14,396 matches
-
motive, că grozăviile îndurate nu se pot recompensa cu nimic, iar tinerețea și maturitatea irosite nu ți le va restitui nimeni și nicicând pe lumea asta. În schimb, ar trebui să plătească pentru tâlhăriile comise toți cei care se fac vinovați de distrugerea Țării în ultimul sfert de secol, de viață liberă, cum s-ar spune, sau de tânără democrație, dar care a ajuns cam de multișor la vârsta unei domnișoare bătrâne. Aici domnul 512 s-a înfuriat de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin proces-verbal. Curios lucru! Oamenii legii nu i-au identificat pe adevărații făptași care au lucrat cu drujbele și cu tractoarele cel puțin 4-5 zile și mă acuză pe mine că nu mi-am angajat paznic și că mă fac vinovat de distrugeri masive de fond forestier. Cel puțin așa a rezultat din depozițiile celor trei martori ai acuzării. Dar oare dânșii au fost pe Valea Trotușului, a Bistriței, în Rodna, în Apuseni, în Harghita, acolo să vedeți distrugeri! Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lui Ucu a zis atunci, luându-mă în brațe, să nu vă luați de fratele lui Ucu, dracul vă ia dacă vă luați de el, strig iar, de aude tot cartierul, că mi-ați omorât copilul, că nu partizanii sunt vinovați, ci voi, nenorociților! Și când civilul a dat să-i pună mamei lui Ucu mâna la gură, ca să-i tacă tranca, așa de tare l-am mușcat de picior, încât a urlat de parcă l-ar fi călcat acceleratul. Noroc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o lumină în ochii ce sticleau, ne zâmbeam, era o taină știută numai de noi doi. Vraja dintre noi era atât de puternică încât nici nu auzisem când veni cineva. Însă când se apropie foarte tare de noi, tresărirăm speriați, vinovați. Era tocmai această stare neplăcerea pe care am fi dorit s-o evităm. Însă acum că o trăiam, țineam la ea căci era a noastră. Și mai știam că, vinovați fără vină, eram în același timp puri și fără de păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însă când se apropie foarte tare de noi, tresărirăm speriați, vinovați. Era tocmai această stare neplăcerea pe care am fi dorit s-o evităm. Însă acum că o trăiam, țineam la ea căci era a noastră. Și mai știam că, vinovați fără vină, eram în același timp puri și fără de păcat. Eu eram, spuse Amélie. Venisei după un pahar cu apă. Stai cu noi, vrei? întrebă Angi. Nu, nu, mi-e somn. V-am lăsat. Și eu și Angi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându-i orice urmă de supărare. Într-adevăr, simțindu-se vinovat, dar în același timp impresionat de frumusețea făpturii din fața sa, băiatul părea foarte plouat. — Parcă ai fi picat din lună. Din cauza dumitale am să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându-i orice urmă de supărare. Într-adevăr, simțindu-se vinovat, dar în același timp impresionat de frumusețea făpturii din fața sa, băiatul părea foarte plouat. — Parcă ai fi picat din lună. Din cauza dumitale am să pierd acceleratul. —Sub nicio formă, îi răspunde băiatul fascinat de frumusețea ei, scoțând telemobilul pentru a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vinovat, s-a declarat Matei. Nu este nimeni vinovat. Așa s-a întâmplat. —Nu-ți mai face probleme degeaba. În fond nici nu știm cum s-a întâmplat, continuau fiecare cu părerile lor. —Din câte se presupune nu Sebastian este vinovat ci cel care a intrat în el. Seara au venit la spital Silvia, mama Ceciliei, cu Alexandru și cu Elena. Nu se știe cum aflaseră despre accident, fiindcă Matei, în starea în care se afla nu le-a putut telefona
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu-se, desigur, vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna Istorisiri nesănătoase fericirii 7 dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie să i se amputeze partea bolnavă. Nu cedează
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu totul Istorisiri nesănătoase fericirii 17 altceva, atunci când îl vezi în fața ochilor. Uneori, este de ajuns chiar și numai o singură privire, pentru ca cineva să-ți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită de la fratele vinovat, care își ceruse astfel iertare, Giuvaerul de jad, și el unealtă a marii ademeniri de sub arborele Sakaki, și Oglinda în care zeița se cunoscuse pe sine. Împărații Japoniei, descendenți din Cea-Care-Strălucește-pe-Cer, le păstrează cu sfințenie până astăzi, chezași ai sângelui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al celui care, deși desfășoară o muncă manuală și nu a beneficiat de o educație formală aleasă, știe să-i respecte pe cei din jur și, prin aceasta, să se respecte pe sine. Desigur, nu bietul nostru muncitor se face vinovat de această stare de fapt, ci societatea care a eșuat lamentabil în sarcina de a-l civiliza. Nu este nici o rușine să lucrezi pe șantier, din contra, dacă ești bun profesionist, meriți aceeași stimă ca un medic sau ca un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eșarfe de mătase neagră, cu o puzderie de petale smulse, parcă, de vânt. Ea ne cerea scuze, înțelegeam treptat, se pleca și nu îndrăznea să se mai ridice, Reiko își ridicase sprâncenele a mirare, iar eu îmi doream, pe jumătate vinovat, pe jumătate implorator, să plângă, să îi văd frumusețea supusă în fața mea. Ea vorbea. Povestea se așternea, suavă, la picioarele noastre. Atunci când, în iarnă, cu două luni înainte, veniserăm să cumpărăm dulciuri pentru o rudă a lui Reiko, bolnavă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
persistenței mele, atâtea zile după zile, pe chipul ei de magnolie suferindă, îmi tăie răsuflarea. "Și iată, v-ați întors, ați revenit, iar eu v-am recunoscut de cum ați intrat; iertați-mă, vă rog, dacă puteți, eu, numai eu sunt vinovată". Se întorsese spre mine acum, îmi vorbea într-o engleză temătoare, tremurată. Aș fi vrut să o pot lua în brațe, sau cel puțin să îi pot spune asta. Plicul trecu, descriind un cerc somptuos în aer, în mâna lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de ciuperci deschide spre tine muntele verii, miresmele lui încețoșate și proaspete? Iat-o pe Reiko făcând comandă specială la Osaka, pentru un preț exorbitant, pentru a poseda vara, cu fiecare îmbucătură. Nu, a poseda este un verb european, pledez vinovată, nici un japonez nu s-ar gândi să-l folosească așa, pentru a curge împreună cu vara; iată-mă, dintr-o dată, mai aproape de adevăr. Pentru că... atunci când sunt întrebați, într-un sondaj de opinie, când și cum se distrează (have fun) cel mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
printr-un comportament sancționabil din punct de vedere moral. Și aceasta nu numai pentru că este vorba despre o încălcare a bunelor maniere, ci o privire în profunzime ajunge cu siguranță în acest punct pentru că dormitul în instituțiile publice se face vinovat de ceva mult mai profund. Nefiind în stare să-și regleze problema acestei necesități vitale în modul prescris de societate, persoana respectivă impietează asupra funcționării optime a diferitelor compartimente în care, ca membru al comunității respective, se găsește angrenat. Cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu putea cere, gura fiindu-i înfundată cu frunze. Odată cu trecerea minutelor, Viorela simțea cum tulpina o strânge tot mai tare. Atunci a început să plângă și a se ruga în gând să nu fie omorâtă pentru că ea nu este vinovată. Cățelul Codiță, prietenul Viorelei, a căutat-o prin ogradă, prin grădină, a lătrat până l-au certat părinții fetei, după care supărat pe ei a ieșit la drum, a luat-o spre pădure: -Nu știu când omul va înțelege câinele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tărăboiul din grădină și au anunțat pe ambii stăpâni, ai calului și a cățelului. Când au văzut oamenii ce s-a ales din grădină și au pus mâinile în cap. -Cine-mi plătește paguba, vecine? a întrebat stăpânul grădinii. -El este vinovat, a zis calul, arătând înspre cățel. -Minte ! a strigat cățelul. -Cum să mint? a întrebat calul...De ce m-ai mușcat? -Ca să-ți dovedesc că sunt mai puternic decât tine, deși ești un gigant, a răspuns cățelul. -Ce vrei să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
recunosc că nu am vești de loc bune pe care să vi le aduc la cunoștință... -Tocmai de aceea te-am invitat pe tine... Spune! Haide, continuă, voi fi atent până la cel mai neînsemnat amănunt, a zis SU. -Omul este vinovat de toate ce se întâmplă pe pământ, Înălțimea voastră... a zis Viața după care a răsuflat adânc, ușurată, în timp ce SU i-a făcut semn să zică mai departe, fără a se opri. -Omul este acela care a produs haos pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fratele lui. Negăsindu-l nici de această dată, s-a așezat pe hat pentru a-și aduna gândurile. După un timp a ieșit din ascunzătoare Dondonel. S-a apropiat de Dondică rugându-l să nu-l pedepsească pentru că nu este vinovat: -Eu nu am vrut să fac nimic porcului, dar dacă el nu stătea locului și numai împotriva mea făcea. Din când în când se uita la Dondică dar și la o direcție în care ar trebui s-o ia în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
naștere un iaz care există și astăzi. În decursul timpului în acest iaz s-au înecat multe persoane de diferite vârste ... Moartea nemotivată spun bătrânii, ar avea legătură cu acel trecut foarte îndepărtat că, semizeița răzbunându-se pe băștinași considerați vinovați de moartea fiicei ei. Mai târziu, populația urieșilor și alte comunități, azi partea de Nord-Est a României, s-au unit formând marea populație a dacilor liberi, numiți Costoboci, aparținând Daciei Libere înainte de cucerirea de către Romani. POVESTIRI CREDINCIOSUL ȘI FĂLOSUL S-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mondiale a anilor 2008-2009 pentru ca persoanele să simtă pe propria lor piele ce înseamnă carența încrederii. Acum poate fi evaluată și dimensiunea socială a încrederii de fond. Centrul crizei este neîncrederea dintre marile bănci, neîncredere de care ele însele sunt vinovate, cu toate consecințele fatale ce au urmat pentru firmele din întreaga lume, pentru proprietarii de locuințe și numeroșii clienți privați. Astăzi mai mult ca oricând importanța fundamentală a încrederii este recunoscută și în mediul activității economice la nivel mondial, ba
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ordine statală. După 1989 în schimb, lumea pare să se bazeze doar pe politicienii puternici ai partidelor pragmatice, ce sunt coresponsabili de criza încrederii care a lovit mediul financiar, economia și societatea actuale. Desigur, guvernanții și politicienii nu sunt singurii vinovați. Și alegătorii lor poartă o parte din vină. Rezistența față de reforme este răspândită peste tot în rândurile populației. Încă de la începutul anilor '50, cea care avea să dea viață Fundației pentru o Etică Mondială în Elveția (Stiftung Weltethos Schweiz), Martita
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
corup copiii: Dreptul pe care îl cere femeia mai reiese și din faptul că e mumă și deci e al ei să controleze toate mizeriile care i-au corupt copiii, devenind vicioși, din sume de împrejurări, în care nu e vinovată de creșterea ce le-a dat până la majorat. Deci să-i fie încuviințat a-și apăra situația ei de educatoare a unor oameni dintre care mulți au luat porniri destrăbălate și vicioase. Cel puțin să controleze cauzele care au putut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]