2,160 matches
-
firește prioritate. Îngăduiți-mi, mai întâi, să vă asigur că noi toți dorim să se ia măsuri urgente pentru a-l găsi și a-l salva pe von Grossen. Domnule Zeller, comunică-le celor prezenți planul dumitale. Zeller, un bărbat vioi, în vârstă de vreo patruzeci de ani, care preluase conducerea secției de metalurgie după uciderea lui Breckenridge de către Corl, se ridică și spuse: - De îndată ce am descoperit că monstrul nu poate pătrunde prin aliajul metalic folosit de noi, ne-am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stare să te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea albă a câmpului însorit s a deschis înainte. Sclipea toată de picături, ca marea. N-am apucat, așadar, să plec din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și avea ceva extrem de aristocratic, cu capul lui vioi, alungit, și cravata de păr din jurul gâtului. Își lăsă bastonul cu cioc argintiu în vasul din hol și intră, ca întotdeauna la vizitele lui de lucru, în bibliotecă. Generalul era în doliu, după nevasta lui care murise iarna trecută, în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aș vrea să mă plimb. Politicos, n-a stăruit, și-a luat rămas-bun și dus a fost, ca o nălucă. — Domnule Crețu, domnule Crețu! Am tresărit, m-am speriat. Era un bărbat cu barbă ca mătasea porumbului care-a coborât vioi dintr-o birjă. L-am recunoscut: doctorul care mă consultase în arestul Poliției și mă ntrebase dacă nu cumva sunt tuberculos! Aș zice că-i un om cumsecade, m-a invitat la el la cabinet, să stăm de vorbă: — E
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
il a besoin de repos, c’est le médecin qui l’a dit, spuse Alexandru, făcând aluzie la fratele lui, căruia i se spunea deja, în familie, medicul. Dan îi urmărea cu atenția unuia care asistă la o pantomimă. Era vioi și părea ceva mai binedispus decât în ajun. — Nu știu nici eu, doamnă, aș vrea să vă pot răspunde. Ce zi e azi? Mi-ar trebui un calendar... — Sâmbătă. — A, mi-era teamă că trebuie să fiu la serviciu. Sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai fost prin alte "case"? Era o întrebare foarte precisă și Lucy își dădu seama că nu trebuie s-o ocolească: - Mi-a descris-o o prietenă, spuse ea cu toată sinceritatea. Răspunsul păru satisfăcător. Femeia, o blondă micuță și vioaie, o conduse către ceea ce se dovedi a fi o ușă cu oglindă: - Vă rog să vă schimbați hainele și apoi să treceți pe ușa din capătul celălalt. Lucy se trezi într-un mic vestiar. Pe un perete era așezată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
holului erau vreo câteva tinere așezate la birouri care întrețineau conversații preliminare cu bărbații. Se opri în fața uneia dintre fete. Era mai puțin tânără decât păruse de la distanță, probabil trecuse de treizeci de ani, dar arăta bine și era foarte vioaie. Zâmbi cu amabilitate, dar impersonal, înainte de a-l chestiona: - Numele, vă rog? Își spuse numele și mormăi ceva... că vine din satul Glay. Femeia îi mulțumi, după care continuă: - E nevoie de câteva minute ca să vă găsim dosarul. Nu vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Isher nu trebuie să se implice personal în aventuri necugetate. Și totuși gândul devenise tot mai insistent, așa că iat-o aici. Cel puțin avea să urmărească acțiunea și să aștepte în timp ce căpitanul Clark și savanții făceau călătoria. Cobori cu mișcări vioaie din autoavionul ei și se uită de jur-împrejur. La o distanță nu prea mare, o perdea de aburi se ridica leneș în înaltul cerului ca o ceață artificială care, de câteva luni încoace, izolase acest cartier al orașului de privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
oferă o evidență a schimbării caracterului, a existenței și a portretului psihologic: palma de pământ - pătrată cu degete scurte (aparține unor oameni pragmatici, solizi, cu respect față de lege); palma de aer - pătrată cu degete lungi (aparține unor oameni cu minți vioaie, inteligenți, agitați, competitivi, cu capacitate de a învăța, de a asimila); palma de foc - dreptunghiulară cu degete scurte - (aparține unor oameni inteligenți, energici, dinamici, ambițioși); palma de apă - dreptunghiulară cu degete lungi (aparține unor oameni contemplativi, poeți, visători, artiști). Primele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
nimic împotrivă cu condiția să vi-l aducă doamna, zâmbi Ionescu. Florence își strâmbă buzele. ― Ei asta-i! N-o să-mi dai dumneata dispoziții la mine în casă! ― Mă rog, râse tânărul. Domnule Miga, deocamdată răbdați. Melania Lupu se ridică vioaie. ― Mă duc eu, dacă-mi permiteți. În bucătărie zgomotele din pivniță se auzeau mai limpede. Bătrâna clăti un pahar, îl umplu și-l așeză pe o tăviță. Ochii îi străluceau. Băieții sânt harnici, șopti. În general, trebuie să recunoști că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună seara... Apăsa cu voluptate pe silabe și Valerica Scurtu mai știa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se uita la ea cu o surpriză nemărginită. Bătrâna își plecă ochii modestă. ― Nu e nimic extraordinar, domnule Matei. Oricui i-ar fi putut trece prin minte, cu condiția să se gândească în liniște. Dumneavoastră erați prea afectat... Își trecu vioaie mâna prin păr: Acum trebuie să ne grăbim. Grigore Popa își înghesui zâmbetul. Privirea ascunsă sub sprâncenele groase îi strălucea. ― Să ne grăbim. Avem, bănuiesc, de jucat o mică comedioară. ― Întâi, propuse Melania Lupu, trebuie să-l transportăm pe domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva zile grele. Veți intra însă în normal și... ― Sper! Își privi ceasul îngrijorată. E 8. Ce-o fi cu Valerica? Se uită la maior cerîndu-i parcă sfatul. ― Dacă o s-o întrebați, probabil că o să vă spună. Bătrâna se ridică vioaie. ― Am să încerc. Nu-mi place somnul ăsta. Mi-e teamă că e într-adevăr bolnavă. Cristescu se răsuci pe scaun, urmărindu-i curios mișcările. Bătrâna se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe cu urechea lipită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
PĂMÎNT. DIN MINUT ÎN MINUT, DIN CLIPĂ ÎN CLIPĂ, DISPOZIȚIA ULTIMĂ A ÎMPĂRĂTESEI PUTEA SĂ SE SCHIMBE. Liftul se opri, ușa se deschise. Păși afară înainte de a observa plutonul de bărbați care-l așteptau. Îi ieșiră în întîmpinare în pas vioi și imediat îl înconjurară. Erau în civil, dar nu încăpea îndoială că sînt polițiști. În clipa următoare unul dintre ei spuse: ― Căpitane Hedrock, ești arestat. TREI STÎND ACOLO PE ACOPERIȘUL PALATULUI ȘI ÎNFRUNTÎND BĂRBAȚII ACEIA \ CAM VREO DOUĂZECI MINTEA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE AFLĂ HEDROCK, SĂ-I SMULGĂ ACEASTĂ INFORMAȚIE ȘI SĂ FUGĂ APOI VIU DE ACOLO. GONISH STUDIE GLOATELE DE OAMENI \ MAI ALES TINERI CARE INTRAU ȘI IEȘEAU ADEVĂRATE ȘUVOAIE DIN CLĂDIREA CU LUMINI ORBITOARE. RÎSETELE LOR, GLASURILE LOR TINERE ȘI VIOAIE SPOREAU SPLENDOAREA NOPȚII SCÎNTEIETOARE. TOTUL PĂREA NORMAL, DAR EL STĂTEA ACOLO RĂBDĂTOR ȘI ÎN LUMINA EXPERIENȚEI CÎNTĂREA DIN OCHI PERSOANELE CARE TRECEAU PE LÎNGĂ EL, EVALUÎNDU-LE CARACTERUL DUPĂ EXPRESIA FEȚEI. ȘI NU-I TREBUI MULTĂ VREME PÎNĂ SĂ DESPRINDĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la un kilometru în josul pîrîului. Porni într-acolo destul de emoționat. Probabil era însă mai departe decît socotise el, căci pînă să revină cu un vas plin de fructe, soarele trecuse de zenit. Însă drumul îi făcuse bine; se simțea mai vioi, întărit; se gîndea cu viclenie: Gil și Kershaw ― dacă unul dintre acești indivizi era Kershaw ― trebuie să fi vizitat planeta asta. Probabil încercaseră fructele pe care le găsiseră. De îndată ce-și reveneau suficient îi puteau spune dacă poamele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Iată deci că dacă cineva depune interes, ajunge departe. Un alt caz de care îmi amintesc este acela de a fi fost încadrat la un post de miliție un tânăr de profeșie cioban, bineț legat la trup cu o privire vioaie dar cu un intelect redus, stătea mai toată ziua pe la bufetul din comună, rezemat în armă ca în bâta de la stână. Într-o zi, doi tineri dorind să vadă cum reac ionează, i-aț luat arma care era rezemată de perete
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de tăblița antică ce îi aparținuse mai puțin de o zi și își dădu seama, în acel moment, că nu o va mai vedea niciodată. Capitolul 13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu două lovituri vioaie, apoi, fără să aștepte un răspuns, intră în biroul prim-ministrului. Fotoliul lui Iaakov Yariv era întors cu spatele la ușă: Tal nu îi vedea decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de băutură sau femei, dar Shimon Guttman avea o singură pasiune asemănătoare. Dezmiardă-i nările cu parfumul trecutului îndepărtat și va uita de toate. Va deveni un câine de vânătoare care se ia după urme până când își găsește prada. Mergea vioi pe drumurile pietruite ale shouk-ului, cum îi spuneau israelienii, cu un ușor ș acolo unde arabii pronunțau s. Nu că israelienii ar fi venit vreodată pe aici. De la prima intifada de la sfârșitul anilor ’80, puțini israelieni evrei aveau curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
semn de loialitate față de Levy Pants. Îl purta uneori și duminica la biserică, luându-l drept pălărie. Ba și-l pusese și la înmormântarea fratelui ei, unde îi fusese smuls de pe cap de o cumnată ceva mai tânără și mai vioaie. Doamna Levy însă dăduse ordin ca domnișoara Trixie să rămână în serviciu, orice s-ar întâmpla. Gândindu-se la fericirea pe care i-o adusese asocierea sa cu Levy Pants, domnul Gonzalez trecu o cârpă de praf pe deasupra mesei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a străbate ultima etapă a călătoriei. După ce mai făcu o cotitură și văzu firma pe care scria Paradisul Vânzătorilor atârnând deasupra trotuarului într-un colț al străzii Poydras, începu să pășească ceva mai vioi și ajunse gâfâind în ușa garajului. — Ajutor! strigă el respirând din greu și împingând crenvurștiul de tablă peste pragul de ciment al garajului. — Ce s-a întâmplat, omule? Parcă ne-am înțeles să rămâi afară o oră întreagă. — Avem noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-l ridice. Și cei care îl arestau! Era de-a dreptul irezistibil. Dar suntem mult prea fericiți să-l avem din nou printre noi. Nimeni nu va îndrăzni să-i facă vreun rău. Pe curând, țiganco! Dorian o porni vioi spre capătul aleii ca să-l găsească pe marinarul decadent. Ignatius privea spre Royal Street, întrebându-se ce s-a mai întâmplat cu asociația femeilor. Se îndreptă cu pași tărăgănați spre cărăruia unde își ascunsese căruciorul. Își pregăti un crenvurșt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în cizme. Cu o revărsare de țipete, musafirii se adunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care făceau parte din ramura nobilă s-au dovedit a fi mândre, capricioase și tăcute și se lingeau neîncetat, ștergând orice urmă a contactului cu oamenii când cineva le mângâia; cele din a doua categorie erau mai curioase și mai vioaie și aveau tot felul de plăceri bizare, precum cea de-a mânca ciocolată. Pașa al Treilea Întruchipa În mod caracteristic trăsăturile ramurii sale, plimbându-se Întotdeauna Încoace și-ncolo cu pași solemni, de parcă ar fi pășit În vârful picioarelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]