6,587 matches
-
zi. Deși se străduia din răsputeri să stăpânească acest instrument mai nărăvaș ca un armăsar neînvățat la călărie, vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie. - Ei, cum merge cu vioara? îl întrebă într-o zi tatăl său, care nefiind acasă decât la ore târzii, nu auzea scârțâiturile stridente care îi perforau urechile Inei pe tot timpul rezervat exersării temei curente. - Nu prea merge, tati! Ai avut dreptate, e un instrument
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deplină satisfacție, Ina reintră zorită în bucătărie unde ceapa, în timp ce ea lipsise doar câteva minute, se rumenise puțin cam tare, dar era bucuroasă că asistase la scena de tandrețe a celor doi bărbați ai casei. - Ți-am spus eu că vioara este un instrument dificil, dar trebuie să știi că nu e imposibil de învățat. Totul e să nu te dai bătut! - Nu, nu tati, la anul voi cânta în orchestra școlii, ai să vezi! - Bine, bine, te cred! Acum hai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi avut în stomac un reșou incandescent. Până acasă, avea ceva drum de făcut. Porni cu pas domol. Străzile păreau a fi pustii dar, deodată văzu pe marginea unui trotuar un bărbat culcat pe spate, ținând zdravăn pe burtă o vioară. Dialoga cu un altul, aflat nu departe de el, și acela într-o stare asemănătoare. - Bețivule, îi spunea cel care sprijinindu-se de un gard căuta drumul spre casă. - Măi țigane, nu vezi în ce hal ești!... Eu cel puțin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ești!... Eu cel puțin voi ajunge acasă pe când tu... - Să vedem ce ai să te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele, le iau în spate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că un leaț de gard cedă și se prăvăli ca un buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
timp de-o viață, apologia monologului („ Singur, singur, singur.../ Vreme de beție / I-auzi cum mai plouă,/ Ce melancolie! / Singur, singur, singur”) și trece prin culisele teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub bărbie o vioară violetă - deși, unii afirmă că aia nici nu e instrument muzical, ci ...ghilotină. E deprimat, diletantul muzician, și-și cîntă, la violă, anxietanta sa liniște : „Pustiul tot mai larg pare/ Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cîntec -/ Și-nvinețit, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus, pofta de a cânta. De neuitat erau pentru mine anumite obiecte de mobilier din sufragerie care îmi stârneau când și când, amintiri grozave, cum erau transmisiunile concertului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că aude în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mării Într-un ghioc. Apoi, dinăuntru crește sunetul unui clarinet. E un firicel trist de melodie, care poartă-n el o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
numai lexicală. E greu de tot; și îți trebuie mult talent, cum a fost cu Arghezi la noi... care... din bube și gunoi să iște frumuseți noi,... plus apostrofările acelea care rămaseră în istoria literară: "O fi fost mă-ta vioară, trestie sau căprioară..." * De la figura în care domină griul și negrul, a "băiatului care se despăduchează", al spaniolului, până aici nu-i drumul prea lung; deși diferențele de cultură ar pune la încercare orice apropiere. Ei, reprezentanții unui imperiu, catolici
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
fotbal, în special: astea-s făcute pentru goimi. Lasă-i pe ei să se dea cap în cap pentru „glorie“, pentru victorie într-un joc cu mingea! Cum zicea mătușă-mea Clara, cu glasul ei nevricos, ca un scârțâit de vioară: — Heshie! Te rog! N-am nevoie de goișe nahes 1! N-avea nevoie, nu ducea lipsă de plăcerile și satisfacțiile ridicole care-i făceau fericiți pe neevrei... La fotbal, liceul nostru evreiesc era ciuca bătăilor (deși fanfara, fie-mi îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese. — Îți place muzica? — Cânt la vioară, spuse el, dar nu prea bine. Pentru o clipă i se păru că dincolo de ochii aceia cunoscuți ar fi vibrat o viață ciudată. — Totdeauna mi-a venit să plâng la Sonny Boy, spuse ea. Era conștientă de spațiul care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa a treia, din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar În zborul ei prin Întuneric și peste zăpadă deveni mai puțin sigură, până când smulse din mintea lui Myatt o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am fost chiar atât de nepricepută? — Ai fost minunată, spuse el. Dar n-am știut. De ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am fost chiar atât de nepricepută? — Ai fost minunată, spuse el. Dar n-am știut. De ce ai fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta la un moment dat. El Îi atinse iarăși fața. — Te-am rănit. — N-a fost chiar un dejun pe iarbă, spuse ea. — Data viitoare... Începu el cu promisiunile. Dar ea Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de rând. Ea e frumoasă, e genul de femeie cu care mi-ar plăcea să mă căsătoresc. Și, pentru un moment, contemplă cu o undă de amărăciune inaccesibilitatea ei. Apoi Își regăsi buna dispoziție. — Îl voi aduce pe omul cu vioara, bravă el, să ne cânte În timp ce mâncăm. N-o să ai curajul să-i inviți, Îi spuse ea, cu ochii strălucindu-i. — Ba da. Nu vor refuza o cină ca aceea pe care o pot plăti eu. Vom avea vinul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și aminti cine este ea și ce făcuseră Împreună. Se Îmbărbătă singură cu ziceri ca „Are balta pește“, dar, spre fericita ei uimire, el spuse imediat, fără nici un efort de rememorare: — Da, va trebui să-l invităm pe omul cu vioara. Ea bătu din palme de fericire: — Și nu-l uita pe doctor! Se așeză pe marginea patului și-și vârî picioarele În pantofi. Sunt atât de fericită. Își amintește, o să se țină de promisiune! Începu să cânte iarăși: Trăind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui În salonul acela Întunecat de la parter, din spatele atelierului său: „Lumea se distrează la Buda“. Tatăl lui se distrase și el cândva În oraș, lipindu-și fața de geamurile restaurantelor, urmărind fără invidie mâncarea purtată spre mese și cântăreții din vioară ce treceau de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trimită altă locomotivă. Myatt Închise fereastra și ieși pe culoar. Nici urmă de Coral. Străbătu trenul cât era de lung, uitându-se În compartimente și Încercând ușile toaletelor, până când ajunse la clasa a treia. Acolo Își aminti de omul cu vioara și-l căută prin compartimentele urât mirositoare, cu bănci de lemn, până când Îl Încolți - un omuleț mic și stafidit cu un ochi umflat. Dau o cină În seara asta, Îi spuse Myatt În nemțește, și vreau să cânți acolo. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și la revizuirea legislațiie privind respectivele instituții. Friederick Delius (1862-1934), compozitor, În mare parte autodidact, prieten la un moment dat cu Edvard Grieg, prețuit În Germania și Anglia la Începutul secolului XX, autor a șase opere și al „Legendei pentru vioară și orchestră“. O cafea cu lapte (germ.). Edmund Burke (1729-1797), om de stat englez, orator parlamentar și gânditor politic, angajat În lupta pentru limitarea puterii regale și pentru constituționalitate. Multe fraze din pamfletele și discursurile sale au rămas memorabile prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din sudul Chinei. Pliculețe ornamentale Pliculețele ornamentale sunt de nelipsit printre podoabele tradiționale chinezești. Este vorba despre punguțe pentru păstrat mărunțișuri, de diferite forme rotunde, ovale, dreptunghiulare sau de forma unor fructe, cum sunt piersici, rodii, dovleac sau obiecte: vase, viori, etc. Pliculețele sunt agățate, de obicei, la brâu sau legate de cingătoare în cazul bărbaților, ca parte integrantă a acesteia. Motivele aplicate pe pliculețe diferă, unele sunt complicate, altele mai simple, în funcție de gustul fiecăruia. La decorarea acestora, artizanii apelează de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
șapte mașini, între care un Mercedes bej, din care n-au coborât macaronari sosiți în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să-și fi lăsat viorile, acordeonul și țambalul cine știe pe unde. Erau mătușile și unchii lui Giani, veniți să salveze ce se mai putea salva. Dup-aia, Giani a continuat să fredoneze melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
baricadei, unde se află forțele politice care ar trebui să beneficieze de noua conjunctură, în mod paradoxal domină degringolada și tendințe de dezintegrare. PNȚCD este răvășit de lupte intestine în jurul conducerii și de boala corupției, iar PNL vrea să devină vioara întâi în CDR și a decis să meargă pe liste separate la locale amenințând astfel unitatea CDR. Într-un cuvânt, partidele istorice nu sunt în stare să exploateze venirea Uniunii Europene la București în folosul lor electoral. În schimb, dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]