1,930 matches
-
frunte cu tine... Mitică: Cu mine... Cădem sigur, dar la guvernarea viitoare sunt deputat și șeful organizației județene!97 Piesa rebreaniană de succes Plicul este, categoric, cea mai pătrunzătoare analiză satirică a moravurilor politice de după O scrisoare pierdută. Diplomația și viclenia lui Trahanache, lașitatea lui Farfuridi, inconsecvența și demagogia lui Cațavencu sunt toate însușite cu naturalețe de coruptul primar Arzăreanu, personajul central al piesei. Sub pretextul lăudabil al ajutorării populației sărace în pragul Crăciunului, Arzăreanu și consilierul Nicu Flancu achiziționează lemne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoștea, singurul ignorant în privința ei fiind personajul însuși), ori în Zadig al lui Voltaire, care funcționează tot pe deducții. Mecanismul regăsit în poveștile polițiste a fost generat în realitatea socială: "instaurând poliția politică, Fouché pune în același timp misterul și viclenia în locul rapidității și al forței. Înainte, uniforma îl desemna pe reprezentantul ordinii publice, care se repezea pe urmele răufăcătorului și încerca să-l prindă. Agentul secret înlocuiește urmărirea cu investigația, viteza cu inteligența, violența cu disimularea."582 În 1935, un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe care animalul le folosește cu inteligența aproape rațională în lupta pentru supraviețuire. De multe ori animalul în înfruntarea cu omul, iese învingător, și aceasta datorită vicleniei. Omul, uneori, știe mai puține lucruri despre purtările lupului, decât știe lupul despre obiceiurile omului. Acum stăteau și așteptau... poate așteptau o greșeală a omului. Ei stăpâneau lumea, cu ochii lor ageri, cât sfredeleau în noapte depărtările. Urlau... urlau, urletele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie?!.. Poate că tot drumul omenirii nu-i decât acela al forței și al vicleniei, căci omul a putut să devină om numai pentru că nu s-a ferit din calea animalului de pradă... și a vrut să-l întreacă... * ...Zăpada ajunge până la genunchi. Fiecare pas e o trudă, fiecare pas o biruință. Codrii bătrâni ai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
libertatea lor și nu și-ar schimba-o pentru nimic în lume cu alta. Femeile cu bluze galbene de borangic, tulpane înflorate, și cu arginți în coadele groase și lungi... În ochii lor lipsește sfiala, înfruntă totul cu îndrăzneală, cu viclenie. Cu ochii lor mari și focoși, te zăpăcesc, te vând și te cumpără cu o repeziciune amețitoare, că abia îi poți urmări cu ochiul și cu mintea. Sunt lunecoși... că-i pierzi printre degete. Țigăncile, cercetându-i cu ochi ager
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care s-a întâmplat în firma asta. Idiotul! Darcey ridică furculița și începu să mănânce din nou. Așa că spune-mi și mie niște bârfe nasoale despre el, din moment ce e clar că știi câte ceva. De data asta Anna o privi cu viclenie pe Darcey. Că tot a întrebat de tine. Darcey tăcu și Anna pocni din degete sub nasul ei. — Alo? Pământul către Darcey? Darcey înghiți în sec și luă o gură de apă. Nu mai contează, spuse. Dar îl cunoști deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să obțină lămuriri despre soarta copiilor. Făcu cerere pentru primirea băieților, dar fata parcă era de negăsit. Cei care o înfiaseră, oameni suspuși ai noului regim, au încercat să-i piardă orice urmă. Omul nu se dădu bătut, iscodind, cu viclenie, gurile ferecate ale slujbașilor Primăriei, rugându-se în genunchi sau bătând cu putere, ca erou de război ce era, în fața vreunui conțopist fără suflet. În sfârșit, cercetările prinseră a da roade. Izbutise să pună mâna pe o copie a actului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cameră și mai secretă din sinea mea, mai apăsată de interdicție. Mă gândesc că prea ușor revăd faptele de la Budila, -prea îmi sânt vârâte în ochi de acest subconștient pe care am învățat să-l suspectez mereu de o nesfârșită viclenie. Acolo în adânc sânt tuneluri secrete între clădirile minții mele, conducte și mănunchiuri de cabluri colorate, canale cu apă fetidă, plină de dejecțiile 26 creierului. Sânt camere de ascultare și bordeluri subterane și odăi în care n-a intrat nimeni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai ceva ca al lui Bojangles Robinson, iar directele lui violente tocau fețele adversarilor săi până când ajungeau să arate ca biftecul tartar de la Mike Lyman’s Grill. Ambii bărbați erau poeți: Blanchard poetul forței brute, Bleichert contra-poetul vitezei și al vicleniei. În total, au câștigat împreună șaptezeci și nouă de meciuri și au pierdut doar patru. În ring, la fel ca și în tabelul lui Mendeleev, focul și gheața sunt greu de învins. Domnul Foc și domnul Gheață n-au luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stupid, așa cum li se păruse multora, se ivea din ce în ce mai des pe buzele lui bine conturate. Singurătatea îndelungată, lacrimile vărsate în taină, groaza îl făceau să nu creadă în sinceritate și milă. Îndelungatele raționamente tăcute îl învățaseră să se apere cu viclenie. Nu te teme, îi spuse lui Helikon mângâindu-i părul, vei vedea că, prin soția lui, Macro are să se lege de mine mai mult decât speră să mă leg eu de el. După atâta căldură, ploua, o furtună pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lectură, acel personaj ce nu se lasă intimidat de nimic și rămâne el Însuși, Își păstrează individualitatea neștirbită, acționând prompt contra oricărei provocări. Eram bucuros că instanța pragmatică (cei maturi) nu reușise să distrugă În mine instanța gratuită a jocului; viclenia mea, Împrumutată din literatură, mă apărase. Iată, orice pedeapsă transcendentă poate fi evitată, dacă afli la timp mijloacele de a o combate, mijloace existente totdeauna În spațiul fictiv al literaturii, ce nu așteaptă decât să fie folosite. În acea clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fericit că se află În centrul de detenție. După luni de vagabondaj pe străzile Shanghai-ului, reușise, În cele din urmă, să se predea forțelor japoneze. Jim se gîndise mult la problema predării, care cerea curaj și chiar o anumită viclenie. Cum reușeau oare să facă asta armate Întregi? Își dădea seama că japonezii Îl prinseseră doar pentru că fusese Împreună cu Basie și cu Frank. Se Îngrozea cînd se gîndea la soldații În chimono atacîndu-l pe Frank cu bețele lor, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
parte, Jim nu vedea la ce-ar fi putut folosi tot acest echipament. Nimeni nu era destul de puternic ca să joace tenis, pantofii erau plini de găuri, iar În tigăi nu aveai ce să gătești. Stewardul de cabine era, cu toată viclenia lui, același om limitat pe care Jim Îl Întîlnise pentru prima dată În docurile de la Nantao, cu aceeași perspectivă clară dar Îngustă despre lume. Basie Își folosise talentele doar ca să fructifice cele mai mici ocazii de a șterpeli cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Îi iese În cale, fără să verifice dacă În ea e apă sau benzină, interveni: —Sărbătoarea Torei - asta Îmi amintește o anecdotă bine-cunoscută despre Begin și Yasser Arafat. Și se lansă pentru a mia oară În povestea despre cum viclenia lui Begin a Învins ticăloșia lui Arafat. Gad Eitan răspunse: I-aș fi spânzurat pe amândoi. Tamar interveni: —Gad a avut azi o zi grea. Iar Fima adăugă: —Vremurile astea sunt grele. Încercăm tot timpul să nu ne gândim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Milă față de arabi sau milă de noi Înșine? Îi zâmbi din nou cu cochetărie temătoare, ca o adolescentă de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu părul gras lipit de creștet, pe care Fima și-l imagină ca pe un mic funcționar de la impozite suferind de hemoroizi sau ca pe un funcționar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Gad? Sau la un dandy palavragiu ca tatăl său? Fima zâmbi cu mirare. Poate până la urmă Annette greșea și exista totuși ceva enigmatic? Misterul preferințelor feminine. Sau poate nu greșea, dar prefera să păstreze secretul față de dușman? Și ascundea cu viclenie Însăși existența secretului? Sigur că nu mă dorea azi-dimineață, dar i-a fost milă de mine și a hotărât să mi se dăruiască, așa că mi s-a dăruit. Iar eu, după o jumătate de oră, n-am dorit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un atentat împotriva Führer-ului mult iubit și care, din fericire, dăduse greș, și despre răzbunare, o răzbunare nemiloasă, despre „stârpirea acestei găști“. Pe urmă numai despre acela, care - „o adevărată minune!“ - supraviețuise. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aduce. Afacerea cu briliantul. — Văd că acești muri zdraveni nu stau În calea faimei mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află mai bine decât aici, În chilioară, cele ce se petrec În Republică: de la vicleniile unui cogeamitea general de divizie până la opera culturală a ultimului redactor de radio nenorocit. — Vă Împărtășesc aversiunea pentru radio. După cum Îmi spunea mereu Margarita - o știți, desigur, pe Margarita Xirgu -, noi, artiștii, avem scena În sânge și nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să le Încredințez primului venit; dar el nu se afla În cușetă. Nu-mi venea deloc la socoteală ca un mulatru din Catamarca să se poată strecura În cușeta unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am Încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud și, chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avut Întotdeauna materie cenușie”. N-au prea avut Însă ambalaj. Pentru a păstra o structură de sonet acestor pagini, Încep din nou cu România Mare, care găzduiește un articol deosebit de mobilizator: „Români, arma la picior”. Ni se expune Încă o dată viclenia fără margini a Ungariei ce face planuri să ne dezmembreze, motiv pentru care trebuie să tragem În ea. „Știți că nu v-am mințit niciodată”, trîmbițează comitetul PRM. Asta-mi aduce aminte de primul număr al revistei, unde Corneliu scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oprea gândul, nu mai are importanță ce ar face. Toate acestea le-a gândit astfel sau aproximativ la fel o singură dată și a cuprins-o groaza, după care, fără să-și propună cu tot dinadinsul, s-a lăsat cu viclenie în seama a ceva ce răzbătea din străfundurile ei, acoperind-o ca o plapumă, știind sau mai degrabă intuind că, purtându-se întocmai cum îi dictează acest ceva din străfundurile ei, nici nu se poate acuza ea însăși că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faci? Îți scriu cîteva rînduri să-ți spun că sînt Încă În viață, În ciuda faptului că Hitler Își dă toată silința; ha, ha. Sper că pe la tine e mai multă liniște... El sosi imediat după ora șapte. Ea privise cu viclenie la fiecare bărbat care apăruse, dar auzise niște pași și, netrecîndu-i prin minte că erau ai lui, Își ridicase ochii fără să se ferească, și-i Întîlnise privirea În timp ce intra pe ușă și roșise nebunește. Peste o clipă, Îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
folosit, după bunul lor plac, de acei învățători care obișnuiesc să-ți încînte urechile, cum spune Apostolul; iar ținta lor nu a fost aceea de a învăța care este datoria lor, ci aceea de a se folosi de cercetarea și viclenia altora pentru a legitima ceea ce doreau ei; de unde rezultă (fără a mai pune la socoteală faptul că adulația se ține aproape de orice putere precum umbra de trup) dificultatea mărturisirii adevărului înaintea conducătorilor; învățătura lor îl proclama pe Papă drept stăpîn
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care acest tip de Cler, care nu mai putea să-și vîndă nici demnitatea, nici libertatea, știa să-și cîștige semenii prin flatare. Imperiul a fost, așadar, un simplu pretext și accesoriu în marea luptă; Clerul corupt a reușit în viclenia sa să atragă imperiul în propria sa cauză, să se lupte pentru sine în numele dreptului imperiului și cu ajutorul acestuia. Dar să-l ascultăm pe Pascal. El i-a scris împăratului în această manieră: "Este consfințit de poruncile legii divine și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind privirea. Chiar și În cazul puțin probabil În care cei asigurați de el la Lloyd ar fi prosperat, ar fi Însemnat că avea el un motiv ascuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]