1,948 matches
-
praf; prefăcuți; premier; premiere; primărie; prostesc; prostii; PSD; public; realitate; respect; respingere; ridicol; sărac; scaune; schimbare; scîrbit; serial; pe sine; spurcat; stagnare; studiu; stupid; sule; șansă; șantaj; ședință; șiret; șpagă; știre; tare; Tariceanu; teorie; trădare; tu; TV; ură; vechi; viclean; viclenie; viziune; vînzare; vorbind(1); 789/288/96/192/3 politică: minciună (74); minciuni (35); corupție (25); parlament (24); președinte (23); guvern (21); prostie (19); partid (16); Băsescu (14); hoție (13); Ponta (12); mizerie (9); murdară (8); bani (7); ceartă (7
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
urcat; utopic; văzduh; vezi mai bine tot; vise; vizibil; voință; vreau; zmeu; zvon(1); 923/159/50/109/0 șarpe: venin (179); frică (64); veninos (43); reptilă (34); rău (28); animal (22); lung (20); rece (19); pericol (15); șopîrlă (13); viclenie (13); răutate (12); viclean (12); clopoței (11); viperă (11); boa (9); șiret (9); teamă (9); urît (9); verde (9); alunecos (8); păcat (8); spaimă (7); scîrbos (6); tîrîtoare (6); mare (5); măr (5); periculos (5); clopoțel (4); cobră (4); diavol
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
resentiment; respingere; restanță; retragere; revoltare; riduri; roșu; rușine; sălbatică; sentiment urît; sete; simpatie; sinceritate; slab; sprîncene; stupiditate; supărat; școală; teamă; temporar; pe toți; transformare; traumă; trecătoare; tu; uita; umbrit; umplutură; ură; te urăsc; a urî; vacă; viață; pe viață; viciu; viclenie; violent; violență; vrajbă; vrăjmaș; nu vreau să simt acest sentiment; zadar; zgîrcit; zgîrîi; zglobie (1); 795/263/74/189/0 urît: frumos (185); hidos (34); neplăcut (34); om (14); rău (14); negru (11); strașnic (10); dezgustător (7); murdar (7); nașpa
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Numai că de data aceasta, la cîtă forță tehnologică s-a acumulat și la cîtă lipsă de măsură și dorință de dominație, la cîtă ură și ferocitate pentru care ne-ar invidia toți marii prădători din lumea animalelor, la cîtă viclenie și minciună, mă tem că un nou război, inevitabil global, ar putea fi și ultimul. Suntem suficient de inconștienți în acest sens. Noroc că forțe superioare stau să intervină pentru a nu ne lăsa să ne sfîșiem atavic între noi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Chinaski trece printr-o maturizare brutală, învățînd, timpuriu, că supraviețuirea nu reprezintă o chestiune de morală, ci una de exercițiu reptilian. Dincolo de această axiomă esențială a vieții, bănuiește el (pînă la un punct, justificat!), nu avem decît filozofii sterile, biete "viclenii ale rațiunii", cum le-ar fi numit Kojéve. Bibliografie Charles Bukowski Șuncă pe pîine. Traducere din limba engleză de Cristina Ilie. Colecția "Biblioteca Polirom. Proză XX", Iași: Polirom, 2013. Istoriograful Drakul Nu trebuie să judecați prea aspru emoția intensă a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ținut ascuns în gură ca să nu-l afecteze cenușa ginandrelor care "plutea în aer, în roiuri dese de fulgi ca de zăpadă, dar se oprea în pragul caselor. [...] Cine a mai văzut o simplă cenușă să umble cu astfel de viclenii și prudențe, de manevre, de calcule? Pe când ginandrele... Erau în stare de orice ca să ne țină închiși în casele noastre. Planul era subtil. Iar noi, orbi. Orbi erau ochii pe care se depunea în straturi groase pulberea albă de îndată ce ne
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
înduplecat pe Steinhardt. Pentru el, comunismul era un monolit ce nu putea fi modificat prin niciun fel de reformă. De aceea devenise foarte sceptic chiar față de Gorbaciov. Iar pe Ceaușescu din "troglodit" nu-l scotea. Îi recunoștea, ce-i drept, viclenia prostului!"10. Cu toate aceste bune intenții unele note ale informatorului Cozmescu nu-i sunt favorabile lui Steinhardt, ba dimpotrivă. Unul dintre aceste exemple, poate cel mai relevant, e o Notă a informatorului "Adrian Cozmescu" privind vizita în Occident a
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
gândim așa am face mai bine să ne întoarcem la groapa cu nisip ca să vedem cum procedează intuitiv copiii noștri pentru a seduce. Într-adevăr, s-a observat că micuții cei mai înzestrați cunosc codurile seducției și le folosesc fără viclenie, fără deliberare, într-un mod cu totul naiv și spontan. Se seduc unii pe alții la fel cum se seduc adulții între ei! La vârsta lor fragedă știu deja cum să o facă... fără să fie conștienți de acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și autoritatea școlii. Trebuie înlăturată promovarea fără îndeplinirea conștiincioasă a tuturor îndatoririlor profesionale față de bolnavi și societate. Aspirația de a promova este firească, uneori îndreptățită. Scopul poate fi atins prin muncă cinstită și realizări valoroase, sau cu totul condamnabil, prin viclenie, valoare discutabilă, suficiență. 3. Externat, internat, rezidențiat nvățământul medical nu privește doar pe studenți, ci se continuă cu învățământul postuniversitar, educația medicală fiind continuă, permanent în actualitate. Stagiile de externat și internat sunt (erau) excelente perioade educative. Aceste forme de
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
singurul drept, de fapt, al săracilor. Comunismul, altfel gândit, s-ar putea să fie doar amânat... * Groaza mărește lucrurile impunându-le cu brutalitate spre atenție instinctului de conservare. * Distrugând, copiii învață să construiască. * |mbătrânind, redevii ceea ce, cu multe prefaceri și viclenii, ai crezut mult timp că ești... Ceea ce lăcomia, minciuna, iubirea de sine, fantezia mai mult sau mai puțin profitabilă, a complicat în tine...
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
propus de instituția culturală, pe lângă piesă Ultimul Don Juan, de Neil Simon, sau Vacanță în Guadalupe de Pierre Sauvil și Eric Assous, figurează și spectacolul Hangita, de Carlo Goldoni. Comedie italiană a secolului al XVIII-lea, în care dragostea și viclenia femeilor sunt extraordinar de bine prezentate, reunește o hangita frumoasă, pe nume Mirandolina, un marchiz sărac (dar mându), un conte bogat (care împarte cadouri), dar și un cavaler misogin (care declara că nu se va lăsa prins în mrejele vreunei
"Hangița" își așteaptă spectatorii la Teatrul Nottara. Vezi repertoriul pentru 15-20 ianuarie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80396_a_81721]
-
recunoaște și de a folosi mijloacele utile în vederea îndeplinirii unui scop superior. De unde, adepții lui Ignațiu de Loyola conchid: Dacă scopul este bun moralmente, facultatea de a-l duce la îndeplinire este lăudabilă. Dacă este rău, orice iscusință este o viclenie josnică (Une fouberie basse)... Aristotel neagă, așadar, transcendența imperativului moral, iar iezuiții sunt în spiritul acestuia când afirmă că moralitatea ,,nu este un scop ideal transcendent", ci reglementarea și ordonarea virtuții accesibile omului. Nemaiexistând directive morale de aplicație generală, iezuiții
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
lumina și cine o vede altfel, cu siguranță că este rău sau nebun. Domnul Carol știa mai cu seamă că realitatea lui, a altuia și a lucrurilor în general nu putea fi decât rezultanta compromisurilor, a subterfugiilor, a mistificărilor, a vicleniilor și a încăpățânărilor reciproce, dar, dată fiind situația și raportul de forțe față-n față, știința lui era inutilă. Sângele urcă brusc în obrajii și în capul chel al spânului, dar, bine dresat, nu făcu nici un gest deplasat. Chiar îi
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
tehnologia. Nu există însă nici un motiv să credem că biologia e suportul ultim pentru tendința universală de creștere a complexității. E doar o etapă, între un joc elementar fizic și unul conștient, care își face drum prin noi cu o viclenie hegeliană. Întreaga noastră cultură e produsul acestei etape - lungă la scară umană, insignifiantă la scară cosmică. Dar cultura asta ne-a format și ne-a spus cine suntem. Cultura asta a definit omul din toate perspectivele imaginabile, iar noi am
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem negreșit pe lumea cealaltă. Singura speranță posibilă ar fi că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
impresia că tu ai avut dreptate. "A avea dreptate" este triumful ultim la care poate tînji specia umană, și asta deoarece criteriul prin care hotărăști cine anume are dreptate nu este unul logic, ci unul psihologic. Totul se mărginește la viclenie, la disimulare și la derutarea celui care a avut proasta inspirație să ți se pună de-a curmezișul. Așadar, cine nu vrea să fie făcut de rușine în cursul unei polemici directe, nelăsîndu-se prins pe picior greșit și nepierzîndu-și cumpătul
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din cartea Alcool), Mureșan rămîne un modernist. Splendidele grădini ale aurului și restul poeziilor din Cartea de iarnă o atestă: „Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote/ și recit cîntecele stupide.// Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea -/ ademenitoare sînt regulile puterii/ în rest se poate vorbi de plictis./ Hei cum vom mai întinde lațul veninos/ în splendidele grădini ale aurului.// Piară fiecare în averea lui -/ mesele sobre două trei fructe exotice
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
în primul rînd în dorința lui Țîțo de a fi el însuși un Stalin și nu unul dintre mărunții satrapi ai acestuia. Toate topos-urile tacticii și strategiei politice staliniste, care în fond se pot reduce la un singur termen - viclenie - pot fi regăsite în politica lui Țîțo de a conduce un stat pluri-etnic. Și tot asemeni lui Stalin, Țîțo s-a folosit de poziția politică, de partidul unic, de dezbinare și mituire politică și nu numai. Meritul sau, daca îngăduim
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
atât de mândră și cu un trecut războinic și revoluționar atât de patetic, nu putu să facă față confruntărilor militare. În 1939, exaltați cum sunt, polonezii atacau călare blindatele germane, ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
în economia simbolică a mișcărilor antitotalitare. Regizorul încearcă să recupereze tocmai naturalețea personajului, o naturalețe care are în ea ceva frust, părți nedizlocate cultural dintr- un monolit, o directețe glisând spre brutalitate, reprimată abia în ultimul moment, un fel de viclenie, de instinct educat al pericolului și oportunității care relevă charisma sa de lider. Electricianul reclamă absența oricărui complex de inferioritate în fața intelectualilor și o face nu o dată pentru ca faptul să nu devină semnificativ. Există la Walesa un dispreț abia disimulat
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
îmi aminteam în mod obișnuit de Marga, dând curs impulsului de a o caricaturiza necruțător, pe atât de calin și înțelegător eram în astfel de momente. Cumva, printr-un subterfugiu, relația noastră continua să existe. Ori poate nu era decât viclenia firii mele iscoditoare care încerca, cu uneltele semiconștientului și cu disimulată tenacitate, să întrevadă originile fisurii, să lase timp adevărului să crească, să forțeze blând un alt drum al înțelegerii. Marga plecase și totuși rămăsese. Nici o dispariție, oricât de ingenioasă
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
Metropolis Bleu pentru Literatură. Două figuri mitice bîntuie universul ei poetic, Lilith, femeie liberă, nesupusă, creatură deplină și nu ieșită din coasta lui Adam, alungată din paradis pentru cutezanța ei și, opusă acesteia, Șeherazada care cîștigă orice nouă zi prin viclenie și înșelăciune, satisfăcîndu-l pe stăpînul sultan cu diverstismentul și delectarea pe care i le oferă. Pe prima, Jumana Haddad o ia drept figură tutelară și îi dedică un volum de versuri de o mare intensitate, pe ultima o omoară și
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
altă funcție decât aceasta: speculară, - oglindire-a sufletului celui ce le contemplă sau îl locuiește 6. Nu-i vorbă, de o largă recuzită de sorginte, eventual, barocă, adică: "lacuri triste", miraze propriu-zise (arnolfinice sau, numai, paralele 7), măști, simulacre, "vicleimuri", viclenii, bruște transmorfoze insolite, "déguisements fantasques" ș. cl., uzează înșiși ipochimenii aceștia, - care trăiesc, ca alde Pașadia, "cu schimbul, două vieți" autonome, sau au identitate dublă, ca Pantazi, fiind, uneori, ubicui, proteici, pleomorfi, ca, mai cu seamă, Pirgu (care "intra ș...ț
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
dragostea ca un burete bine săpunit. Dar nu suntem așa și știm foarte bine lucrul ăsta. De ce să nu vorbim despre ceea ce ni se întâmplă cu adevărat când iubim pe cineva? LVR: Observ că în unele nouvelles ale tale (Filiație, Viclenie) apare, ca o figură arhetipală, Mama - cu majusculă - și pornind de la ea se dezvoltă în chip neașteptat relația mamă-copii. Mi-ar plăcea să aprofundezi puțin această relație. Te preocupă în mod special figura maternă, de ce? AB: M-a interesat dintotdeauna
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]