2,229 matches
-
implicații asupra zonei normativității juridice, așa cum ar fi problema dreptului fiecărui cetățean la un mediu curat, problema obligațiilor pe care le avem față de natură și alte ființe de vreme ce decidem pentru ele, în fine, problema prejudiciilor pe care le aducem celorlalte viețuitoare și altor entități naturale precum peisaje, insule sau roci357. Drumul parcurs în câteva decenii este semnificativ ilustrat dacă luăm în considerare conținutul, aplicabilitatea și consistența juridică a două documente precum Declarația universală a drepturilor animalelor și Convenția de la Aarhus. De
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de fragmente mici de RNA conținând 21-23 de baze, fragmente care par a juca un rol important în blocarea translației unor gene. Aceste fragmente sunt codificate în regiunile ADN-ului considerate ca „necodante” (exoni). Caenorhabditis elegans este cea mai mică viețuitoare primitivă care sintetizează insulina, ea posedând receptori insulinici specifici. O singură mutație în structura acestui receptor conduce la o acumulare excesivă de lipide. Mutația încetinește ritmul metabolic consumator de energie, dirijându-l către un model hibernal. „Stimulul negativ” indus de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
specifici. O singură mutație în structura acestui receptor conduce la o acumulare excesivă de lipide. Mutația încetinește ritmul metabolic consumator de energie, dirijându-l către un model hibernal. „Stimulul negativ” indus de lipsa hranei este interpretat ca o adaptare a viețuitoarei la o carență de aport, având un rol protector. Mutația nu este reversibilă în condiții de disponibilitate energetică normală, ceea ce conduce la creșterea depozitelor de lipide (care în Caenorhabditis elegans sunt în mod normal mici). Structura insulinei este bine conservată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Stanius și Brockmann, și cunoscute sub numele de „corpusculii Brockmann” [9], care se află în afara pancreasului. Din studiul ontogenezei insulelor Langerhans, a celulelor β sau a insulinei se poate desprinde următoarea concluzie: funcția energetică fiind primordială și indispensabilă dezvoltării oricărei viețuitoare, trebuia să fie însoțită de un sistem eficient de reglare. Așa se explică prezența insulinei (și a glucagonului, de altfel) la cele mai diferite specii studiate. Conservarea acestei funcții exprimă în primul rând importanța ei. Ar mai fi de menționat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Localizarea acestor 3 legături disulfhidrice este invariabilă, la cele mai multe specii lanțul A având 21 aminoacizi, iar lanțul B 30 aminoacizi. În molecula insulinei participă 16 aminoacizi diferiți, care apar cu frecvență variabilă. Molecula de insulină este prezentă în aproape toate viețuitoarele, structura sa fiind bine conservată între specii. Unii aminoacizi ai lanțurilor A și B sunt constanți, în timp ce alții sunt variabili (tabelul 1). Relația structură/funcție indusă de diferiți aminoacizi este dovedită pentru unii aminoacizi sau grupe de aminoacizi, problema rămânând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
întreba Ondine, în vreme ce, dedesubtu-i, Rică își ademenea cu cântec către sine puterile-i risipite. Viața care nu vrea să dispară și moartea care nu vrea să apară fățiș or fi ele din aceeași stofă? N-ar fi frumos dacă toate viețuitoarele s-ar reîntoarce în mare și, frecându-se tolerant unele de altele, ar eroda diferențele dintre ele până la reînfrățirea generală de protozoare? Nivelul zero al vieții, poziția de stabilitate absolută, fundul fundului, imposibilitatea ultimă a decăderii. Ehei, de n-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și asumarea critică a realității. Așadar, totala deschidere a scenei pentru discuții. Numai că scena în sine nu este un autor de miracole. Împingerea unui măgar pe scena Metropolitanului ori a unei gâște pe scena Scalei din Milano nu transformă viețuitoarele respective în noi Pavarotti ori noi Callas. În schimb, prin prea multă insistență, poate transforma scenele respective în grajduri sau cotețe. N-ar fi, totuși, o crimă? Să nu uităm că mizeria cheamă mizerie. Iar dacă uităm, au grijă faptele
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de niște semne imperceptibile: o ușoară roșeață a feței, un tremur al degetelor, o cută ce-i brăzdează fruntea. Fata se închide într-o tăcere ostilă, încăpățânată. Și totuși, sub această tăcere clocotește "ca sub luciul domol al apei, încleștarea viețuitoarelor din adâncul mării, [...] viața submarină a sentimentelor tainice, a dorințelor și gândurilor care se dezmint și se înfruntă..". 124. Dorințe nemărturisite În acești ani de război, dorința este deopotrivă exaltată și reprimată, stridentă și înăbușită. Totul se petrece pe ascuns
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care îi mâncase carnea, încă mai mișca. Nea Culai ne-a spus că așa se va tot mișca până la asfințitul soarelui. Și așa a și fost. s-a tot mișcat. Apoi a aruncat-o. Să se hrănească cu ea alte viețuitoare ale pădurii. Pielea șarpelui a fost trasă pe un băț, pe care îl avea pregătit drept baston. Toamna, când terminasem de lucru, am văzut bastonul cel învelit cu pielea șarpelui, că începuse să-i cadă solzii. Cunoscător, șeful care ne
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
care mai era t reaz, ce-i venea să facă ? Aprindea bucăți de hârtie și le băga printre degetele de la picioarele celor care se aeriseau. Ce se întâmpla, vă închipuiți. Ieșeau vaiete care făceau casă bună, în mijlocul codrului, cu răcnetele viețuitoarelor locului, căprioare sau chiar păsări, care, din diferite motive, mai mult de natură fiziologică, erau în perioada unor spectacole care, totuși, te înfiorau... Cei care, eventual, sforăiau, erau supuși la alte încercări. Li se băga un laț la ambele picioare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Numi atunci când le va fi bine lor, anim alelor dar și plantelor, ne va fi bine și nouă cuvântătorilor, filozofa el, uneori, mai mult mustăcind. Adică, atunci când omul va avea în grijă tot ce ea ce este în jurul nostru, plante, viețuitoare, aerul, apa, lumina, ne vom simți și noi oamenii că trăim omenește, susținea el, deși nu era dus prea des la biserică și nici cărți prea multe nu deschisese. Aceste convingeri ale sale, încerca, fie și indirect, să ni le
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ci doar ca simplu element al unui sistem, supus total acestuia și incapabil a gândi și acționa decât în direcția menținerii și întăririi sistemului. Să ne gândim la mușuroaiele de furnici, la stupul de albine sau la alte colonii de viețuitoare în care individul este total supus "colectivului". Individul nu contează, el este doar o celulă a unui organism care el singur există cu adevărat. Furnica poate și trebuie să moară oricând dacă prin aceasta mușuroiul pare a fi salvat și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ai resurselor naturale, iar în unele cazuri, chiar pot influența radical atitudinile părinților și ale altor membri ai comunității față de problemele ecologice. În școală, noi, educatorii avem o și mai mare posibilitate de aprofundare a cunoștințelor despre sol, apă, aer, viețuitoare, lanț trofic etc., rolul acestor elemente în viața locuitorilor Terrei. Programele de educație ecologică ajută elevii să înțeleagă că propriile acțiuni la nivel local previn și ajută la rezolvarea problemelor de mediu. Programele care pun accentul doar pe conștientizare, cunoaștere
Coronița prieteniei by Inst Bera Mihaela, Şcoala Generală Nr. 9 Hunedoara () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93016]
-
exogene, pot declanșa exprimarea acestei „informații ascunse“, prezentă pe genom. Gândind evoluționist, G. Todaro și R. J. Huebner au fost de părere că e posibil ca această „informație patogenă“ (mai ales cea a virusurilor carcinogene) să fi pătruns în genomul viețuitoarelor (plante și animale) încă de la începuturile vieții terestre. În materie de boala neoplazică și direct legată de persistența unor gene „dormante“ dar posesoare de informație carcinogenetică, s-a născut conceptul de oncogenă. După 1975, teoria oncogenelor a căpătat confirmări solide
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și un histopatolog avizat în diagnosticul cancerului, impunând ideea după care un diagnostic corect nu poate fi decât unul histopatologic. În anul 1884 (la doi ani după ce Waldeyer a statuat existența cromozomilor), Karl Rabl a descoperit că fiecare specie de viețuitoare (plantă sau animal) posedă în celulele sale un anumit număr de cromozomi. Lucrările sale începute la salamandră, au fost extinse ulterior de alți cercetători. Astfel s-a demonstrat că omul posedă în celulele diploide 46 de cromozomi, iar în cele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a lungul timpului mecanismele de transcriere nu ar fi lăsat să se strecoare unele „greșeli minime“ dar compatibile cu continuarea vieții la nivel celular, nu ar fi existat fenomenul adecvării la mediu și implicit o evoluție filo- și ontogenetică a viețuitoarelor. Se apreciază că în mod normal (și spontan) apare o eroare la 107 baze recopiate corespunde, pentru o celulă, la 300 de erori per fiecare ciclu de multiplicare. O asemenea cifră de erori „proof reeding“ nu este compatibilă cu viața
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în ADN, observăm că în natură sunt admise totuși și copieri „cu greșeli mici“, erori care nu periclitează homeostazia în ansamblul ei. Supus unui continuu bombardament al stresorilor ambientali sau al celor proveniți din mediul intern al organismului, genomul tuturor viețuitoarelor a cumulat în filogenie și continuă să acumuleze și în prezent o multitudine de mutații care stau la baza variabilității, în fond a evoluției. O parte dintre aceste mutații activează însă protooncogenele și/sau inactivează genele supresoare ale tumorigenezei. Așa
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Horvitz (SUA) și John e. Sulston (Marea Britanie) care au fost distinși cu premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în anul 2002. 4.2. Sistemul ubiquitină-proteasomi S-a crezut, până către 1975, că structurile (citește organi tele) specializate în cursul evoluției viețuitoarelor în activitatea de dezasamblare a proteinelor uzate sunt exclusiv lizosomii. Descoperiți de către Cristian de Duve (premiul Nobel, 1974), aceste formațiuni posedau un mănunchi de proteaze capabile să desfacă marile molecule de proteine în polipeptide. În 1977, alfred L. goldberg de la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
biochimiști israelieni, aaron Ciechanover și avram Hershko, alături de colegul lor american irwin Rose, au reușit să precizeze rolul pe care această proteină îl joacă în procesul apoptotic. Substanța a fost numită ubiquitină datorită faptului că se găsește în celulele tuturor viețuitoarelor, plante și animale (este ubiquitară). Rolul ei este de a da „sărutul morții“ acelor proteine care, în procesul evoluției embrionului sau în diferite stări patologice, sunt sortite descompunerii. (3, 25, 35). Comparând proteinele care trebuie eliminate cu arborii unei păduri
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sau inhibare a apoptozei Dacă interacțiunea dintre virusuri și celulele victimă ar fi una constant litică, în sensul că totdeauna rezultatul final ar fi moartea celulei, o asemenea relație ar fi făcut ca virusurile să dispară din istoria naturală a viețuitoarelor. Odată cu celula agresată și ucisă, ar fi dispărut și parazitul obligatoriu viral. Acest lucru nu s-a întâmplat, între diferitele virusuri și gazdele lor celulare desfășurându-se o competiție milenară de adecvări (adaptări) structurale și funcționale, de „născociri“ de arme
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fie sesizată metamorfoza protooncogene (non agresive, cu rol fiziologic) către oncogenele transformante (cancerigene), evident, sub influența unor factori modificatori ai calității sau cantității lanțului de nucleotide care formează protooncogena. Faptul că protooncogenele sunt înalt conservate (aceleași se găsesc atât la viețuitoare inferioare - prokariote, cât și la animale cu o vastă complexitate morfofuncțională, este probator pentru vechimea lor. Se cunosc până în prezent (2012) peste 80 de diferite protooncogene la specia homo sapiens-sapiens, dar se apreciază că în următorii ani vor fi depistate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
la specia OM.38 Până în prezent (2012) au fost identificate cel puțin 1000 de tipuri diferite de miARN, din care aproximativ 500 la om. Inventarierea miARN-urilor prezente și active și a genelor care le codifică de la diferitele specii de viețuitoare este departe de a fi terminată. Ne așteptăm ca acest catalog să sporească cu cel puțin câteva sute de asemenea gene și miARN-uri derivate. 5.3.3. Rolul fiziologic al miARn Așa cum s-a afirmat mai înainte, miARN este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și mișcării miARN prin citoplasmă (a se vedea mai departe), au început să se cumuleze investigații și mai ales concluzii privind rolul jucat de miARN pe de o parte în economia celulei normale și în a celei transformate, în evoluția viețuitoarelor pe de alta. Iar când vorbim de „celulă transformată“ nu ne referim neapărat la o transformare de tip neoplazic ci și la modificări genetice favorabile evoluției filogenetice a speciei care „le suferă“. Se apreciază astfel că sute de microARN intervin
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care, evident, nu codifică proteine. Aceste gene speciale pentru miARN sunt foarte puține: doar 1 % din ansamblul genelor ce codifică proteine. Aceste gene sunt înalt conservate, adică sunt foarte vechi și se află în plină activitate la o mulțime de viețuitoare, plante și animale, de la cele mai simple (protiste, protozoare), la mamifere. Nașterea și maturarea miARN se petrece inițial în interiorul nucleului, apoi miARN-ul încă imatur este „exportat“ în citoplasmă, unde se completează și se desăvârșește maturarea sa. Părinții viitorului miARN
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
agresiunii unui agent inițiator vor deveni „inițiate“, chiar dacă genele care reglează diferențierea terminală au suferit mutații: după S. Farber (1984), S.H. Yuspa și M.C. Poirier (1988) ș.a. Este de apreciat că fenomenul de inițiere se produce și spontan, la toate viețuitoarele, adică în lipsa factorilor carcinogeni. Inițierea debutează prin mutații spontane (induse probabil și de radiațiile cosmice). Incidența lor nu depășește „normalul“, iar cauza poate fi de pildă o depurinare a ADN-ului. Oricum, deși spontane (neinduse experimental), aceste mutații au, după
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]