2,248 matches
-
bine. Am simțit atunci că mă cuprind amețelile. Ce putea să însemne asta? Ce să caute în orășelul meu un călău care servise pe eșafod la sfârșitul secolului al XVIII-lea? El se uita la mine iscoditor. Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit. Mai repede decât în alte zile își bâigui obișnuitul "Mă iertați" și vru să plece. Eu însă nu mă mișcam din pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe Mihaela și s-o cumințesc pentru multă vreme de aci înainte. Dacă ar fi fost posibil să-i fotografiez gândurile atunci când i-am vorbit de casa dăruită soră-și, sânt sigur că Alexa își spunea în sinea ei: " E viclean, face pe generosul; locuința tot a lui va fi pentru că nu-l lasă inima să se despartă de soție ― o încearcă numai." De aceea, când peste câteva luni sentința fu pronunțată și transcrisă, vestea o puse pe gânduri mai abitir
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și noi, răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când după conițe, când după fetițe, zi că nu-i așa?! Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Vitejii" bărbați erau avertizați să se ferească mai ales de femeile frumoase și surâzătoare care sunt cele mai primejdioase. Li se atrăgea atenția că de la magiciana Circe, prima femeie fatală, la periculoasele frumuseți moderne, femeile au căutat prin cele mai viclene mijloace să devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Barnovschi voievod: „Adecă domniia mea m-am milostivit și am miluit pre besereca ungurească,...să hie beserecii ungurești date acele case, din Ieși iar nime nici o treabă să n-aibă cu casele lui Mihaiu diiac, pentru căci s-au aflat viclean domniei mele și țărăi.” „De ce ai roșit, fiule, citind acest hrisov?” Păi cum să nu roșesc, sfinția ta, dacă aici este vorba de un diac domnesc care s-a dovedit hain atât față de vodă cât și față de țară? Mă întreb
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Măgureanu din București; internatul "Casei corpului didactic" unde fusesem încartiruiți cei cinci bursieri de la liceul "Spiru Haret". Nu trecuseră mai mult de două săptămâni de când venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dramatic cusurul meu de ins nesociabil și dificultatea de a-mi găsi prieteni. 8. Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Așa e și viața, mă gândeam. Te lasă să crezi că totul e normal și, pe neașteptate, îți pune gheara în gât. Apoi am visat o mare plină de delfini roșii. Se jucau în apă. Deodată, am observat că lăsau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
primiseră era că încercarea lui Czinczar de unificare eșuase. După aceea, contactul devenise din ce în ce mai confuz, și era clar pentru Tews, care asculta, că noul conducător reușise de fapt în cuceririle lui și orice cuvânt care contrazicea acea afirmație era propagandă. Vicleanul Czinczar pusese stăpânire pe mijloacele de comunicație și manipulase, în timp ce își consolida poziția printre forțele barbare ale planetei. Czinczar. Numele avea o cadență sinistră, un inel de violență dezlănțuită, un zăngănit aspru, metalic. Dacă un asemenea bărbat și adepții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
a durut. Îmi pare rău pentru cei care nu au putut să nu facă rău. Pentru că răul e o mare pușlama. Pentru că dorința de a fi dorit și dezamăgirea de a nu fi fost dorit destul de cine trebuia sunt chestii viclene. Și nu poți să nu îți dorești să fii făcut pionier în seria întâi la Mausoleul Eroilor Neamului. Și pe urmă cel mai bun va fi îngropat printre cei mai buni și amintirea lui va fi eternă. Probabil. Dacă cetatea
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
care guvernul Îl experimentează. Deodată, soldatul care stă de pază Îi vede, se apropie de ei cu mîna pe revolverul aflat În toc, privindu-i cu viclenie printre pleoapele strînse ale ochilor săi mici. Față de șobolan de oraș, uscat, cenușiu, viclean, sigur, buze groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fură smulse unul câte unul. Nu-l durea nimic, ceea ce-i păru interesant și-l umplu de ușurare: dar nu se putu opri să nu se gândească la situația sa. Rezultatul: un dublu scop. Așadar, imediat ce Vocea Unu, încă zâmbind viclean, se dădu înapoi, Gosseyn se ridică în capul oaselor. Se răsuci, își aruncă picioarele peste margine. Și coborî, în picioare, încă gol complet, stând cu fața la cei doi. Datorită scopului propus, nu era timp, pe cât posibil, pentru conversație. Astfel, imediat ce coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Mulțumesc, spuse Gosseyn. Și ieși în holul larg al ruinelor unei clădiri care fusese Institutul de Semantică Generală. Un minut mai târziu, după ce sunase la ușa îngrijitorului de mai multe ori, iată că apăru fața aceea zbârcită și ochii aceia vicleni, uitându-se la el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul spuse: - Au ieșit undeva să mănânce. Fața i se strâmbă. - Cred că prietenul ăla al tău și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul au plecat. Încheie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
câteva veacuri, în moleșeala rafinată a reveriilor în grădina potecilor ce se bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori de a fi prin a avea, iar toate beteșugurile astea sunt tot atâtea șanse. Proza, bat-o focu', este proastă! Din partea unei reviste, colegă de provincie banatică, pe nume "Reflex", de loc din Reșița, am primit următoarea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
posterioară. Un om la patruzeci de ani, cu păr negru, foarte frumos, dar de o frumusețe caustică. Purta un costum colant albastru dintr-o bucată și o capă stacojie drapată cu grijă pe umăr. Gosseyn avea deja impresia unui om viclean, rapid, alert și ingenios. Enro vorbea. - Nu pot să înțeleg că Nirena i-a vorbit. Sechos se îndreptă către unul dintre scaune și se plasă îndărătul lui. Ochii negri, pătrunzători îl priviră pe Enro, întrebători. Acesta îi explică în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe Nan, iar Lanark poate să te aibă pe tine. Ce zici? Gay se aplecă spre Sludden și-l sărută delicat pe obraz. Nu, zise el. O să i-o dăm pe Rima. — Nu-mi place Rima, zise Gay încruntîndu-se. E vicleană. — Nu-i vicleană, e închisă în sine. — Dar Toal ține la ea. Merg peste tot împreună. — Asta nu înseamnă nimic. Amîndoi au cîte o fixație fraternă orientată spre celălalt. Relația lor e pur incestuoasă. Oricum, ea îl disprețuiește. O să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark poate să te aibă pe tine. Ce zici? Gay se aplecă spre Sludden și-l sărută delicat pe obraz. Nu, zise el. O să i-o dăm pe Rima. — Nu-mi place Rima, zise Gay încruntîndu-se. E vicleană. — Nu-i vicleană, e închisă în sine. — Dar Toal ține la ea. Merg peste tot împreună. — Asta nu înseamnă nimic. Amîndoi au cîte o fixație fraternă orientată spre celălalt. Relația lor e pur incestuoasă. Oricum, ea îl disprețuiește. O să i-o dăm lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în schimb cam mult din ce ar trebui pierdut. Din ce în ce mai izolat, vedeam clar cum picătura de har, uitată pe drum, se dilua și devenea cel mai adesea pretext sau subiect pentru inteligente texte teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută, se istovea bătând în maluri sterpe. În perspectiva mea, revanșa generală, străveche maladie a mentalului, înlocuia pe lume miracolul poetic. Dar s-o lăsăm încurcată... Spun toate astea poate ca să motivez de ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
posterioară. Un om la patruzeci de ani, cu păr negru, foarte frumos, dar de o frumusețe caustică. Purta un costum colant albastru dintr-o bucată și o capă stacojie drapată cu grijă pe umăr. Gosseyn avea deja impresia unui om viclean, rapid, alert și ingenios. Enro vorbea. - Nu pot să înțeleg că Nirena i-a vorbit. Sechos se îndreptă către unul dintre scaune și se plasă îndărătul lui. Ochii negri, pătrunzători îl priviră pe Enro, întrebători. Acesta îi explică în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
onoră în aceeași clipă cu bastonul ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
verde, ca o grădină, al zgârcitului aceluia bătrân de Harris. Fara se încruntă. Deștepți sunt ăștia cu arsenale și magazine de arme că și-au ales tocmai proprietatea celui mai antipatizat individ din oraș, flatând sentimentele celorlalți. Dar iscusința lor vicleană făcea ca asigurarea eșecului acestei șmecherii să devină o chestiune vitală. Tot se mai uita speriat, când văzu silueta bondoacă a lui Mei Dale, primarul. Fara se îndreptă repede spre el, își duse mâna la pălărie în semn de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și obișnuit cu smerenia lemnului, Maradona se-nchipuia un negociator: lega viața de moarte printr-un nod simplu, dar cutremurat de recunoștință, precum șireturile unui pantof. Când ajungea între cei din grup, Veterinara părea schimbată și totdeauna le semăna: era vicleană și cam sărată, la fel cu mezelurile lui Pablo, sfidătoare ca Max dentistul sau, uneori, ascunsă și mută, ca blajinul lor prieten, Godun. În zile ca astea, Omar se-ntrista și se mustra că ar fi putut să găsească o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Franței, Anna de Austria) pentru că se aprecia că au o semnificație negativă, asociată fie cu protecția de rău (inelele de pe deget), fie ca relație cu soarele - mâna dreaptă, și cu luna - mâna stângă, fie ca o credință ce înfățișează arma vicleană, trădătoare, în mâna ascunsă stângă. Protecția oferită de mâinile materne se transformă în protecția oferită de mâinile zeului (Horus era inițial reprezentat la egipteni ca un șoim, protejând cerul și pământul cu aripile mâini). Dualitatea sexuală a mâinii feminine și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
155) Năzdrăvani-s, bată-i naiba, cum ne simt îi vezi că-ndrugă, Unul bate, altul cântă... ș-o tulim urât la fugă. Să s-apropie nu poate decât omul pământean. - De-i așa, poi las-pe mine... zice Strolea cel viclean. Îl desleagă și-l urmează... El văzu atunci legat (160) Un voinic care când vede că smeii s-au depărtat, Se smuci lăsând în urmă a lui mâni și-n codru piere. Luna ese dintre codri, noaptea toată stă s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochiul de-a stânga; Când trec, mândră, p-îngă voi Plîngu-mi ochii d-amîndoi. 134 {EminescuOpVI 135} {EminescuOpVI 136} {EminescuOpVI 137} 8 Turturea privighitoare, Ce-mi cânți sara pe răcoare? Îmi cântă și-mi ciripește De amor se tînguește. Dar amorul cel viclean Și la inimă tiran Îmi vorbește viclenește, Ca să nu-i mai trag nădejde; Că nădejdea de la tine Ca și ghiața cea subțire Când te sui și nu te ține. 9 Pentru mândra care-mi place Cinci zile la domni aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
A seară ți-am dat cinci lei Să - nchizi ușa la bordei. Aolică, fa, ghiolbană, A seară ți-am dat o palmă - Toată noaptea m-am căit C-am dat de te-am prăpădit. 152 Frunză verde odolean, Ionică cel viclean Ș-a făcut cerdac în deal, Și l-o văruit cu var. Ș-a lăsat o cărărușă Pân-la Tincuța la ușă. La Tincuța se ducea Și din gură așa-i zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]