1,500 matches
-
brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin tot corpul, escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă scurmă aciditatea, circulă prin duoden, zgândărind vreo două zgaibe pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
condamnat, îmi cere o întrevedere. I-o voi acorda - sau nu - într-un viitor capitol. Îți dai seama, doctore? Dețin un act infailibil produs de către un personaj inventat! Și mai e ceva, doctore: știu un punct pe coloană, între două vertebre, pe care mi l-a dezvăluit, odată, Castelanul-cel-adevărat, un punct ce, apăsat vreme de trei ceasuri, deblochează al șaselea simț, indescriptibil. Drept dovadă, de aici, țin Stațiunea sub control!” ...Romancierul își scrie de mult cartea; Magistratul a început alta; Castelanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la putere. O singură dată Dumnezeu ia un foarfece și întrerupe firul, inima uită sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-a stafidit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că se mai poate îi strâmtora pielea, oasele, creierul, amăgirea că se mai poate lărgea în inimă cimitir. De la naștere primim semnul durerii odată cu dezlegarea de mama, apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește vertebrele. Apleacă-te, Petre, apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful iluziilor; ochii îi ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stârvul hodorogului nu merita un bulgăre de pământ negru în gură. Părintele econom, cenușă sub o grindă arsă pe jumătate; în zori a plouat, funinginea inimii i-a curs la vale; până spre seară, cărări de furnici conturau nimicul, câteva vertebre și o coajă de craniu, într-o galerie de cârtiță. Părinții Ilarion și Gherasim, în pădurea făgetului, săpau groapă sub un ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și îi făcu semn cu mâna uneia dintre fete să iasă în față: — Asta și Esther seamănă foarte mult, zise ea, luând-o pe fată de spatele dezgolit și răsucindu-l spre fața mea, netezindu-l cu palma: Are două vertebre în plus, așa încât fundul ei e la mare distanță de mijloc. Foarte frumos, nu crezi? — Foarte frumos, am întărit eu și am bătut ușurel cu mâna, politicos, fundul rece ca marmura al fetei. Dar ca să fiu sincer, eu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar nimic nu mișca prin colțuri. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spânzurase la prea mare înălțime, nici prea brusc, vertebrele rezistaseră. Bineînțeles, puțină asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul îi făcu o injecție cu ulei camforat și spuse apoi că, în câteva zile, totul o să fie în ordine. ― Mulțumesc, domnule doctor, spune omul, cu o voce înăbușită. Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ne-au învins ploile Nu suntem în orașul ploilor totale, Dar, totuși, ne simțim ca -ntr-un infern, Deși, ne-apasă gândul ca o vertebră-n stern Ne facem azi, iluzii și vise capitale. Ne-au năpădit din alte galaxii Și viituri, dar și un șir de neglijențe Mai vrem ca-n Evul Mediu indulgențe Să ne absolve Domnul de prostii. De umbre și vedenii
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Ține-l tu! S-ar putea să ai nevoie de el. Se aplecă apoi peste corpul bătrânului. Își introduse mâna sub creștetul acestuia, ridicându-l ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate părțile. Vertebrele cervicale erau rupte. Îi îndepărtă cămașa din jurul gâtului, luminând cu lanterna partea de sus a gâtlejului. Nu se vedea nici o urmă a lațului traumatic, șanțul de spânzurare nu era prezent. Cercetă îndelung dar în treimea superioară a gâtului nu văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu căpătâiul ridicat, ca o lectică - în prima mea sală de operații: toate erau la locul lor, într-o lumină strălucitoare. Nici perfuzia, instalată pe dosul mâinii după o îndelungată orbecăire prin venele subțiri, nici acul gros înfipt scurt între vertebrele lombare nu m-au făcut să regret hotărârea de a (mă) opera. Am povestit de-atâtea ori această operație, încât, ca într-o experiență extrasenzorială, am adesea senzația că ea nici nu s-a petrecut cu adevărat, că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a înțelege aceste mâini care se desenează una pe alta of, altar al lui escher, cuib de berze suave, lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în ceașcă aburește cerul albastru, cele patru gambe de cristal sunt împreunate într-o sculptură de rodin, așezată în grădina dragostei tale, la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
al universului, care nu domul sfântului Petru = bolta cerului a încordat-o puternic deasupra noastră, numită foarte semnificativ tărie. ["SFÎRȘITUL LUMII... "] Sfârșitul lumii după legendele sârbești. Când va înceta patnum potestas (idee tracică). ["COMPLEXUL IDEILOR OBICINUITE... "] 2281 complexul ideilor obicinuite - vertebrele caracterului - a Eului. [CUM PUTEM SUPORTA DUREREA] 2275B Prin rugăciune și umilință se întărește mușchiul inimei noastre, de putem suporta durerea. [NIMIC FĂRĂ ȘTIREA DOMNULUI] 2255 Nu se mișcă un fir de păr din capul vostru fără știrea Domnului. 348
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la doi centurioni: Sabinus și Cassius Chereas. S-au format la școala ta. Și apoi, Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte în siguranță lângă el - zâmbi. E adevărat că într-o zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare aduce la viață - îndesându-i unul dintre icurile astea de oțel masiv într-o vertebră de la baza șirei spinării? Poate că atunci ar face saltul către viață, mi-ar vorbi pe tonuri animate despre ultima retrospectivă Hitchcock, ar lansa o discuție agresivă despre drepturile femeilor, și-ar înclina un șold într-un fel provocator, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic de mine pe stradă ar putea fi prietenii mei rosebud desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o vreme dacă se face frig povestește-mi cum atingi cu degetul acele haine care răstoarnă halucinațiile în nopțile noastre sunt locuri în care nu mai încape distanța o să te dor de câte ori îmi strâng părul și o să mă ghemuiesc pe vertebrele tale ai să-mi numeri morțile cu buzele și am să te pândesc din brațele altcuiva cu focul într-un bulgăre de vise o să te iubesc cu toate bătăile inimilor din lume până ce nici o pasăre nu va mai fi bolnavă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el Îl asculta pe legistul care Îi rezuma rezultatul autopsiei lui Nicolas Kermeur și Chantal Pérec. Fuseseră amîndoi uciși printr-o ruptură a vertebrelor cervicale, În noaptea În care Yves dispăruse din celulă. Nu existau urme de Înțepături pe degete, nici Mésadrol În sînge, nici plic. Pentru polițist, concluzia era de la sine Înțeleasă: Nicolas și Chantal fuseseră uciși pentru că se aflau la locul nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
40 de ani, V. Earl Irons a suferit de o formă rară și extrem de dureroasă de artrită, cunoscută acum sub numele de „spondiloză anchilozantă”. Această boală este provocată de calciul neasimilat (asemenea celui din laptele pasteurizat) care se depune pe vertebrele spinale, unde formează treptat pinteni care determină coloana vertebrală să se aplece în față până când, după 10-20 de ani, bolnavul rămâne așa pentru totdeauna. După ce i s-a spus că nu există nici un tratament, Irons a început să facă anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
soluție bună. De asemenea, puteți folosi presupunctura pentru a vă elibera nările, prin aplicarea presiunii profunde cu ajutorul degetului mare în punctele feng-qir („Iazul Vântului”) din partea posterioară a capului. Aceste puncte sunt localizate acolo unde baza cutiei craniene se unește cu vertebrele cervicale (figura 3.1). Întindeți-vă gâtul, găsiți aceste puncte cu degetele mari de la mână, apoi apăsați profund și masați cu putere de patru sau cinci ori. Eliberați presiunea și repetați de câteva ori. Figura 3.1 Apăsarea punctelor „Iazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
rinichilor, primesc cea mai directă stimulare de la diafragma care coboară atunci când peretele abdominal este blocat în poziție corectă. Printre secrețiile glandelor suprarenale se numără hormonii sexuali și cortizonul, care ameliorează inflamațiile artritice de la nivelul încheieturilor. Blocarea abdominală întinde și stimulează vertebrele și ganglionii coloanei vertebrale, creând un fel de tracțiune internă la nivelul coloanei. Să analizăm mai atent modul în care diafragma îndeplinește rolul unei „a doua inimi” atunci când presiunea abdominală este mărită și menținută odată cu blocarea abdominală. Vena cavă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
chiar și în timpul activităților obișnuite, iar acest lucru scutește inima de un efort enorm. Diferența esențială dintre exercițiile taoiste și cele occidentale este evidentă mai ales la nivelul încheieturilor și al mușchilor legați de coloana vertebrală. Prin destinderea și întinderea vertebrelor și relaxarea mușchilor spinali conecși, puteți oferi impulsuri nervoase și energetice optime organelor vitale. Mușchii spinali crispați nu numai că blochează canalele nervoase și energetice, ci consumă și energia vitală, deoarece este nevoie de multă energie pentru a menține acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]