10,085 matches
-
înghiți pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este foarte tânăr, Rareș Tiron probează limpede, cu maximă responsabilitate, faptul că ne aflăm în fața unui scriitor de primă mână, un creator de viață veritabil, mai ales
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este foarte tânăr, Rareș Tiron probează limpede, cu maximă responsabilitate, faptul că ne aflăm în fața unui scriitor de primă mână, un creator de viață veritabil, mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu care noi, europenii, am fi obișnuiți să ne confruntăm în asemenea ocazii. Am reprodus acest episod pentru ca lectorul să înțeleagă mai bine întortocheatul mod de gândire japonez, permanent în căutare de măști, de paravane și de retorică oblică. Această veritabilă forma mentis își pune amprenta pe absolut orice felie de viață în arhipelag, iar dimensiunea vieții intime, subîntinsă de complicatele raporturi dintre bărbați și femei, nu putea să fie o excepție de la regula enunțată. Dacă un lucru este dezarmant de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apară în ele o sensibilitate în sens transcendental, adică acea capacitate de a se încerca pe sine și de a se simți pe sine care ar face din ele ființe vii nu în sens biologic, ci în sensul unei vieți veritabile, care este viața fenomenologică absolută a cărei esență constă în însuși faptul de a se simți sau a se încerca pe sine și nu este nimic altceva ceea ce vom numi de asemenea o subiectivitate. Acum, dacă spunem că această proprietate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor, a opiniilor, a reflecțiilor personale etc. ceea ce putem numi lumea spiritului sau a spiritualității umane se întemeiază pe această natură a cărei ființă veritabilă este pusă în lumină de știință și se explică în cele din urmă prin ea. "Științele spiritului", sau "științele umaniste", cum le numim astăzi, nu au așadar nici o autonomie, ele nu constituie corespondentul simetric al științelor naturii, cercetările lor se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine, este cunoașterea vieții. Dacă ne întrebăm care dintre aceste trei cunoașteri este fundamentală, suntem nevoiți să respingem dintr-odată ansamblul prejudecăților vremii noastre, mai precis credința că cunoașterea științifică este nu numai cea mai importantă, ci și singura cunoaștere veritabilă, că, de fapt, cunoașterea înseamnă știință, adică acel tip de cunoaștere matematică a naturii introdus în epoca lui Galilei, și că tot ceea ce a precedat această implantare a științei riguroase în Occident nu a fost decât un mănunchi de cunoștințe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființa acolo unde sensibilitatea și-o desfășoară pe a sa, în viață, în imanența radicală a subiectivității absolute, în afara lumii așadar, departe de tot ceea ce se află acolo, într-un "altundeva" pe care ne face să-l simțim orice operă veritabilă și care este în mod identic acel altundeva unde se află aceasta și unde ne aflăm noi înșine: ceea ce suntem. Arta este reprezentarea vieții. Asta deoarece viața, prin esența sa și voința ființei sale celei mai intime, nu se expune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în el fiecare dintre tonalitățile ontologice fundamentale ce constituie ființa sa, dintre care fiecare trece în cealaltă și se inversează în ea, Suferința în Bucurie și Deznădejdea în Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cel amenințător, încrucișarea pustie și cufundată în întuneric este cea care devine suspectă. Iluzia constă astfel în a lua aceste proprietăți drept determinări lumești, de a le încredința exteriorității ca și cum ele ar putea să-și găsească în ea locul lor veritabil și esența lor, ca și ar putea să crească în ea și să se nutrească din ea, să fie, în sfârșit, ca "exterioare". Ca și cum ar putea fi "culoare", "amenințare" sau "suspiciune" fără ca această culoare să fie simțită sau această amenințare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
corespunzând momentelor respective ca reprezentare a sa mai mult sau mai puțin fericită, ca ideologie a unei epoci? Însă, tocmai, această istorie nu este o istorie esențială decât dacă se întoarce în timp până la originile tekhne, adică la esența se veritabilă, la posibilitatea principială a ceva ca "tehnică" precum și a diferitelor faze pe care aceasta urma să le îmbrace în dezvoltarea sa faze nu supuse hazardului, contingente precum vicisitudinile și peripețiile a ceea ce numim în general istorie, ci, dimpotrivă, necesare într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fenomenologice ale corpului originar sunt cele care determină modalitățile exercițiului său, sau, mai curând, care sunt aceste modalități. Dacă această activitate primitivă trebuie de asemenea să se adapteze la natură, în realitate această adaptare purcede din ea însăși, în măsura în care Natura veritabilă este natura corpropriată și în care acțiunea sau munca elementară nu este decât actualizarea acestei Corproprieri. În formele superioare ale culturii, precum arta, etica sau religia, care sunt și ele moduri ale tekhne, această determinare a praxisului de către viață este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a instalării sale în ființă nu este singura sau hotărâtoarea revoluție venită să submineze Corproprierea care definește condiția originară a oamenilor pe pământ și astfel istoria acestora; ea doar a pregătit-o, acționând drept cauză a sa, iar nu ca veritabila sa esență. Accelerarea frenetică a producției ca producție economică suscită din rațiuni economice (necesitatea de a menține rata profitului și mai cu seamă pe aceea a plusvalorii) inventarea și proliferarea unor mijloace de fabricație noi, perfecționarea celor vechi, și astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființă stabilă și permanentă și ca atare "reală" și "adevărată", singura ființă reală și singura adevărată, este ființa matematică o idealitate, cu caracterul său de omnitemporalitate pe care gândirea clasică îl considera drept un adevăr etern, iar Galilei drept ființa veritabilă a naturii. Doar că această ființă stabilă și veritabilă, mereu identică cu ea însăși și ca atare reală, nu este nimic real, tocmai, ci o idealitate, ea nu există în sine ci ca un produs, produsul a ceea ce nu îmbracă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevărată", singura ființă reală și singura adevărată, este ființa matematică o idealitate, cu caracterul său de omnitemporalitate pe care gândirea clasică îl considera drept un adevăr etern, iar Galilei drept ființa veritabilă a naturii. Doar că această ființă stabilă și veritabilă, mereu identică cu ea însăși și ca atare reală, nu este nimic real, tocmai, ci o idealitate, ea nu există în sine ci ca un produs, produsul a ceea ce nu îmbracă niciodată această condiție de a fi acolo în ek-staza
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altceva în ceea ce privește viața decât de a face experiența ei înseși și a propriului său Fond, de a se abandona hiperputerii care o aduce pe fiecare dintre puterile sale în punctul său cel mai înalt. Această pasivitate funciară a oricărei acțiuni veritabile, această lăsare în voie a ajungerii în sine a vieții ca sporire a diverselor sale puteri se manifestă în fiecare demers autentic al culturii, în artă de pildă, la creatorul operei precum și la cel căruia îi este dat să încerce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cel puțin sub forma acțiunii politice. Aceasta își are propriul drept, însă prezintă o analogie îngrijorătoare cu proiectul galilean de îndată ce vrea să resoarbă în sine interesul etic. Căci dacă doar Istoria, Societatea, automișcarea lor trebuie să fie recunoscute drept existențe veritabile, pentru individ nu există altă salvare decât să se contopească cu aceste totalități care îl domină, să se depășească în ele pentru a coincide cu ele și cu destinul lor. Numai că orice viață este în esență individuală orice frică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el însuși. Asta înseamnă că această fugă nu se înfăptuiește numai pe planul ideologiei, ci tocmai pe cel al practicii. Practicile barbariei o poartă mereu în ele ca pe naturantul lor veritabil
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el însuși. Asta înseamnă că această fugă nu se înfăptuiește numai pe planul ideologiei, ci tocmai pe cel al practicii. Practicile barbariei o poartă mereu în ele ca pe naturantul lor veritabil și în același timp ca pe ceea ce le conferă uluitoarea lor unitate. Nici una, totuși, nu o exhibă într-un mod mai manifest decât o face televiziunea. Ar putea părea paradoxal că vorbim aici, fără nici o introducere, despre mijloacele de comunicare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
imaginea estetică nu este, în subiectivitatea sa, decât auto-sporirea acesteia și, astfel, esența însăși a vieții în înfăptuirea sa: cultura. Așadar, imaginea televizată trebuie la rândul său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși, fiind gata, pregătită pentru a fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
odată doborâtă, irupția tehnicii în chiar sânul Universității și nimicirea acesteia ca loc de cultură. Dată fiind importanța lor, aceste două evenimente trebuie să facă obiectul unei delimitări precise. Suprimarea marginalității specifice Universității este o revendicare explicită a cărei semnificație veritabilă este cu toate acestea mascată de motivațiile ideologice de care se prevalează și care sunt ele însele duble, politice și profesionale. Din punct de vedere politic și în numele idealurilor egalitare ale democrației, este contestat dreptul unei instituții și al celor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pătrat. Ce cunoaștere trebuie să transmită Universitatea în această transmitere care constă în co-repetarea de către educator și de către elev a cunoașterii transmise -, este cea de-a doua întrebare pe care ne-o punem, singura care permite circumscrierea sarcinilor unui învățământ veritabil. Răspunsul stă într-un singur cuvânt: cultura, adică autorealizarea vieții sub forma auto-sporirii sale, și aceasta în privința totalității posibilităților sale. Trebuie făcute aici două observații decisive, prima dintre ele nefiind decât o simplă trecere în revistă. Deoarece cultura este această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fac astfel de opțiuni, în ce loc străin celui în care se desfășoară acel universitas al Universității, și înainte de desfășurarea sa? Spațiul de unde viața a fost exclusă și care se definește prin această excludere dată în calitate de condiție a oricărei cunoașteri veritabile, obiective, riguroase, imparțiale, în calitate de condiție a științei este spațiul galilean. Neutralitatea" acestei cunoașteri este cea a acestui spațiu, presupoziția galileană este cea care împinge lumea modernă în tehnică. Universitatea modernă și democratică, care se prevalează de neutralitatea sa, de obiectivitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Impactul principiului galilean asupra disciplinelor fundamentale ale culturii, excluderea de către acesta a conținutului lor specific își găsește ilustrarea cea mai remarcabilă în cazul filozofiei. Filozofia are drept temă umanitatea transcendentală a omului, ea singură este capabilă să întemeieze un umanism veritabil. Acest humanitas al omului este subiectivitatea readusă la dimensiunea sa de imanență radicală, la auto-revelarea sa originară și proprie, diferită de cea a lumii. Filozofia nu este viața ci unul dintre efectele sale, acela în care, îmbătată de sine și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]