2,633 matches
-
păreri sunt diametral opuse acesteia. Unul este Su Shun, conducătorul Marelui Consiliu, iar celălalt prințul Kung, fratele vitreg al împăratului. Su Shun e un manciurian ambițios și arogant în vârstă de peste patruzeci de ani: un bărbat înalt, cu o constituție viguroasă, ai cărui ochi mari și nas subțire, ușor coroiat, mă duc cu gândul la o bufniță. Spîncenele-i stufoase sunt inegale, una fiind mai sus decât cealaltă. E cunoscut pentru inteligența și temperamentul său exploziv. El reprezintă partea conservatoare a Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost plină de spirit și energie. În timpul ritualului, și-a schimbat rochia de treisprezece ori, mai des decât mireasa. O urmez într-o cameră liniștită din aripa de vest, unde Lu ne așteaptă deja. Când intrăm, zăresc un bărbat viguros care se ridică de pe scaun. — Yung Lu, la dispoziția Majestăților Voastre. Manierele bărbatului sunt umile și vocea îi este fermă. Se lasă în genunchi și se înclină adânc, încheind ritualul prin tradiționalele plecăciuni, cu fruntea lovind pământul. — Ridică-te, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a venit prin pădurea luxuriantă. Crânguri de bambus apun printre dealuri Un templu pe jumătate ascuns Intrarea sa - o ruină. Golul din mintea mea se dilată, și flori de prun dansează în aer ca niște pene albe. An-te-hai devine mai viguros în clipa în care îmi descoperă excitarea. Respiră adânc, de parcă ar mirosi parfumul meu. — Vă iubesc atât de mult, doamnă, șoptește eunucul iar și iar. Ochii mei îl văd pe Yung Lu. Mă ia cu el pe cal. Precum soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
D. Micu și N. Manolescu, ca și alți critici și istorici literari, când trec ca pe lângă ceva fragil pe lângă această perioadă de înmugurire a literaturii noastre noi, când în realitate efectul ei, în anii care au urmat, s-a dovedit viguros. Sigur e că, după povestirea S-a spart satul de Gheorghe Cristea, apărută în toamna anului 48, au urmat apoi rând pe rând povestirile Andrei Buda merge la scoală de cadre și Ion Lăscan s-a pus pe gânduri. În
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de Scapin și Le malade imaginaire sânt așa cum știm, fermecătoare. Sânt însă uimit cum a putut un bolnav de piept, cum era Moliere, să-și bată joc de medici cu atâta seninătate încît ai crede că a fost cel mai viguros om și a trăit optzeci de ani, când în realitate a murit pe scenă la cincizeci, în urma unei hemoptizii. Probabil că era un sănătos închipuit? N-am aici cuvinte de admirație pentru cel care, cu două sute de ani în urmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest ins inexistent se recunoaște învins. Personajul cu care discutam eu are însă un cusur ce lipsește cu desăvîrșire modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să nu ne abatem de la linia partidului”. Argumentul îl rostea cu niște priviri atît de îngustate încît deveneai sfios. Din ce în ce mai tare mă năpădea sentimentul singurătății. Cînd mă întorceam acasă, nimic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
păgubosul vânzător. Marfa cea mai de preț, femeia, era și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce le purtau drept țoale În așa fel Încât acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
templului principal exterior, urmat de reverberația unor pași furioși alergând spre curtea interioară. Nobunaga se răsuci în loc, cu părul încă șiroind de apă, și spuse nervos: — Du-te să vezi ce e, Bomaru. După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu luă în seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși, încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat în lacrimi, încât părea să aibă spiritul complet zdrobit. Da, stăpâne! răspunse un paj. Pași viguroși însoțiră răspunsul. Auzind acei pași și glasul lui Hideyoshi, durerea lui Kyutaro și a lui Hikoemon se spulberă dintr-o dată. — Stăpâne? — Cine-i acolo? întrebă Hideyoshi. — Ishida Sakichi, stăpâne. Sakichi cel scund înaintă din umbra ușii glisante, spre camera alăturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ras al lui Hideyoshi, în care se reflecta verdele copacilor din grădina învecinată. — Măcar capul mi-e mai limpede, pe căldura asta, adăugă Hideyoshi, cu un zâmbet. E foarte răcoritor să te tunzi. Arătând cam jenat, începu să-și frece viguros pielea capului. Când Sebei și Ukon văzură că Hideyoshi mersese până la a se rade în cap din respect pentru fostul lor senior, uitară de nemulțumirea dinainte, rușinându-se imediat de propria lor meschinărie. Singura problemă era că, ori de câte ori se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
precum spuneți. — Ce? Katsuie avea senzația că-și bătea joc de el. Repezindu-și chipul furibund spre urechea lui Kumohachi, răcni cu glas destul de puternic pentru a sparge o oglindă: — Câți ani ai împlinit anul ăsta? La care Kumohachi dădu viguros din cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
supraviețuitori să doarmă în același pat, având, însă, visuri diferite. Cuvintele lui Inuchiyo părură să schimbe expresia din ochii lui Hideyoshi. Inuchiyo îi atribuise vina conflictului, iar acum se pregătea să facă față unui protest violent. Pe neașteptate, Hideyoshi încuviință viguros din cap. — Ai perfectă dreptate, spuse el, cu un oftat. Nu sunt cu adevărat vinovat și, dacă ar fi să-mi înșir scuzele, s-ar aduna un munte întreg. Dar, când privesc situația așa cum ai explicat-o tu, reiese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobuo ar trebui să fie o strânsă înțelegere, indiferent ce fel de bârfe bântuie prin lume. Dar, la o adică, se prea poate ca între ei să existe și o discordie serioasă. Gamo îl privi lung pe Shonyu, care dădu viguros din cap. — Uită-te cum stau lucrurile de la moartea Seniorului Nobunaga încoace, spuse Gamo. Majoritatea oamenilor sunt de părere că, după reinstaurarea păcii, Seniorul Hideyoshi ar fi trebuit să-i predea toată autoritatea moștenitorului fostului său stăpân. Dar, indiferent cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trist - trist de parcă ar fi vorba de o ființă dragă. L-am sădit pe 4 aprilie 1974, deci acum treizeci și trei de ani. E frate cu cireșul goldan din vale, din fața casei. Nu aveau decât un metru înălțime și rădăcini bogate - viguroase. Cel din vale a crescut mai mare, mai viguros, deoarece i-a priit mai bine în locul zarzărului uriaș pe care l-am găsit la intrarea în posesie a casei, în 1956. Acesta din deal a avut un teren mai nisipos
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dragă. L-am sădit pe 4 aprilie 1974, deci acum treizeci și trei de ani. E frate cu cireșul goldan din vale, din fața casei. Nu aveau decât un metru înălțime și rădăcini bogate - viguroase. Cel din vale a crescut mai mare, mai viguros, deoarece i-a priit mai bine în locul zarzărului uriaș pe care l-am găsit la intrarea în posesie a casei, în 1956. Acesta din deal a avut un teren mai nisipos sub el, dar l-am ocrotit special, udându-l
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de ofilire, cu lacrimi în ochi, Mariana i s-a adresat direct: „Să nu mori, draga mea, că dacă tu mori, mor și eu odată cu tine!” Și iarăși minune că planta și-a revenit și o are și astăzi, la fel de viguroasă. Deci regnul vegetal trăiește și simte ca orice ființă vie. De aceea acest cireș cu un teren mai puțin prielnic a primit din partea mea un prisos de îngrijire și dragoste și a ajuns să fie cireșul cu fructele cele mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îndeosebi pe site-urile de specialiate, Dorina Neculce își face prin volumul „Dacă aș putea străbate timpul” debutul în proză. Constatăm, încă de la primele rânduri, că, fără a trece cu totul în umbră poetul, autoarea noastră probează nu doar calități viguroase în domeniul epicului, dar și o mână extrem de sigură, un stil personal încă de la debut. Dacă e adevărat că filonul prozatorului autentic își face simțită prezența nu în șapte sute, ci în trei pagini, atunci Dorina Neculce se anunță drept o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mirajul neuitatei copilării. Fără introspecții proustiene, dar cu aceeași fervoare afectivă, prozatoarea evocă, în pagini în care epicul și liricul se susțin reciproc, lumea satului ei natal. Cu o mână sigură, ea izbutește o performanță demnă de condeiul unui prozator viguros, construind din câteva linii - pe cât de delicate, pe atât de ferme un univers rural bine închegat. Notabil este și modul în care biograficul e topit într-o ficțiune ce captivează cititorul, lăsându-l cu regretul că a ajuns prea repede
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
învățat aceste lucruri. Dragostea de neamul tău și de locurile unde ai văzut lumina zilei o primești odată cu laptele supt de la maica ta... Și dacă ea are ce să-ți transmită, atunci acest altoi se va prinde și va crește viguros. Altmintrelea oricâtă trudă ar depune altcineva, nu te va putea face să-ți iubești obârșia... Și, venind mai aproape, aș spune că tu ai iubit din totdeauna Iașul, dar scânteia care ți-a luminat calea spre înțelegerea devenirii lui ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fost dusă la capăt. Bărbatul se aruncă asupra femeii, cuțitul căzu pe punte, femeia încercă să se agațe de marginea ambarcațiunii și apoi alunecă drept în apă. Părintele paroh St John Froude nu mai așteptă nici o clipă în plus. Vâsli viguros și se îndepărtă. Indiferent ce orgie îngrozitoare de perversiuni sexuale întrerupsese, nu mai voia nici să audă de așa ceva și nici femeile pictate, cu cuțite după ele, care îi spuneau fiu de curvă futangioaică și fiu de lingător de pizdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zile. Lozinca deasupra titlului: Proletari din toate țările, uniți-vă! Imprimată pe toate ziarele și revistele țării, în toate birourile și școlile și spitalele. Reciti o dată și încă o dată chemarea. De parcă ar fi întâlnit pentru prima dată scandarea ei urgentă, viguroasă, care soma un răspuns. Ce-ar fi dacă, ce-ar fi dacă... se trezi, murmurând. Unire, unire urgentă, ce-ar fi dacă... „Sarcinile complexe ale Asociației, noile exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din strada cutare, incendiul, maltratarea pisicilor și a pensionarei. Viața de o clipă a ziarului, viața de o clipă a lumii. Un instantaneu din asaltul primăverii. Descătușare? Întâlnire oarecare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]