1,834 matches
-
uita, dragă ieșene, ca la masă să guști din vinul de Bucium. N-am să uit sub nici un motiv. Pe mâine, vere! Mâine ne-om învârti pe lângă mănăstirea Socolei Pe acolo unde, începând cu anul 1560 și până în 1803, au viețuit călugărițe. Să ne vedem sănătoși, că de povestit or fi destule! Pe mâine! * M-am oprit anume la intersecția uliții Arapului cu Bariera Veche... În lumina mângâietoare a dimineții de toamnă, imaginația parcă-i mai sprințară. Aud ropot de cal
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
voi nu mă vreți eu vă vreau”? -Alexandru Lăpușneanu, vere. Se spune chiar - fapt neconfirmat - că prima stareță a acestei mănăstiri ar fi fost chiar fiica voievodului. Din câte îmi amintesc eu, ieri ai spus că doar până în 1803 au viețuit călugărițele aici. Ce s-a întâmplat în acel an de au părăsit mănăstirea aceasta și unde s-au dus? Mitropolitul Veniamin Costache l-a sfătuit pe Alexandru Moruzi voievod să facă aici o „școală de învățătură pentru feciorii de preoți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iasă, să se sfârșească de tras, să se reînceapă de tras, să iasă din nou și așa mai departe. Tot ce se naște însă în lume și tot ce se-ntîmplă se naște în mod necesar, neapărat. Împrejurul razei în care viețuim și ne mișcăm bat și cearcă a veni în viață toate posibilitățile de existență, toate aceste forme posibile, căci posibilitatea de-a exista în fața veciniciei e certitudinea, de-a exista. Dar dacă ceea ce e posibil pus în fața veciniciei e cert
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
plâng de grecii din partidul conservator. Laurian în lit. latine [2] Să-l întreb pe Petruț când a fost batjocura din fața Academiei. Să mă duc la Bobulescu * la Alex. Catargiu cu Laurian. 390 {EminescuOpXV 391} ["MI-E MILĂ DE ORICE VIEȚUIEȘTE"] 2275B Eu sunt budist. Nefiind creștin simplu, ci creștin ridicat la potența a 10 [-a], nu mi-e milă numai de-ai mei, mi-e milă de orice viețuiește, fie aceea un gândac, fie un animal, fie un grec, fie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Catargiu cu Laurian. 390 {EminescuOpXV 391} ["MI-E MILĂ DE ORICE VIEȚUIEȘTE"] 2275B Eu sunt budist. Nefiind creștin simplu, ci creștin ridicat la potența a 10 [-a], nu mi-e milă numai de-ai mei, mi-e milă de orice viețuiește, fie aceea un gândac, fie un animal, fie un grec, fie un sârb, fie un bulgar. Religia mea îmi comandă de-a nu spune decât atâta cât poate s-aducă pe-o ființă * la cunoștința de sine, la acea fulgurațiune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Ai frică de moarte? [RĂMĂȘAGUL DIN 25 IUNIE 1883] 2292 Astăzi 25 iunie 1883 la una oră și 23 de minute după miezul nopții subsemnații Mihai Eminescu și Constantin Simțion s-au rămășit împreună. Mihai Eminescu a susținut că, amândoi viețuind încă, Simțion va lucra la podul care se va dura între Giurgiu și Rusciuc, într-un timp în care Carol I, rege al României, va fi ales de bulgari principe al Bulgariei. Simțion a tăgăduit aceasta. Cine pierde rămășagul plătește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Astfel de propoziții din care lipsește vreuna dintr-acele părți se numește logicește nedepline tainice, - cari din împotrivă stau acelor în cari toate acele părți se pun de față și care se numesc logicește depline; d[e] e[xemplu]: Plouă, Viețuiesc sunt propoziții tainice și logicește așa se pot desface: Cerul este plouător, Eu sunt viețuitoriu. Însemnare. Adeseori sunt în județuri, afară de subiect și predicat, și alte adăogări care se numesc afecții ale subiectului sau ale predicatului; pentru ex[emplu] în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vedeai orașul agitat, dimineața, de copiii care veneau de-acasă cu capul încărcat de vise și temeri. Clădirea uriașă cu zidurile extrem de groase își arăta temeinicia. De multe ori copiii îi spuneau Bastilia însă orice clădire poartă amprenta oamenilor care viețuiesc în ea și niciodată nu a avut motive reale s-o numească astfel, cu toate că de multe ori supărările lui trecătoare de elev îl îndreptățeau. Liceul mărginea într-o parte marea și străzile, în cealaltă parcul plin de castani bătrâni și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i prea mare Pentru un ou atât de mic? Un nou început După efortul național, îndelungat și reunit, La Praga, visul României s-a-mplinit. Cu toții știm, însă, că invitația la aderare, Este un nou început și-o nouă provocare. Eveniment istoric Viețuind la răspântie de drumuri și furtuni, Ne-am scris istoria, cu sânge, pe scoarță de goruni. Decizia de la Praga, cu amplu sens valoric, Devine, pentru România, un nou reper istoric. Vizita președintelui american la București Un nou președinte american Este
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
se ocupă, chipurile, cu filozofia. Adesea însă, el se îndeletnicește cu politica și, luîndu-și avânt, spune și face ce se nimerește... Viața sa nu știe de ordine și de necesitate, ci, numind un atare trai plăcut, slobod și fericit, așa viețuiește, de la început și până la capăt." Acest trai hedonic, edenic, îl înspăimîntă pe Socrate în măsura în care ar duce la dispariția legii morale. Marele pericol nu este însă acesta, ci consecința politică a hedonismului democratic. Ideea egalității părintelui cu fiul, a metecului cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
toposului actului mantic. De aceea, am include în această categorie spațiile religioase, spațiul privat și spațiul public semnificativ. 11.2.1. Spațiile religioase Ele prezintă o predispoziție nativă pentru a facilita realizarea unor preziceri. Pe lângă marile temple grecești, de exemplu, viețuiau preoți care se ocupau cu arta divinatorie și prezicători. "Templul nu este doar o imago mundi, ci reproducerea terestră a unui model transcendent. Iudaismul a moștenit această concepție paleoorientală despre Templu ca o copie a unui arhetip celest, idee care
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
operele, chiar dacă era Întocmit un singur exemplar ce urma să fie așezat undeva pentru a fi consultat: așa se spune despre Heraclit că și-ar fi depus faimosul tratat Într-un templu și poate din acest motiv tratatul a supra viețuit pînă la jumătatea secolului al IV-lea, cînd l-a citit Aristotel (vide Diogenes Laertios IX 6). Copiile se mul tiplicau și se răspîndeau probabil Într-un mod limitat: se poate presupune că primele opere care să fi ajuns la
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
să-l ajute să-și dezvolte calitățile, să-și corecteze defectele. Elevul nu este numai o ființă în dezvoltare, care are nevoie doar de un local, o programă și un călăuzitor sau un îndrumător spre a se forma, pentru a viețui în mijlocul semenilor săi. El constituie în primul rând un univers aparte, care diferă de la un individ la altul în funcție de: ereditete, mediul social, educația primită în familie până a venit în școală și chiar după aceea și de nivelul economic și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În care Dacia putea fi socotită o provincie puternic romanizată. După cum s-a dovedit În secolele următoare, romanizarea a fost un fenomen ireversibil, adică niciodată nu s-a mai revenit la situația de dinaintea cuceririi traiane și pe teritoriul Daciei a viețuit În permanență o populație romanizată - daco - romanii. Continuitatea daco-romană. Interpretarea logică, a informațiilor izvoarelor antice duce la concluzia că Aurelian a retras din Dacia armata și administrația. Bineînțeles, a trecut la sud de Dunăre și acea parte a populației ale
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
aparțineau cerului. Iar asta nu implica numai faptul că planetele - din ceruri - erau făcute din materie ușoară, eterică, ci și că toți oamenii aflați în ceruri ar fi trebuit în mod firesc să cadă pe Pământ. Astfel, oamenii nu puteau viețui decât în miezul de nucă din centrul cojii de nucă, reprezentată de cosmos. Ideea de alte planete pe care să existe forme de viață era la fel de ridicolă ca și cea a existenței unei sfere cu două centre. Când a declarat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
negre sunt extrem de mici, și astfel aparțin mecanicii cuantice. Și, departe de a fi de acord, cele două seturi de legi se ciocnesc în mijlocul unei găuri negre. Zero se află în mijlocul câmpului de bătaie dintre mecanica cuantică și relativitate; el viețuiește acolo unde se întâlnesc cele două teorii și este cel care provoacă ciocnirile dintre ele. O gaură neagră este reprezentată de un zero în ecuațiile relativității generalizate; energia vidului este zero în matematica teoriei cuantice. Big Bangul, evenimentul cel mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
alt fragment, de data aceasta din Pseudo-Dionisie Areopagitul, Teologia mistică: „Iarăși urcând, spunem că dumnezeirea nu e nici suflet, nici minte și nu are nici închipuire, nici opinie, nici rațiune, nici înțeles. [...] Nu e nici putere, nici lumină. Nici nu viețuiește, nici nu e viață. Nu e nici ființă, nici veac, nici timp, nici nu există atingere spirituală a ei. Nu e nici știință, nici adevăr, nici împărăție, nici înțelepciune. Nu e nici unul, nici unitate, nici dumnezeire, nici bunătate, nici Duh
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sunt diferite și în Europa unde pot fi tipuri de teritorii rurale care se dezvoltă, sunt competitive, în condițiile în care: o mare parte a populației active se ocupă de agricultură; agricultura este mecanizată, tehnologizată, folosește puțină muncă manuală; (supra)viețuiesc mari proprietăți funciare tradiționale; joacă un rol cheie spațiile naturale protejate; s-a dezvoltat o rețea turistică; s-a dezvoltat o rețea de rezidențe secundare, structuri de primire; s-au implantat întreprinderi mici; populația majoritară este în vârstă și are
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
credinței i se dezvăluie persoana celuilalt, care nu vrea să fie redusă la obiect și nu poate fi redusă la obiect. (n.s.49, p.46) footnote>. Căci toți sfinții, învrednicindu-se să afle această stare care e iubirea de Dumnezeu, viețuiesc, din puterea credinței, în desfătarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credință numim nu pe aceea prin care crede cineva în deosebirea preaslăvitelor și dumnezeieștilor Ipostasuri și în Ființa preaînaltă și unică a dumnezeirii, apoi în minunata întrupare în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al apariției unei noi unități lexicale în sfera specifică a numelor de locuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o perioadă, pentru că s-ar putea să descoperim, la un moment dat, că ele „supraviețuiesc“ sub diferite „travestiri“ dialectale, populare sau documentare. Evantaiul divers de „modele“ de viață înregistrate la diverse nume de locuri configurează totuși un specific evident al „viețui rii“ numelor de locuri în raport cu apelativele comune. Este vorba de faptul că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să ne gîndim numai la cele cîteva zeci de toponime păstrate din dacă ori latină, față de zecile de mii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ > b (quattor > patru, lingua > limbă). Carpați Este unul dintre toponimele emblematice pentru poporul romîn, care viețuiește de milenii în spațiul carpato-danu biano-pontic, așa cum se spune adeseori. Numele desemnează siste mul montan care acoperă Europa Centrală și de Est. Masivele muntoase de pe teritoriul romînesc se grupează în Carpații Orientali, Carpații Occidentali (sau Apuseni) și Carpații Meri dionali
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai importante cuvinte din vocabularul său. Cele mai multe au fost importante și în latină și au continuat să fie importante până astăzi. Pe lângă acestea, există unele cuvinte care nu sunt importante (unele nu au fost nici în trecut), și care totuși viețuiesc în continuare. Numeroase cuvinte latinești importante sunt atestate nu numai în română, ci în ansamblul idiomurilor romanice; ele sunt, așadar, panromanice. Este vorba, în primul rând, de termeni referitor la care suntem îndreptățiți să presupunem că erau folosiți în mod
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
proprii sau subordonate unor puteri străine; dar nici granițele politice, nici aparentele obstacole geografice (munții Carpați sau apele mari, ca Dunărea și Prutul) nu au împiedicat contactele permanente, relațiile economice și culturale între toate provinciile românești. În legătură cu felul cum au „viețuit“ cuvintele românești, este foarte important de știut că au călătorit, o serie de termeni moldovenești sau muntenești trecând în Ardeal. Dacă ne propunem să explicăm unitatea limbii române, vom apela, în primul rând, la fenomenul numit transhumanță, formă de păstorit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]