KorAP: Find »[drukola/base=verset & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...80 >

1,976 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

se numeau Soferim pentru că numărau orice literă a Torei. Ei spuneau că w din cuvântul /wjg (Lev. 11,42) este consoana situată la jumătatea Torei 2, ?âîîrd (Lev. 10,16) este cuvântul situat la jumătatea Torei, iar Lev. 13,33 versetul de la jumătatea Torei.”3 Toate acestea au rolul de a demonstra preocuparea timpurie a scribilor de a transmite cu acuratețe textul biblic și de a-l feri de orice posibilă modificare. Scribii nu numărau literele și cuvintele din simplă curiozitate

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
au adoptat, la rândul lor, împărțirea babiloniană. Potrivit Talmudului, în acea perioadă premasoretică nu se poate vorbi de o împărțire a textului fixată și universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont de faptul că Targumurile Aramaice erau lucrate traducând verset cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără a fi

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont de faptul că Targumurile Aramaice erau lucrate traducând verset cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără a fi împărțite în capitole sau în versete, a fost abandonată în perioada talmudică, când propozițiile au început să fie împărțite între ele prin anumite semne numite sof pasuq. Ideea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont de faptul că Targumurile Aramaice erau lucrate traducând verset cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără a fi împărțite în capitole sau în versete, a fost abandonată în perioada talmudică, când propozițiile au început să fie împărțite între ele prin anumite semne numite sof pasuq. Ideea împărțirii Pentateuhului

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont de faptul că Targumurile Aramaice erau lucrate traducând verset cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără a fi împărțite în capitole sau în versete, a fost abandonată în perioada talmudică, când propozițiile au început să fie împărțite între ele prin anumite semne numite sof pasuq. Ideea împărțirii Pentateuhului are la bază considerații de ordin practic: în Palestina, Tora trebuia citită în întregime într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
datează din perioada premișnaică, ceea ce se coincide, de altfel, cu perioada în care scribii și-au desfășurat activitatea. În ceea ce privește toate celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a împărțirii în versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine a versetelor a căpătat statutul de împărțire oficială a textului, sub îndrumarea masoreților din familia ben Așer. Deși nu este întru totul relevant, putem aminti că împărțirea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
au desfășurat activitatea. În ceea ce privește toate celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a împărțirii în versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine a versetelor a căpătat statutul de împărțire oficială a textului, sub îndrumarea masoreților din familia ben Așer. Deși nu este întru totul relevant, putem aminti că împărțirea textului biblic în capitole, așa cum vedem astăzi în Biblia ebraică, a fost introdusă, potrivit unei

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
aminti că împărțirea textului biblic în capitole, așa cum vedem astăzi în Biblia ebraică, a fost introdusă, potrivit unei note adăugate la manuscrisul ebraic din Biblioteca Universității din Cambridge, în anul 1330 de către rabbi Salomon b. Ișmael. Această împărțire plasa numerele versetelor pe marginea textelor, pentru a facilita găsirea versetelor, în cazul unor polemici. Prezenta împărțire în versete a fost introdusă pentru prima dată de către Arias Montanus, în Biblia pe care a publicat-o la Anvers, în anul 15713. 2.4. Tiqqune

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
vedem astăzi în Biblia ebraică, a fost introdusă, potrivit unei note adăugate la manuscrisul ebraic din Biblioteca Universității din Cambridge, în anul 1330 de către rabbi Salomon b. Ișmael. Această împărțire plasa numerele versetelor pe marginea textelor, pentru a facilita găsirea versetelor, în cazul unor polemici. Prezenta împărțire în versete a fost introdusă pentru prima dată de către Arias Montanus, în Biblia pe care a publicat-o la Anvers, în anul 15713. 2.4. Tiqqune soferimtc "2.4. Tiqqune soferim" Tot scribilor li

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
potrivit unei note adăugate la manuscrisul ebraic din Biblioteca Universității din Cambridge, în anul 1330 de către rabbi Salomon b. Ișmael. Această împărțire plasa numerele versetelor pe marginea textelor, pentru a facilita găsirea versetelor, în cazul unor polemici. Prezenta împărțire în versete a fost introdusă pentru prima dată de către Arias Montanus, în Biblia pe care a publicat-o la Anvers, în anul 15713. 2.4. Tiqqune soferimtc "2.4. Tiqqune soferim" Tot scribilor li se atribuie și acele „modificări ale scribilor” sau

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
1 18 Masora manuscriselor yemenite 2 18 Ben Așer 18 Potrivit listei publicate în apendicele lucrării Diqduqe ha-Te’amim (<ymufh yqdqd), atribuită lui Aaron ben Moses ben Așer din Tiberia 3, modificările făcute de scribi se găsesc în următoarele versete: Fac. 18,22; Num. 12,15; Num. 12,12 (bis); 1Rg. 3,13; 2R. 16,12; 3R. 12,16; 2Cron. 10,16; Avacum 1,12; Mal. 1,12; Mal. 1,13; Zah. 2,12; Ier. 2,11; Ps. 106,20

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Mal. 1,13; Zah. 2,12; Ier. 2,11; Ps. 106,20; Iov 7,20; Iov 32,3; Plâng. 3,20; Osea 4,7. Literatura rabinică și comentariile exegetice ale tradițiilor medievală și masoretică conțin indicii ale faptului că anumite versete ale Scripturii au în prezent o cu totul altă formă decât cea de la început (sau se intenționase a fi); în general, se apreciază că aceasta se datorează intervenției scribilor, deși nu se știe cu foarte mare exactitate în ce consta

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
text care nu li se supunea întotdeauna, iar succesorii lor vor întocmi, în notele masoretice, inventarii minuțioase ale câtorva dintre aceste excepții. Aceste inventarii vin să demonstreze admirabila conștiință profesională a integrității textului biblic. Primele urme ale unor „liste” cu versetele care conțin tiqqune apar în lucrarea Mekhilta 1 a lui rabbi Ișmael, cu referire la Ieș. 15,7 și în lucrarea Sifre 2 la Num. 10, 35, ambele fiind de fapt midrașuri tanaitice, asociate școlii lui rabbi Ișamel. Din moment ce nici una

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
rabbi Tanhuma 4, al cărui nume apare de mai multe ori în pasajele introductive. Primele ediții ale acestei colecții au fost publicate la Constantinopol, în 1522, la Mantua, în 1563 și la Vilnius, în 1831. În aceste ediții, în exegeza versetului Ieș. 15,7 apare și o listă de modificări făcute de scribi. Orice încercare de a data genul literar al midrașurilor din tradiția Tanhuma, pe de o parte, trebuie să țină seama de faptul că se construiește pe multe tradiții

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
motive: 1. prezintă o dezvoltare a listelor din lucrările anterioare Siphre-Mekhilta, în sensul unui număr mai mare de cazuri incluse în listă; 2. vorbește în mod explicit despre tiqqune soferim, fără a fixa însă un anumit număr; 3. oferă, în cadrul versetelor biblice, varianta „originală” pentru majoritatea cazurilor 2. La începutul secolului al III-lea d.Hr., rabbi Iosua ben Levi, conducătorul școlii din Lida, spunea că cel care „dezrădăcinează”3 o literă din Scriptură pentru a face un precept mai ușor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
rabin din secolul al III-lea nu ar fi îndrăznit să suprime vreo literă din textul consonantic al Bibliei, oricare ar fi fost motivul. Același rabbi Iosua ben Levi susține că vechii scribi au modicat un yod în waw în versetul Zah. 2,12, din motivele invocate de către colegul său. Deși toate manuscrisele masoretice cunoscute se traduc prin „cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui” (onyu), acest verset nu ar fi decât un eufemism introdus de către

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
scribi au modicat un yod în waw în versetul Zah. 2,12, din motivele invocate de către colegul său. Deși toate manuscrisele masoretice cunoscute se traduc prin „cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui” (onyu), acest verset nu ar fi decât un eufemism introdus de către scribi în locul textului autentic, care ar fi sunat în felul următor: „cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Meu (ynțyuîî@)”1. Exemple de tiqqune soferim: 1. yhwh ynpl

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
atinge de lumina ochiului Meu (ynțyuîî@)”1. Exemple de tiqqune soferim: 1. yhwh ynpl dmu wndwu <hrbaw hmds wklyw <y?nah <?m wnpyw (Fac. 18,22) Anumite tradiții rabinice, cărora li se adaugă listele masoretice, înregistrează forma prezentă a acestui verset drept o modificare pe care scribii au operat-o într-un original mai logic, dar mai puțin reverențios la adresa lui Yahve. Potrivit acestor tradiții, forma inițială a versetului ar fi fost „și Domnul stătea înaintea lui Avraam”; dată fiind această exprimare

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
tradiții rabinice, cărora li se adaugă listele masoretice, înregistrează forma prezentă a acestui verset drept o modificare pe care scribii au operat-o într-un original mai logic, dar mai puțin reverențios la adresa lui Yahve. Potrivit acestor tradiții, forma inițială a versetului ar fi fost „și Domnul stătea înaintea lui Avraam”; dată fiind această exprimare lipsită de respect, care Îl plasa pe Dumnezeu într-o poziție inferioară lui Avraam, scribii au simțit obligația de a interveni, inversând cuvintele, pentru a reda respectul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
7,20 drept un tiqqun. Dintre exegeții evrei medievali, Rași, Radaq, Ibn Ezra și Levi b. Gerșom socotesc că avem de-a face cu un tiqqun soferim, deși Ibn Ezra are unele rezerve în sensul unei astfel de abordări a versetului Iov 7,20. Majoritatea sunt însă de acord că varianta originală a fost iylu, „ți-am ajuns povară”, modificarea operată de către scribi constând doar în eliminarea lui k sofit (final). 2.5. Ittur soferimtc "2.5. Ittur soferim" Talmudul babilonian

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300 î.Hr.-200 d.Hr.). Originalitatea cărții profetului Daniel stă în schimbarea limbii în care a fost redactată: după ce începe în ebraică, odată cu versetul 4 din capitolul 2 trece la aramaică, pentru ca în cele din urmă să se întoarcă la ebraică, motivul acestui bilingvism rămânând un subiect deschis în lumea bibliștilor. Aramaica acestei cărți, ca de altfel și cea întâlnită în câteva texte de la

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
unui manuscris mai multor scribi. În astfel de împrejurări, se puteau întâmpla două lucruri: fie scribul auzea un cuvânt, în timp ce lectorul pronunțase un cu totul alt cuvânt, fie auzea cuvântul corect, dar, din cauza neatenției, îl scria greșit. În majoritatea manuscriselor, versetul 7 din Psalmul 48 apare în forma următoare: „nimeni (ka) nu poate să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare”; cu toate acestea, în alte manuscrise, apare: „nimeni nu poate să-și mântuiască fratele”. Această deosebire apare din cauza asemănării în pronunție

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a scrie copia. Într-unul dintre micile tratate adăugate la Mișna (Sopherim V, 2), li se dau sfaturi copiștilor cum să corecteze o copie greșită. Dacă amintim și practicile scribale ale masoreților care au condus la următoarele massora finalis: • suma versetelor din Tora este 5845, • suma paragrafelor din Tora este 167, • suma cuvintelor din Tora este 79 856, • suma literelor din Tora este 400 945, atunci devine limpede că procesul de copiere a textelor era o lucrare înfăptuită cu foarte multă

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
cele situate la marginile verticale sau între coloane se numesc masora parva. O masora parva la Fac. 1,1, spune că ty?arb apare de cinci ori în textul ebraic, în trei dintre aceste cazuri cuvântul situându-se la începutul versetului. 3.2. Masora parvatc "3.2. Masora parva" Talmudul babilonian 1 spune că „scribii” au făcut în principal trei lucruri: • au fixat pronunția; • au șters anumite cuvinte; • în anumite cazuri au propus alte variante în locul celor deja existente: uneori înlocuind

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]