13,235 matches
-
un lung moment de tăcere, Liliane spune: — Te ascult. Am două vești: una bună și una rea. Cu care să-ncep? — Cu aia rea. Ca să mă bucur la urmă. — O să mor duminică. — Asta o știam deja, îl ironizează ea. Și vestea bună? — Orice-aș face, până duminică sunt nemuritor. — Aștept explicații. — După-masă, am încercat să mă sinucid din nou. — Vezi să nu devină un obicei. Am fost la crematoriul La Mort des Autres. M-am închis într-un sicriu. Sicriul a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fapt, era hotărât să nu-și ia cu el decât un bagaj de mână. Ca Rastignac, în alt roman. Doar că Rastignac nu-și pusese laptopul în bocceluță. Gérard intră în garsonieră pe caii cei mari. Domnule Frunza, am numai vești mari. Aveți un pahar cu apă? Lionel începe să regrete că nu s a aprovizionat cu mai multă apă plată: se anunța o zi fierbinte. Ca primă măsură de raționalizare, se hotărăște să treacă lămâiul pe apă de la robinet. Asemenea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aparte. Deși foarte tânără, are deja un copil, și chiar dacă acesta a apărut destul de brusc, Într-un moment incert al propriei vieții, ea Își fixează ca cea mai Înaltă prioritate creșterea și educarea adecvată a micuțului. Încă de când a primit vestea că este Însărcinată, se decide să Înceapă o nouă viață, lasând În urmă depravarea și mediul viciat În care trăise până atunci: „... după o săptămână am plecat... Cât mai departe de el, de toți... Am ajuns În Iași, unde aveam
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ok pentru că Îl iubeam și aș fi făcut orice pentru el. Mai târziu 50%. Oricum câștigam destul de mult și nu aș fi știut ce să fac cu atâția bani la 16 ani... Mai târziu am rămas Însărcinată. I-am spus vestea cea mare. Nu a reacționat așa cum mă așteptam. Credeam că va fi fericit că urma să fie tătic. Credeam că ma va strâge În brațe, credeam că Îmi va spune că mă iubește, credeam că va spune tuturor cât de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de trei ori, intri, îngenunchezi, îți faci rugăciunea, cuvântul era la dumnezeul cel adevărat, te rogi să îți dea puțin din cuvântul său, să poți începe această carte, intri în altar, în chivotul de pe sfânta masă găsești desaga-fără fund, primești vestea că pentru tine este pusă acolo, ți-o agăți de gât, săruți icoanele cata petesmei, străbați naosul către ieșire, simți în suflețelul tău certitudinea că ești pregătit pentru începutul drumului tău lung și întortocheat către dragostea pură. forme de aer
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer, de meduze eu te hrănesc cu veștile sudului, cu viteza veverițelor cu miezul degetelor mele calde, puse la cuptor o vreme îți pun perfuzii cu pigmentul cămășilor mele roșii de suflet, armată și vânt îți dau cu lingurița urechile mele de cuvinte. nouă în primul loc: cele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
limacși vineții-cu-guriță-cu-dinți lângă trunchiul enorm al baobabului-tău-bătrân-capricios, denumit stâlpul căminului tău, superbii pești guppy, multicolori, ai lacului se scârbesc și fug, veverițele-călugăr din trunchiul dragostei tale se oripilează și se retrag în cuiburi. nouă în al treilea loc: prinzi de veste, zeița chuang-mu îți trimite un vis cu vrăjitoarea fuamnach, în care prințișorul tău e amenințat, merge acum pe o cărare foarte subțire, în întuneric, te trezești, tigrul tău alb, protector, qilin, schelălăie, straja ta, vulturul harpagornis din micul ox, raportează
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de experiența de zi cu zi. Mai o întâmplare, și încă una, mai o încercare trecută cu iscusință și apoi, cum e datul în lumea poveștilor, cei cărora le-a mers din plin trântesc un chiolhan de să se ducă vestea (printre meseni, ia ascultați ce nume: Dolofan-Voievod, Hulpav-Împărat, Mârlete-Voievod, Bramburel-Voievod, Gând-Împărat). Oamenii din întâmplările dramatice povestite în carte se ospătează, stau de vorbă, dar rămân uneori pe gânduri, cugetând la dragostea care te face să mai uiți de necazuri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poate, cine știe? / Chiar la voi prin sat să fie / Voinicel a-i fi pe plac, / Să-i dea fata de soție. Eu v-am spus-o. Iaca tac! // (Bate din nou toba câteva clipe. Rumoare.) O FATĂ: Ce mai veste! Parcă după fete de-mpărat oftează flăcăii noștri... Oftează ei după ce au mai la-ndemână! (rumoare) UN BĂIAT: Aici chiar c-ai nimerit-o! Păi dacă am ceva la îndemână, pun mâna și gata! De unde-ai scos-o și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și pacea, du-te și caută-ți dragostea. IERONIM: Unde, mamă, unde s-o caut? (Rumoare, voci care se apropie. Intră Cântărețul orb, urmat de toată lumea.) O FATĂ: Cântărețul, a venit Cântărețul orb! UN BĂIAT: Cântărețul orb! O FATĂ: Ce vești ne-aduci, Cântărețule? IERONIM: Tu ești vestitul cântăreț care porți veștile dintr-o parte a lumii spre cealaltă parte? CÂNTĂREȚUL ORB: Eu sunt, Făt-Frumos. IERONIM: Mă cheamă Ieronim. De ce-mi spui Făt-Frumos? CÂNTĂREȚUL ORB: Te-am cunoscut după glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unde s-o caut? (Rumoare, voci care se apropie. Intră Cântărețul orb, urmat de toată lumea.) O FATĂ: Cântărețul, a venit Cântărețul orb! UN BĂIAT: Cântărețul orb! O FATĂ: Ce vești ne-aduci, Cântărețule? IERONIM: Tu ești vestitul cântăreț care porți veștile dintr-o parte a lumii spre cealaltă parte? CÂNTĂREȚUL ORB: Eu sunt, Făt-Frumos. IERONIM: Mă cheamă Ieronim. De ce-mi spui Făt-Frumos? CÂNTĂREȚUL ORB: Te-am cunoscut după glas. Chiar dacă n-am mai trecut pe aici de când te-ai născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-o e Frumoasa fără corp. (Mirare, voci care se întreabă și își răspund "Frumoasa fără corp?" "Așa ceva nu s-a mai auzit!" "Bătrânul e un mincinos!"...) IERONIM: Spune, bătrâne! CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): S-a zvonit în lumea toată / Fără de pereche veste: Că-n palatul din poveste / Stă cea mai frumoasă fată. / Ochi de-albastru întuneric / Ce lucesc adânc, himeric, / Ca de-iubire două basme. Dară corpul ei părere-i, / Abur viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ia așa de mari, cât o cioară!... CODÂRLIC: Măi dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să-i învârtim mintea lui Dănilă pân-a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta-i o sămânță cum rar întâlnești... CÂRLIG: Păi da, însă numai dacă mi-i da ceva adaos poate să ți-l dau. Iară de nu, norocul gâștelor mele, că are să facă un otrocol prin ele de s-o duce vestea! DĂNILĂ: Bre, da' cilibiu mai ești! Ce să-ți mai dau adaos? Dacă n-aș fi grăbit, pe capra asta pot lua zece gânsaci, și-mi mai rămâne și dobândă destulă să trag un chef. Da' mi-i lehamite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez o mănăstire pe pajiștea asta, să se ducă vestea-n lume. Iac-așa. Securea-i ici, copacii alături. Numai să-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL: Ei, trei fete ca toate fetele. LIMBUTUL (care li s-a alăturat încetișor celor doi): Apoi nu așa, cinstite sfetnice întâi. Că de vestea fetelor Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă tem, nevastă, că va trebui să cerem și să așteptăm duh din cer în dezlegarea unei cimilituri, decât care alta n-am întâlnit mai încâlcită. Brăduț, dă tu de veste să poftească sfetnicii chiar aici; mă aflu cam trudit și-am găsit bun loc de odihnă. (Brăduț iese, revine imediat) LIOARA: Tot nu pricep... GÂND: Vei pricepe îndată. Iaca ce-i: Zarvă-Împărat, megieș al nostru, care, după cum cunoști, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea nu-l mai tai de data asta. Și să știi că după ce mă întorc acasă nu mă mai așez în jâlțul cel negru! Să-i deie foc și să mi se facă deîndată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1: Toate-i par ca "altădată..." F3: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit către îngrăditură? MAVRICHIE: Da, aceea a fost chiar de poveste! Că până a prins sfântul de veste să alerge la el și să-i scoată bucățica mușcată dintre dinți, acela a și înghițit-o. Eu n-am văzut, dar mi-au povestit alții. SISOE: Ba eu am văzut, că am coliba în vederea mărului blestemat. A început netrebnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce spui, frate Habacuc? Mai adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare nou-nouță, care n-a mai fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre? HABACUC: Care veste? FARNACHIE: Ei nu, că sunteți tari de tot! Sisoe se pogoară pe pământ! Apără-l, măiculiță! PAFNUTIE: Cine ți-a spus? De unde știi? FARNACHIE: Păi dacă sfințiile voastre jucați țintarul... Tot raiul știe și vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre? HABACUC: Care veste? FARNACHIE: Ei nu, că sunteți tari de tot! Sisoe se pogoară pe pământ! Apără-l, măiculiță! PAFNUTIE: Cine ți-a spus? De unde știi? FARNACHIE: Păi dacă sfințiile voastre jucați țintarul... Tot raiul știe și vorbește. HABACUC: Nu se poate! FARNACHIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]