarea” fără margini a Sonetului muzical, prin similitudine cu cel literar, având la bază o solidă documentare și mai ales o cultură de necontestat, filosofică, folclorică, muzicală, istorică. Nu putem da un verdict în ce privește apropierea sa față de sonet, ca formă fixă de poezie, dar știm cu siguranță din istorie că acesta s-a dezvoltat considerabil din Renaștere până acum, a avut o largă “aplicabilitate”, o Universalitate (prin forma sa strictă), o adevărată provocare
O PROVOCARE LITERARĂ ÎN MARGINEA SONETULUI de ALEXANDRINA CHELU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350521_a_351850]
-
așeza în aceeași poziție ca el, turcește. Arunca pietricele în apă, îl fixa cu privirea pe omul de pe malul opus. Ce aștepta acel copil de la el? Nu-l cunoștea. Copiii ... îi adora, îi diviniza. Lacrimi de mânie îi înțepau ochii. Verdictul a fost -nevinovat- dar el știa că totul se prăbușește în viața lui. Tot ce crease dăruind era din iubire. Pasiune și implicare. Nu era sigur, cine-i era prieten, cine dușman. Femeile ... cele din jurul lui, din lumea în care
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
de voturi.În Atena antică egalitatea de voturi ar fi dus la achitarea inculpatului.Socrate era conștient de acest adevăr, o știm din Apologia lui Platon unde el își exprimă surprinderea privind diferența de voturi pe care s-a bazat verdictul.El recunoaște:”Nu m-am așteptat la o majoritate atât de mică,”spunea el”ci la una mare”.Socrate era surprins pentru faptul că învățăturile lui fuseseră considerate,de-alungul întregii sale vieți, drept ostile față de democrația ateniană.În aceste condiții
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]
-
În aceste condiții, dacă așa- numiții demos,care era poporul atenian de rând, ar fi fost atât de ignoranți și încărcați de prejudecăți pe cât credea Socrate,el nu ar fi avut într-adevăr nici o șansă.Dar după cum a fost votat verdictul de către jurați a dovedit că el avea șanse considerabile-că acestora nu le-a fost ușor să-l condamne.Acest fapt se datorează faptului că libertatea cuvântului era predominantă în viața politică și artistică a Atenei.Despre această realitate o spune
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]
-
se respectă să nu îi viziteze la ei acasă pe acești „omuleți” de circa 1,60 m înălțime sau vreun film documentar despre originea omului care să nu-i cuprindă. Respectul este întemeiat și el este rezultatul nu numai al verdictului ADN, ci și a presupunerii că civilizația modernă va înghiți inexorabil toate populațiile ce încă mai trăiesc ca vânător-culegător. Numărul nostru mare pe planetă și producția de bunuri interminabila contaminează deja pe boșimani, aceștia folosind acum oale din fier pentru
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
al dreptății; unul dintre cei doi tâlhari coboară în iad prin greutatea blasfemiei sale, celălalt fiind iertat de păcatele sale și înălțat spre cunoașterea teologiei” În aceste clipe, dintre acești doi oameni ce se aflau în aceeași situație cu același verdict, avem unul care îl mărturisește pe Dumnezeu și își dobândește mântuirea ca om (este ceea ce înseamnă teologia în sensul deplin și autentic al cuvântului), și un altul care îl acuză și îl blasfemiază pe Dumnezeu (iată o latură și o
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
una cu caracter de protest contra îndreptării ideii comuniste spre dictatură și totalitarism în R.P.R., s-au predat autorităților elvețiene. În iunie 1956 a avut loc Procesul de la Berna, și după două săptămâni, la 21 iunie 1956, s-a dat verdictul, Ioan Chirilă fiind condamnat la 2 ani și 6 luni. După 20 de luni de închisoare, pe data de 16 octombrie 1956, a fost eliberat și expulzat în Germania, țara în care îi fusese acordat azilul politic. În România, a
LA MÜNCHEN A DECEDAT IOAN CHIRILĂ, LUPTĂTOR ANTICOMUNIST PENTRU LIBERTATE de ION DUMITRU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346643_a_347972]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului MĂ ÎNTREBI ?! Mă întrebi ce va mai fi Crezi că-ți pot răspunde? În viitor eu pot privi, Dar nu știu până unde. E ușor să dai verdicte Când nimic nu e concret Visând la clipe fericite Uităm că nimeni nu-i perfect. Fiind un om de rând Cu o biografie oarecare, Nu mă voi uita plângând Înspre Carul Mare. Ce distinsă ești așa În curatele-ți vesminte
MĂ ÎNTREBI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350975_a_352304]
-
cancer și merită un nume de S.R.L. Dar a fost contrazis de altul, care a spus că spânzul vindecă mai bine cancerul, așa cum a citit el într-o revistă. Mărășteanu, cu o falcă-n palmă, îi privea uluit și aștepta verdictul final. Însă hărmălaia fuse întreruptă de cel nerăbdător,ultimul de la coadă, care răcni: --Terminați, domnilor, cu bazaconiile! Mușețel, tei, talpa gâștei, mierea ursului, nu contează. Trebuie un nume caracteristic tuturor plantelor medicinale, un principiu comun. Amarul, domnule, ăsta e principiul
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
de epitafuri vesele specifice vieții celui care este înmormântat cuprinzând un tonic în fața morții știind că cimitirul nu e loc de veselie. Reprezintă această versificație profunzime și nu necuvință în fața morții? Medalioane specifice, versuri slabe dar cu mesaje către eternitate. Verdicte, poet al satului - vorbește în scris la persoana întâia! Pe fiecare din cruci evocă într-un epitaf un episod din viața mortului, specific fiecăruia. Epitafurile sunt ca proverbele, comori de înțelepciune, mici poeme, aprecieri pe pietrele funerare sau cele de
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
personal”. „Ce, cărțile sunt flori?” - mă întreba cu ochi mijiți în efortul suprem al înțelegerii textului. Da, stimată tovarășă, cărțile pot fi și flori înmiresmate care-ți bucură ochiul, nările, mintea, sufletul, inima. „Taie florile, taie sufletul!” a venit implacabil verdictul. „Mai sobru, tovarășa, mai sobru!” Am mutilat. Am tăiat sufletul după comandă, în mii de bucăți, l-am fărâmițat azvârlindu-l în pustiile vânturi. Am tăiat focul cel sacru, o dată cu florile, o dată cu inima. Și ce-a rămas din prețiosul material
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
începutul anului 2008, Ioana Dumitriu este diagnosticată cu cancer metastatic. Boala debutează însă în anul 2001, când în urma unei mamografii, violonista află că are un nodul tumoral în stadiu incipient. În 2004, rezultatul biopsiei indică o înrăutățire a situației iar verdictul medicilor este, nici mai mult nici mai puțin, decât cancer mamar... Deși veștile rele se vor ține lanț, celebra violonistă, de altfel o fire optimistă, nu se lasă intimidată de cumplita boală și refuzând chimoterapia, se apucă să studieze pe
IOANA DUMITRIU – O VIOLONISTĂ APUSĂ PREA DEVREME (CAPITOLUL XXIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356361_a_357690]
-
societatea și cititorul. Critică reprezintă în general judecătorul și cenzorul care alege ce este bun de ce este rău. Dar se pune întrebarea: cine alege critică bună, obiectivă, de cea rea și subiectivă? Cine îi dă dreptul unui critic să dea verdicte, cănd istoria literaturii ne dovedește că s-au făcut multe greșeli în acest domeniu? Dacă ne referim la critică de poezie, ea are mai multe direcții: valorizarea eului, lucru ce-l poate face doar, eventual, un psiholog; o interpretare a
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
care poezia se întâmplă prin rezonanță, si nu judecătorul ei... Atunci cand poezia stă în picioare prin valoarea ei, Dumnezeu primește laude... De ce? Poezia sărează pământul... Opinia omului este bazată întotdeauna pe gust sau... mă rog, pe lipsa lui. Omul da verdicte de cele mai multe ori, nedrepte, ceea ce face că artistul să-și primească post mortem aprecierea publică. Cred de asemenea, că am fost clar că aprecierea oamenilor nu mă încântă prea mult. Timpul este un judecător mult mai obiectiv. La început credeam
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]
-
în ochi oarecum calm, dar cu un început de suspiciune pe care greu o reușea să o ascundă. - Tocmai de aia, că nu prea ți-a fost prieten! Tonul pe care a rostit ea aceste cuvinte ce sunau ca un verdict, a fost neașteptat de sobru, de dur, în măsură să-l alerteze de-a binelea pe Valentin. S-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de ea și i-a luat cu blândețe capul în mâini, a privit-o în
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
său nu era prea atent, gândul său fiind la Claudia Procula care nu-i mai dăduse nici un semn de atenție de la ultima discuție avută. Îl auzi totuși pe Naulius care tocmai citea din raport cum iudeii forțaseră pur și simplu verdictul de trimitere la moarte a învățătorului, prin scandările din fața pretoriului, și cum acele acțiuni riscaseră să degenereze într-o răscoală în toată regula. Procuratorul lăudă în gând elocința cu care fusese redactat textul de către iscusitul Naulius. Citind printre rânduri reișea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]