1,741 matches
-
liant moralizator pentru a se menține. Mai sînt și altele, care rezistă prin ele însele : o palmă nedreaptă a tatălui, un moment în care am surprins nu știu ce mătușă sau chiar pe mama dez brăcată, joaca de-a doctorul cu o verișoară, o umi lință din partea altui copil, discuțiile despre ce fac, de fapt, mamele și tații noștri etc. Firește însă că nu pe acestea din urmă o să le povestim nepoților./ Iubirile școlare În clasa întîi, pînă s-o cunoască pe ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
s-a întâmplat, dar oricum nu mai era necesar să spun nimic, deoarece eram cam verde la față și mă țineam de burtă datorită durerilor care le aveam. La vernisaj am mai avut plăcerea să mă întâlnesc și cu o verișoară de-a mea din Bacău, pe nume Brândușa Dascălu, cu care nu mă văzusem de 20 de ani, și m-am întâlnit cu ea chiar la vernisaj. Știam că va veni la această manifestare și eram curios cum arată acum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sa de mamă atât de tânără, optsprezece ani, o îndreptară spre Alin și zise: - Acum ce facem?...cu mine și cu băiatul? - Vei merge cu mine, iar copilul îl lăsăm în continuare în grija Lucianei. Putem conta pe ea, e verișoara mea și știu că e o mamă bună. O să le trimitem bani și tot ce au nevoie. Sper să nu regretăm niciodată hotărârea asta. - Mi se rupe sufletul că trebuie să-l las aici. Nu are decât doi ani și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bucurii care îți aduc zâmbetul pe buze. Dar pe tine te-au întristat... Cunosc delicatețea lui Alexandre, știu că, din colo de cadoul în sine, a atins obiectele acelea, înainte de a ți le dărui, cu adorație și fervoare. Ciudată coincidență! Verișoara ta Mica a primit și ea o rochie verde-jad. Dar pe mine m-a întristat să aflu că ți se pare prea elegantă pentru tine. Mamounette, te lipsești de toate. Cum mai stau lucrurile cu tine? Mănânci întotdeauna pe săturate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă, îngrijorată că o amintire mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund: „Am avut un pom de Crăciun minunat și 40 de invitați; Ramiro i-a adus o valijoară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din rândurile următoare. I-a dat lui Mabell 800 de lei ca să facă o curățenie mare; de cum va fi gata, el se și instalează. Dar iată că de două zile un zdrahon de inginer, pătrat, și nevasta lui, tot ingineră, verișoară bună cu Wally, sunau tot timpul, cu un alt ordin de repartiție. Gras și bombănitor, sigur pe el și sigur de legitimitatea cauzei lui: căsătoriți de trei luni, el locuiește la un prieten și ea într-un cămin studențesc. Ieri-seară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
face să vorbesc spaniola fluent când voi părăsi Cahuita și continuăm lecțiile pe plajă, în grădină, până și la masă în restaurant, unde ieșim în fiecare zi cu diverși localnici. După o săptămână trec prin testul suprem: Jose sună o verișoară de zece ani și îmi dă mie telefonul să fac conversație. Reușesc să încropesc un dialog chinuit și Jose se declară fericit că a reușit să mă aducă într-un timp atât de scurt de la zero la fluent în limba
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tare. Bem câte un suc de platan uitându-ne la râu și admirând reflexia soarelui în apa liniștită. Deși accesibilă doar pe calea râului, casa este departe de a fi izolată, tot timpul apar canoe mititele cu diverși veri și verișoare care vin să stea de vorbă. În mod normal vorbesc între ei în Secoya (indigenii mai bătrâni nici măcar nu știu spaniola) deci posibilitățile mele de comunicare cu ei sunt reduse la zâmbete și gesturi. Petrec ziua conversând cu tot felul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
afla taman în poarta casei lui Costache. Ajunsă acolo, o văzu pe Zoița pe prispa casei cum curăța un pește mare cam de vreo două kilograme. - Ia te uită, vară-mea Zoița, când ai venit la Pungești? Bună dimineața, dragă verișoară, ce mai faceți la Galați? se arătă voioasă Marița; − Bună dimineață, dragă vară-mea, după cum vezi am venit și acum curăț un pește. Da’ hai, intră în ogradă, să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dacă nu avea o ocazie, o repara cu mai mare sârg. Mașina a devenit cel mai important personaj al familiei. Cu ea am colindat o parte din țară și de fiecare dată era cu noi ba o mătușă, ba o verișoară, pentru ca drumul să fie mai vesel, mai plăcut. Oricum, era teribil, mai ales pentru noi care râdeam de mama de câte ori țipa la tata să nu depășească o căruță, un tractor sau un biciclist. Multă vreme am crezut că toate piesele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
condamnați" de "plecați în străinătate", de "eventuale contacte în străinătate" etc., nefiind omis nimic din biografia ta și a neamurilor. În cazul meu, cu 7 frați și surori, respectiv 7 cumnați și cumnate, cu o liotă de unchi, mătuși, veri, verișoare, nepoți și nepoate din familiile mamei și tatii, completarea formularelor era o muncă de Sisif. Noroc de faptul că în urmă cu ani, la intrarea în facultate îmi făcusem cu destulă acuratețe științifică, de ucenic în ale istoriei, un "arbore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mătușilor, verișoarelor, mamei, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur. Mi-a plăcut gestul său, gândind, ca diplomat, că agricultura ecologică poate constitui o punte între țări și popoare! vizita în România a președintelui sirian Hafez el Assad, mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și vizita delegației Senatului României condusă de Oliviu Gherman. Pe domnul ambasador Dan Hăulică îl "citisem" în excelentele numere ale revistei "Secolul XX" (unde era redactor-șef și avea ca adjunct pe frumoasa și talentata Georgeta Horodincă, nimeni alta decât verișoara primară a soției!). La numirea sa ca ambasador la UNESCO, aveam într-un fel să-i fiu chiar, împreună cu Adrian Dohotaru, naș, având mai multe reuniuni de "pregătire".(Îmi amintesc de una din ele când îi dădusem spre consultare o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajuns În Israel f)r) nici un ban și a Împrumutat pentru a putea Începe o afacere. Un om simplu, ducând o viat) modest), ca toți verii mei de la Riga. Apartamentul lui este mic și plin de mobil) de mod) veche. Verișoară noastr) Liza și soțul ei, Westreich, au o b)c)nie; nu este mai mare ca o c)măr), Ins) Îi ține În picioare zece ore pe zi. Verișoară Bella, care fusese nu știu ce cadru medical În Letonia, este aici casieriț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Apartamentul lui este mic și plin de mobil) de mod) veche. Verișoară noastr) Liza și soțul ei, Westreich, au o b)c)nie; nu este mai mare ca o c)măr), Ins) Îi ține În picioare zece ore pe zi. Verișoară Bella, care fusese nu știu ce cadru medical În Letonia, este aici casieriț) la un magazin universal. Fiul ei, inginer, lucreaz) În domeniul electronicii, la Sony. Bella Îmi povestește despre una dintre verișoarele noastre care locuiește, Împreun) cu soțul ei, la Geneva
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Ins) Îi ține În picioare zece ore pe zi. Verișoară Bella, care fusese nu știu ce cadru medical În Letonia, este aici casieriț) la un magazin universal. Fiul ei, inginer, lucreaz) În domeniul electronicii, la Sony. Bella Îmi povestește despre una dintre verișoarele noastre care locuiește, Împreun) cu soțul ei, la Geneva. În perioada În care Riga era sub ocupație german), aceast) verișoar) și sora ei lucrau ca niște sclave Într-o fabric) unde se produceau uniforme militare. Înainte că nemții s) se
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată ca un inel de șervet fantezi, confecționat dintr-un fel de celuloid semitransparent, verde deschis cu roz, este o podoabă dintr-un pom de Crăciun, pe care Onia, o verișoară drăguță, de aceeași vârstă cu mine, mi-a dat-o la St. Petersburg, cu câteva luni În urmă. Am păstrat-o, din motive sentimentale, până ce s-au format Înăuntru niște dungi Închise la culoare, care am hotărât În vis că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se stinsese). Două baronese von Korff au rămas În analele poliției pariziene. Una dintre ele, născută Anna-Christina Stegelman, fiica unui bancher suedez, era văduva baronului Fromhold Christian von Korff, colonel În armata rusă, străunchi al bunicii mele. Anna-Christina era totodată verișoara sau iubita sau amândouă la un loc, a unui alt militar celebru conte Axel von Fersen; ea a fost aceea care, În 1791, la Paris, și-a Împrumutat pașaportul și caleașca de călătorie comandă specială, nou-nouță (mașinărie luxoasă pe roți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
faire aimer et qui ne saura jamais se faire oublier“; au fost anexate semnăturile a patru tineri Nabokovi și a trei dintre surorile lor, Natalia, Elisaveta și Nadejda, precum și a soțului Nataliei, a micului lor fiu Mitik, a celor două verișoare și a lui Ivan Alexandrovici Tihoțki, preceptorul rus. Șaizeci și cinci de ani mai târziu, la Geneva, sora mea Elena a descoperit-o pe Mme Conrad, pe atunci În cel de-al zecelea deceniu de viață. Matusalemica doamnă, sărind peste o generație
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale noastre, Mademoiselle și Miss Greenwood) părea aglomerată și mirosea a aer Închis. În stânga mea, una dintre verișoarele cele mai neastâmpărate, o mică blondă vaporoasă de vreo unsprezece ani, cu un păr lung ca Alice În Țara Minunilor și un ten roz sidefiu, ședea atât de aproape, Încât Îi simțeam fragilul os de la șold frecându-se de mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să nu părăsesc În imaginația mea saloon-ul, ca să mă amestec În mulțimea tăcută adunată În fața hotelului pentru a desluși (În „Întunericul Înmiresmat“) anumite señoritas „cu o profesiune dubioasă“. Cu și mai multă emoție am citit despre Louise Pointdexer, frumoasa verișoară a lui Calhoun, fiica unui plantator de trestie de zahăr, „cel mai nobil și mai arogant din clasa lui socială“ (deși pentru mine era un mister de ce trebuia un bătrân care planta trestie de zahăr să fie nobil și arogant
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adus un exemplar În clasă și a provocat ilaritatea delirantă a celor mai mulți colegi ai mei, aplicând sarcasmul lui usturător (era un bărbat fioros, cu păr roșcat) celor mai romantice versuri ale mele. La o ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uneori obligatorie ca să vezi mai bine. M-am întrebat nu o dată și continui să mă întreb... Străduindu-mă neîncetat să judec drept și să rămân lucid - în toate împrejurările. Pe la începutul anilor ’70, trecând prin București și vizitându-ne, Tania, verișoara primară mai tânără cu circa treizeci de ani a mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de piatră. Într-un loc pe acest zid este scris un imn frumos despre Sf. Ioan Botezătorul. Biserică Nașterii Sfanțului Ioan Botezătorul Ieșim din curte, coborâm pe o stradă și ne oprim la izvorul unde se întâlnea Maica Domnului cu verișoară ei, Elisabeta. Apoi am urcat pe munte unde sunt două mănăstiri. Dar n-a venit nimeni să ne deschidă poartă. Am privit și noi prin gard. Deasupra intrării în biserică se vedea icoana întâlnirii Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta. Ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
i-a fost de folos. Un coleg de-al lui îl tachina într-o poezie cu refrenul: „Pe Lasfuma în-buzunar, el îl poartă în zadar”. Seara, unchiul mă pregătea în mod special ca să ajung la nivelul colegilor. După terminarea lecțiilor, verișoara „MELUȚA” (era de cinci ani) mă examina cu multă seriozitate și mă întreba: „Cât fac șapte împărțit la” ? Prin fața școlii din Ariciu, în care locuiam la unchiul Dumitru, curgea „BUZĂELUL” un pârâiaș care, la topitul zăpezilor și după unele ploi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]